155,444 matches
-
trecuți, distinsa sa soție Doris, mi-a propus să-i scriu o prefață, - pagini pierdute, de curând regăsite... Concomitent, au fost date la iveală și filele unei lungi nuvele dramatice, mai amplă, numită Prea frumoasa Angela... Mă opresc deocamdată la paginile de istorie, propriu-zise, în care un scriitor veritabil depune mărturii asupra epocii sale trăite. Stilul prozei românești deseori suplinind ist Admirând talentul autentic al lui Georgică, după cum stăruia să-i spun, prietenește, mă văd obligat să particip la publicarea în
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
o ființă umană. Dar, în felul acesta, vom ajunge să numim autoficțiune pînă și un peep-show. Două exemple Să încercăm analiza a două fragmente de autoficțiune feminină. Fie, de pildă, următoarele fragmente citate, cu mențiunea că frazele sînt culese din pagini diferite ale celor două cărți citate: " Nu există confesiune la tine, niciodată, nu există nimic împărtășit, niciodată, la tine nu există depoziție. Niciodată. Tu nu te mărturisești. Niciodată: tu doar pui în gardă. Asta-i tot. Scrisul e mai tare
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
inspirației pe care o am în fața ecranului. oricum, ce scriu eu - pun ghilimelele, a scrie este prea mult pentru ceea ce fac eu - știi numai tu, prin urmare nu văd cum ar putea fi afectată sincera prietenie. nu pot renunța la pagini, e vorba și despre mine, ai dreptate, trebuie să-mi găsesc o identitate." În ambele situații avem de-a face cu: 1) fraze scurte sau medii, eliptice adesea, care transcriu un monolog oral al cărui subiect gramatical coincide cu subiectul
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
manifestă mai degrabă ca pragmatică. 4) o instanță enunțiativă care se referă permanent la ea însăși, incapabilă să se atașeze defintiv de o reprezentare și condamnată la statutul de semnificant. La întrebarea eului autoficționalist "cine sînt eu?", tocmai imprimarea pe pagină a întrebării constituie răspunsul. Eul acesta nu are profunzime, doar suprafață (de acoperit) Fii imanent ca să fii autentic! Să luăm afirmațiile referitoare la discursul personal: "Scrisul bate experiența" nu înseamnă decît că etalarea voluntară a experienței, în discurs, și consemnarea
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
sîntem cu toții. Or, dacă întotdeauna diferența se realizează pe verticală, de la Platon încoace (fie și dacă ne gîndim doar la diferența de altitudine dintre solul peșterii și cel exterior), autoficționarul încearca să se individualizeze pe orizontală. "Nu pot renunța la pagini, e vorba și despre mine, ai dreptate, trebuie "să-mi găsesc o identitate" scrie una dintre cele două autoare citate mai sus, ca răspuns la pesimismul celeilalte. Literatura autoficționalistă este o practică literară în care gradul de autenticitate este direct
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
numele unei noi reviste bilunare de informație culturală, ajunsă la numărul 6 (12-25 mai). E scrisă Ťca să știi unde și de ceť. Adică unde se întîmplă un eveniment cultural și de ce merită să te duci acolo. Are 98 de pagini format A4, hîrtie lucioasă și poze color. Costă 2,9 lei noi. Articole scurte și bine scrise, fără parti-pris-uri sau balcanisme. Am remarcat, în numărul acesta, o delicioasă temă inactuală: Trapezista și Cișmigiul văzut de sus, de Lucian D. Cișmigiu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
e păcat ca asemenea obiceiuri beligerante și îndoielnice să se perpetueze. Ca să nu mai pomenim de titlul, cu litere de-o șchioapă, din ultimul număr: Nicolae Manolescu îl ironizează pe Alex. Ștefănescu (v. și nota lui D. C. Enache din pagina 11). Titlul e încîntător, numai că nu corespunde realității, în schimb corespunde din plin intenției de a strecura între director și redactorul-șef aparența unei tensiuni de altfel inexistente. Cum ar fi dacă noi am publica, cu litere cît brațul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
de junimiști, cât și pentru disponibilitatea psihologică a militantului. În capitolul XXXVI, ultimul din Memorii II, E. Lovinescu se străduiește să explice mecanismul psihologic prin care se afirmă "natura bovarică" a ideilor sale revoluționare: Caracterul de analiză psihologică a acestor pagini mă obligă să arăt că o astfel de ideologie nu e ieșită din prelungirea unei dispoziții temperamentale, ci se prezintă ca o creațiune bovarică, nu în sensul căutării unui complement spiritual, ci al unei libere deliberări speculative. O cultură clasică
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
