3,499 matches
-
european integral: mizerie, puzderie, migrene, egzeme, lepră, igienă, hienă, indigenă. Calcă pe marmură, șterge numele, ia floarea, schimbă-ți culoarea, întinde mâna, alungă furtuna. Puja*, mantra*, chakra*, mudra*. Shiva cu dreadlocks, cercei, șerpi, zmei. Mai vrei? Scoate-te din tipare, partituri, ocolituri, șuierături. Caută cardul, scoate banul, aruncă cu rupia, smulge cămașa, ia mătasea, afumă inspirația, expirația, incantația. Intră în navă, azvârle povara, aruncă brățara, pune cerceii, invocă tibetanii, uită americanii. Spatele răspunde de conectivitate. Full flower power*. Închide cercul, deschide
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
însă să se facă primitoare. Nu-și consuma nici spiritul, nici grațiile, dar obliga pe musafiri să fie spirituali și gra-țiosi. Aceiași oameni nu mai erau aiurea deopotrivă de plăcuți, în cadrul acela simțeau nevoia să-și cânte cea mai bună partitură, nu numai muzicală, ci și omenească. Ca și sextetele, conversațiile mergeau în tactul și tonul cerut. Elena avea negreșit mult merit pentru aceste armonizări, dar pe drumul lui adevărat e lesne ca omul să meargă bine și Elena avea norocul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spre Elena pentru a-i putea vedea impresia în caz de primejdie. Totuși intrase pentru că vrea cu orice preț să vadă pe Marcian, de care îi vorbise Drăgănescu cu admirație. Marcian, 234 ce se dusese spre bibliotecă să caute o partitură, dase peste acea arătare ascunsă acolo de o rușine necunoscută. Mika-Le, surprinsă, pusese mâna peste gură cu gestul ei prostesc. Mirarea lui Marcian fu așa de mare că Elena, care probabil îl urmase cu privirea, descoperise pe vinovată. Deși se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la fericirea Elenei revenea subt altă formă în sensibilitatea ei. Marcian băgase numai de seamă că rumeneala prindea foarte bine pe Elena. O privea cu surâsul din ce în ce mai plăcut. Se depărtase de bibliotecă neglijând cu totul pe Mika-Le, el vorbind de partitură, din buze numai, ea ascultîndu-1 distrat, dar amândoi simțind o neobicinuită mulțumire. Abia peste câteva zile, Elena povestise lui Drăgănescu impresia lui Marcian despre Mika-Le și cum nu era cu putință ca fata ceea să fie la locul ei. - O s-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nici nu era cine știe ce pistol. Am spus: „Chestia aia? Nu poți nici să tragi printr-o carte de telefon cu ea“. Și nici n-am terminat bine de zis că a și pus cartea de telefoane pe un stativ de partituri și lua ținta. Mare țicnit. Nu era la nici doi metri de ea, și a tras. În viața mea n-am auzit asemenea bubuit. Tot blocul a auzit. Dar am avut dreptate. Glonțul a intrat numai doi țoli. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aer poduri, a scoate șine și a ucide nemți rătăciți. Sammler Însuși, Împușcând oameni. Exista agentul de asigurări nebun al lui Feffer, cuprins de impuls sau de dorința de a fi văzut, trăgând În cartea de telefon de pe stativul de partituri. Asta avea ceva comic de fanatic. A trece un glonț printr-un milion de nume tipărite strâns - un joc de societate. Dar Sammler fu tras prin salonul de societate și Înapoi În pădurea Zamoșt. Acolo de foarte aproape Împușcase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sau a nu fi“ este spus cu țeava armei la tâmplă). Ofelia (Ofelia Popii) este minunată în rol și reușește probabil cele mai emoționante momente ale spectacolului. Din cele peste douăzeci de personaje, sunt prezente doar nouă, care preiau și partiturile celorlalți, realizând un puzzle de povești teatrale. Moment de cotitură și de greutate este cel al teatrului în teatru - Hamlet regizează Cursa de șoareci, iar interpreții nu sunt actori, ci chiar Claudius, Gertrude și Polonius, forțați de Hamlet să istorisească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Exposed. Spectacol agreabil, cu interpreți bine dispuși, cu performanțe absolut meritorii pe scenă. Zic asta pentru că genul muzical cultivat de Mike Oldfield (un fel de rock simfonic, dar sigur e mai mult decât atâta) cere ceva instruire. Să execuți live partiturile puse la dispoziție de-un orchestrator genial cere știință, nu doar energia celor trei acorduri cu care punkerii zguduiau lumea la data când Oldfield o limpezea cu incantațiile sale eterice. Mă întreb chiar, cum oare se împăca genul de spectacol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