obscenităților programatic introduse în text o dimensiune de adâncime; sau, dacă nu, o atmosferă decadentă, un climat artificial, o notă de sofisticată intelectualitate. Se poartă homoerotismul, fetișismul, incestul, coprofagia: de la cele mai aburoase reprezentări la cele mai concrete, duhnind în pagina trendy, autorii și autoarele acestui tip de literatură speculează la maximum o tematică altădată interzisă, făcând eforturi de a o transforma în problematică și a o impune ca atare. Când nu își arată entuziasmul, critica literară, dramatică sau cinematografică poate
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
redacției bombardată cu textele unui singur expeditor. În cartea "splendid construită" nu se vede nici cea mai vagă idee de construcție. Povestirile sunt la fel de haotice, dezlânate și prost redactate, cu câteva fragmente mai onorabile în Planeta do diez și bune pagini în Omul care a terminat-o cu lumea, acestea din urmă datorate însă lui D.H. Lawrence. Pe care tânăra autoare ambiționează să-l continue, ducându-i la bun sfârșit o proză neîncheiată. Dar cum să poți rescrie pagini de literatură
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
și bune pagini în Omul care a terminat-o cu lumea, acestea din urmă datorate însă lui D.H. Lawrence. Pe care tânăra autoare ambiționează să-l continue, ducându-i la bun sfârșit o proză neîncheiată. Dar cum să poți rescrie pagini de literatură, când nu ești capabil să le scrii? Noua pornografie, pe care Ioana Baetica o ilustrează abundent și exact, este tot una cu cea veche: o completă lipsă de talent literar, de expresivitate artistică și de îndemânare lingvistică, pseudoliteratură
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
și moi/ Cum doar Stepanida/ Le avea stârnind obida/ Lui Evgheni/ Din Diavolul de Tolstoi,/ Din cauza jenii/ și-a lui Benedetto Croce.// Mulțumesc precoce!!" (Epigramă). Întorcându-ne de la aceste versuri kitsch și (oricât s-ar iluziona autorul) fără lipici, la paginile de poezie autentică ale volumului, e de remarcat raportul cu totul special pe care păcătosul protagonist îl întreține cu propriile păcate și cu înaltul lor Judecător. Simțurile îi sunt atât de aprinse, iar obsesiile, atât de prezente și manifeste, încât
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
colegilor clujeni să-și îndeplinească programul, urîndu-le totodată să aibă o rezonanță mare și un tiraj pe măsură. Dilemateca Dilemateca se numește primul număr al unei noi reviste din familia Dilemei. Apariție lunară (în ultima vineri). Preț 4,9 lei. Pagini 84. Senior editor Mircea Vasilescu. Editori coordonatori: Simona Sora și Marius Chivu. Prezentarea grafică Dan Stanciu, inventatorul cuvântului "Dilemateca". Lansarea a avut loc într-o grădină bucureșteană, cu vinul lui Dinescu pe masă. Scopul declarat al revistei: să fie un
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
amenințătorul Gagafu. Interesant - și simptomatic - este că lectura cărților lui Iordan Chimet provoacă, inclusiv unor cititori profesioniști, bucuria participării, a copilăririi voluntare. Stilul tinerilor comentatori se armonizează cu cel al scriitorului, subiectele și personajele sale circulînd în voie și în pagina critică. Și e firesc să fie așa. Autorul Antologiei inocenței a deschis în literatura română contemporană o poartă către țara Minunilor comparabilă cu cea a lui Lewis Carroll. La sfîrșit, cuminte și discret, cinstit și bun (ca om și ca
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
și noi pe purtătorii lor) sună ca o cantilenă melancolică. Vom reveni, poate altă dată, asupra acestui expresiv album de familie intelectuală. Aci ne propunem a stărui pe, după cum ziceam, relația dintre trecut și prezent, astfel cum se revelă în paginile de restituție și interpretare migălite de doamna Cioculescu. Aura romanțioasă se destramă în raza constatării unor nervuri în care palpită un duh polemic. Să fie oare Eminescu reductibil la doctrina sa naționalistă, de "protolegionar", cum i s-a spus? Fără
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
bătălia pentru expresivitate la restricțiile monografiei academice trebuie să fi fost extrem de anevoioasă. Bănuiesc că obligația de a recupera intersubiectivitatea în modalități impersonale i-a obosit și, nu o dată, i-a deprimat. Cine crede că exagerez e invitat să recitească paginile din volumul II al Jurnalului lui Cărtărescu, unde autorul se referă în treacăt la momentele de impas survenite pe parcursul elaborării tezei. Dar dacă afrele lui Cărtărescu nu mi-au fost cunoscute la timpul lor, în schimb, am putut urmări de
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
să arunce priviri informate asupra teritoriilor vecine, spre a surprinde, dincolo de particularitățile domeniilor, mecanismele mai generale ale vieții spiritului. În acest scop, ca să obțin continuitate "epică" și armonie a proporțiilor, am fost obligat să tai din cuprins cam tot atîtea pagini ale cărții cîte sînt acum tipărite... Nu m-am resemnat lesne să consimt la acest sacrificiu, dar am înțeles în cele din urmă că e inevitabil. Și totuși, nu mă pot abține de la a o spune, sînt conștient nu numai
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
un fel de zînă păcălită. Pînă aflăm că domnița rătăcind, sfioasă, prin cancelarii e, de fapt, una din fecioarele despletite, încasîndu-și pedeapsa. O temă de interbelic. Se amestecă, în cărticica lui Vinea, pe care-o cunoscuseră, la jumătatea anilor '20, paginile Contimporanului, sumedenie de stiluri. Unul e de evocare, păstrînd destul din duioșia lui Pillat: "iată, această femeie în crinolină este bunica pe care am cunoscut-o de abia în bătrînețea ei cu ochelari." Mai încolo, mărturisirile unui ręveur: "întîmplările somnului
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
cu vigilența superiorilor. Volumele - sînt două - le-a pitit într-un fund de dulap, printre registre vechi, unde e mai mic pericolul să se dea peste ele. A desfăcut primul volum în fascicule și, treptat, scoate la iveală cîte 16 pagini pe care le introduce printre ultimele file ale registrului matricol sau de pontaj - la care lucrează. Citește cu un ochi la fereastră și cu urechea la ușă." Sigur că "integrala" Sadoveanu e cam forțată, chiar și-n ironie, dar să
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
în formele ei cele mai înalte și clasice, după modelele care ne-au format, franceze, italiene, germane sau ruse". Lista celor care felicită Contemporanul cu prilejul aniversării este impresionantă. Textele lor plus fotografiile unor scriitori români contemporani, răspândite în toate paginile revistei, dau o puternică sugestie de populație scriitoricească numeroasă, de banchet al literaturii române. Cîți ochi, atîtea piese ă aceeași întîmplare, văzută de mai mulți martori, poate fi povestită de fiecare în alt fel este o experiență curentă. Dar ce
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
numele lor reale și, mai ales, din faptele și destinul lor la scara istoriei românești, se pot lega firele capabile să ducă spre unele modele identificabile în istoria mai veche sau mai recentă. Cum, însă, autorul precizează, chiar pe prima pagină, că "faptele și întâmplările acestei cărți sunt imaginare", nu ne rămâne decât să îi respectăm voința și să le luăm ca atare, chiar dacă unele similitudini cu destine reale sar în ochi. Inevitabil, în centrul "istorisirilor" legate de existența Signorei Sisi
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
Mircea Mihăieș Incă un comunist cinstit și sărac ajunge pe pagina întâi a ziarelor internaționale. Nu, nu despre Ion Iliescu e vorba, ci despre Fidel Castro. Credeți sau nu, liderul cu barbă de la Havana posedă, potrivit revistei "Forbes", aproape nouă sute de milioane de dolari! Cum i-a obținut, ce talente de
Barba de-un miliard de dolari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10633_a_11958]
-
cititorii noștri cu evoluția cazului, ajuns deja la tribunale. Sunt însă mereu nedumerit, unde să încadrez această istorie tristă în ce gen literar: poveste, dramă, melodrama, nuvelă...?!? ERATĂ: Rugăm cititorii revistei DESTINE LITERARE, numerele 18-19 din martie-aprilie 2011, ca la pagina 4 să relectureze corect: "...s-a ținut în foaierul Teatrului Național Marin Sorescu. "; la pagina 8 se va citi: "...vedeți cazul scriitorului Günter Grass, Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1999."; la pagina 3 a se notă că Cenaclul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
încadrez această istorie tristă în ce gen literar: poveste, dramă, melodrama, nuvelă...?!? ERATĂ: Rugăm cititorii revistei DESTINE LITERARE, numerele 18-19 din martie-aprilie 2011, ca la pagina 4 să relectureze corect: "...s-a ținut în foaierul Teatrului Național Marin Sorescu. "; la pagina 8 se va citi: "...vedeți cazul scriitorului Günter Grass, Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1999."; la pagina 3 a se notă că Cenaclul condus de scriitorul Iulian Neacșu se numește LITERATORUL și nu are legătură cu Cenaclul "Marin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
18-19 din martie-aprilie 2011, ca la pagina 4 să relectureze corect: "...s-a ținut în foaierul Teatrului Național Marin Sorescu. "; la pagina 8 se va citi: "...vedeți cazul scriitorului Günter Grass, Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1999."; la pagina 3 a se notă că Cenaclul condus de scriitorul Iulian Neacșu se numește LITERATORUL și nu are legătură cu Cenaclul "Marin Mincu", iar în poza de la aceiași pagina, în dreapta lui Iulian Neacșu se află scriitoarea Passionaria Stoicescu, care a contribuit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]