obținut, ce dă senzația de puritate, de lumini septentrionale, de pajiști pustii din Scoția, de ghețuri verzi din Islanda. Folosesc intenționat metafore și sintagme impresioniste, fiindcă orice termeni tehnici, de așa-numită critică de specialitate, n-au nici un rost alături de partituri atât de bine făcute, încât a vorbi „tehnic“ este redundant. Inspirația, frumusețea, melodicitatea pasajelor - a foarte multor pasaje, este bine să precizez - țin de harul cu care Mike Oldfield a fost dăruit de Cel-de-Sus. Să scrie melodii cuceritoare nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
să o absorbi toată, dintr-o dată; o citești, o pui de o parte, apoi o iei din nou, prima dată o citești relativ repede și superficial de la început la sfârșit, pentru a avea o imagine generală, apoi vine detaliul. Cu partiturile se petrece la fel“. Personal, îl asociez pe Tennstedt cu Mahler fiindcă singura dată când l-am văzut la Londra, în anii ’80, m-a impresionat profund intepretarea pe care a dat-o la Royal Festival Hall, într-o seară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
a dat-o la Royal Festival Hall, într-o seară în ajun de Paști, simfoniei a 2-a, a „Înălțării“. Recitind astăzi cartea Helenei Matheopoulos găsesc această reacție a unui critic londonez de la „Sunday Times“: „nu am auzit niciodată o partitură de Mahler care să-mi răsară atât de feroce, cu un angajament atât de aprins din partea întregii orchestre, încinsă până la incandescență pe parcursul celor peste 90 de minute“. Tot sper că înregistrarea va apărea în seria BBC Legends, în care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
mânuirea flautelor și fluierelor, însă, era la fel de necruțător ca și cu propriul cap. În repetate rânduri l-am văzut cum își spărgea flautele și le arunca, făcute bucăți, în Rin, pentru ca apoi să plângă după ele. El nu cânta după partituri, dar muzica lui îmbogățea cântecele pentru copii, colindele sau melodiile populare, cu sonorități pline și le făcea să se contopească cu ritmurile din cântările negrilor culegători de bumbac de pe plantații, încât ai fi putut să crezi că avea totuși sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
muzica lui îmbogățea cântecele pentru copii, colindele sau melodiile populare, cu sonorități pline și le făcea să se contopească cu ritmurile din cântările negrilor culegători de bumbac de pe plantații, încât ai fi putut să crezi că avea totuși sub ochi partitura cu cerneala încă udă pe ea. În afară de asta, era un decorator atât de iscusit, încât putea, cu pasiune pentru fiecare detaliu, să transforme cea mai ordinară dintre cârciumi într-un saloon din Vestul Sălbatic pregătit de filmare sau în cabinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
odinioară o femeie de serviciu în cafea, am început să observ pe mine petele unei faime suspecte, am reușit să-l conving pe Dieter Wellershof, pe atunci lector la editura Kiepenheuer, să strecoare în program și cartea cu poze și partituri de jazz Oh, Susanna. Acest obiect de artă demult epuizat, în format lat, care pune în scenă blues, spirituals și gospel songs, nu mai e de găsit decât în anticariate și pe internet. Fluieraș a rezistat mai mult decât Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ciudat. Cu berete de mătase pe cap și înfășurate în niște pelerine negre, dirijau, ca niște apostoli întârziați ai lui Wagner, orchestre nevăzute și păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era de ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și pe Prințesa. — Prințesa, de ce te duci mereu la colega aia a ta?o întreabă într-o zi Eusebiu. — La cine? La Teodora? Da! — Ca să cânt la pian. Ca să fac exerciții. Cântă ea, cânt și eu, cântăm amândouă deodată după partituri, cum ni se cere la școală. Îți place chiar atât de mult să cânți? — Îmi place foarte mult și nu te mint, tata Sebi. De mică mi-a plăcut să cânt. — Doctoriță nu ți-ar fi plăcut, cum am dorit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
termine ceea ce-și propusese pentru ziua aceea, până nu începe Teofana exercițiile. Când era aproape gata aude pianul. Cu gândul că va continua să mai învețe mai pe seară, târziu, se așeză pe canapea la orizontal și în melodiile partiturilor cântate de Teofana retrăiește fiecare moment al reîntâlnirii cu fata pe care reușise s-o sărute. „Când am frecat-o pe obraji, am observat o bucurie copilărească ce-i lumina ochii ei frumoși și când am strâns-o în brațe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pregătit să adune de pe strune cu arcușul său toate notele, așa cum le înscrisese marele maestru, și să le aducă în sala de concurs. Într-o așteptare plină de curiozitate, membrii comisiei fură impresionați de modul în care candidatul interpretase această partitură de Bach cu o virtuozitate demnă de invidiat. Tânărul făcuse tot timpul corp comun cu vioara sa. Întreaga arie cursese nestăvilită, ca o apă cu învârtejirile și calmurile ei, umplând întreaga încăpere. Deși unul dintre membrii comisiei ar fi vrut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu exprime: - Bravo, tinere, bravo! Cu cine te-ai pregătit înainte de examen? - Cu nimeni, spuse acesta sincer nedumerit. Nu bănuise că trebuia să aibă un anume profesor pentru a-și însuși tainele sofisticatelor bucăți muzicale. Cu nimeni! Am studiat îndelung partiturile, am ascultat interpretări celebre la radio, am exersat... - Bravo, bravo! Ne-am convins că ești un talent, și-i privi pe ceilalți membri ai comisiei de la care obținu aprobări tacite. Ai putea să ne interpretezi un fragment din Concertul în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să-ți duci canapeaua la refăcut. Nu apuci să te Întorci de pe o parte pe alta, că arcurile Încep să scârțâie ca o armonică dezacordată, Încât se scoală nu numai vecinii, dar și vacile din staul Încep să-și intoneze partitura - și atunci dormi dacă mai poți dormi... - Doar nu stau, slavă Domnului, la bloc, ca să se audă la vecini tot ce fac sau nu fac, și nici În grajd nu am decât o capră, așa că nu văd de unde să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
armele moderne, iar restul este istoria pe cale de a se scrie. Pentru Cushing, întâlnirea cu Lilian Woodham-Kelly nu înseamnă decât un interludiu înșelător în existența sa. Sergentului dezertor îi este oferită ocazia de a juca timp de câteva zile, convingător, partitura ofițe rului de carieră. Sfârșitul aventurii este și sfârșitul unei idile petrecute în afara cadrului implacabil al destinului. Nici Miccoli nu-și va afla fericirea în Abisinia și poate că tocmai de aceea drumurile îl vor purta mai departe către Spania
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
profesor pe Simon Nutti, căruia Îi spuneam Paganini, nu numai datorită Înfățișării sale, dar mai ales pentru că adora tremolul. Când am ajuns la cursul doi, școala noastră de muzică s‑a mutat la Kotor. Atunci am continuat să cânt, fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare cântam tangouri și valsuri englezești. În liceu am continuat să scriu poezii și să traduc din poeți maghiari, ruși și francezi, mai ales ca exercițiu de stil și de limbă; aspiram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și flirta cu Bernarda În bucătărie, făcînd-o să rîdă cu darurile lui ridicole de punguțe cu migdale zaharisite și cu pișcăturile de fund. În puține cuvinte, Îl detestam de moarte. Antipatia era reciprocă. Neri se ivea mereu prin preajmă cu partiturile lui și cu atitudinea arogantă, uitîndu-se la mine de parcă eram un biet ucenic nedorit și interpunînd tot felul de obstacole În calea prezenței mele. — Băiete, nu cumva trebuie să pleci să-ți faci lecțiile? Iar dumneavoastră, maestre, nu aveați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-i dea lecții de pian. Julián, care adora muzica, pictura și toate materiile lipsite de folos și de cîștig În societatea omenească, Învăță repede elementele de armonie și hotărî că ar prefera să-și inventeze propriile compoziții, decît să urmărească partiturile din caietele de solfegiu, ceea ce era Împotriva naturii. Pe vremea aceea, Antoni Fortuny Încă mai credea că o parte din deficiențele mentale ale băiatului se datorau dietei sale, prea mult influențată de obișnuințele bucătăriei franțuzești a maică-sii. Se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și place, sunteți doar niște găini", pianul atacă partitura, sunetele urlă în văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]