8,224 matches
-
de noi în aceste ședințe, noi nădăjduim să găsim calea cea mai fericită de colaborare și de bună înțelegere, care trebuie să domnească între Biserică și Stat“31. Această declarație nu făcea decât să sintetizeze o altă intervenție publică a patriarhului Justinian în care acesta anunța reforma învățământului teologic, a monahismului ortodox și a instrumentelor misionare și pastorale. Astfel, la 24 mai 1948, acesta declara în fața Marelui Colegiu Electoral: „Obiectivul misiunii Bisericii este omul - temelia Patriei și societății. Înălțarea omului condiționează
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îndrumare misionară și noile politici educative Transformările din viața Bisericii ortodoxe survenite după 1948, o dată cu instalarea definitivă a comuniștilor la putere, au fost analizate în ședința de deschidere a Adunării Naționale Bisericești din 6 iunie 1949, cu prilejul omagiului adus patriarhului Justinian Marina. În fapt, discursul festiv ținut chiar de înaltul prelat al Bisericii a fost o dare de seamă a transformărilor care avuseseră loc în viața confesiunii ortodoxe ca urmare a instituirii de către guvernul comunist a unei noi politici religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bisericii a fost o dare de seamă a transformărilor care avuseseră loc în viața confesiunii ortodoxe ca urmare a instituirii de către guvernul comunist a unei noi politici religioase, dar și ca fruct al colaborării dintre puterea politică și cea spirituală. Patriarhul Justinian a enumerat evenimentele majore produse în intervalul 1948-1949, subliniind importanța înlăturării Concordatului cu Vaticanul, integrarea ierarhiei și a credincioșilor greco-catolici, elaborarea unei noi Constituții a R.P.R., a unei noi Legi pentru regimul general al cultelor și a unui nou
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unei noi Constituții a R.P.R., a unei noi Legi pentru regimul general al cultelor și a unui nou Statut de organizare a Bisericii ortodoxe și, nu în ultimul rând, reforma învățământului teologic. Acesta din urmă trebuia să joace, în viziunea patriarhului, un rol cu totul deosebit, având sarcina de a-i învăța pe preoți să nu mai repete „rătăcirile trecutului“, de a-i instrui în așa fel încât aceștia să fie în stare să predice adevărata învățătură a Bisericii lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
educații focalizate pe deprinderi practice și implicații cetățenești în spațiul social 38. Apostolatul social, noua filosofie creștină agreată de puterea politică ce primea girul Adunării Naționale Bisericești la 6 iunie 1949, în esența ei o prelungire a gândirii teologice a patriarhului Justinian, era destinat să devină în acel context noua paradigmă a teologiei ortodoxe românești și, în același timp, noua sursă de inspirație pentru profesorii care se ocupau de predarea cursurilor de îndrumare misionară. Acestea urmau să fie predate în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și aveau rolul de a înlătura efectele „laicizării“ suferite de învățământul teologic ortodox în perioada interbelică 42. Reforma învățământului teologic și introducerea cursurilor de îndrumare au fost catalogate drept „realizări“ sau „înfăptuiri“ și așezate întotdeauna în discursurile de omagiere a patriarhului Justinian alături de integrarea Bisericii greco-catolice, întărirea relațiilor de colaborare cu Biserica ortodoxă rusă și reforma monahismului ortodox. Astfel, arhimandritul Atanasie Gladcovschi, vorbind în numele arhiepiscopiei Bucureștilor cu ocazia împlinirii a doi ani de la înscăunarea patriarhului Justinian, sublinia rolul important al cursurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întotdeauna în discursurile de omagiere a patriarhului Justinian alături de integrarea Bisericii greco-catolice, întărirea relațiilor de colaborare cu Biserica ortodoxă rusă și reforma monahismului ortodox. Astfel, arhimandritul Atanasie Gladcovschi, vorbind în numele arhiepiscopiei Bucureștilor cu ocazia împlinirii a doi ani de la înscăunarea patriarhului Justinian, sublinia rolul important al cursurilor de îndrumare în procesul de unificare bisericească și în schimbarea metodelor de pastorație prin introducerea unor noi tipuri de predici și cateheze 43. Aceleași idei le susținea episcopul Antim, vicarul Patriarhiei, cu prilejul aniversării
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Justinian, sublinia rolul important al cursurilor de îndrumare în procesul de unificare bisericească și în schimbarea metodelor de pastorație prin introducerea unor noi tipuri de predici și cateheze 43. Aceleași idei le susținea episcopul Antim, vicarul Patriarhiei, cu prilejul aniversării patriarhului Justinian, subliniind că alcătuirea noului Statut de organizare al Bisericii a fost făcută în concordanță cu transformările politice de după 1948, accentuându-se importanța cursurilor de îndrumare ca etapă necesară în susținerea ulterioară a conferințelor protopopești 44. În 1951, cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
organizare al Bisericii a fost făcută în concordanță cu transformările politice de după 1948, accentuându-se importanța cursurilor de îndrumare ca etapă necesară în susținerea ulterioară a conferințelor protopopești 44. În 1951, cu ocazia sărbătoririi a trei ani de păstorire a patriarhului Justinian, episcopul Theoctist Botoșăneanu, vicarul sfintei patriarhii și rectorul Institutului teologic din București, vorbea de „marile înfăptuiri“ ale patriarhului care a încercat să răspundă imperativului permanent al răspândirii cuvântului lui Dumnezeu, dar și cerințelor misionare impuse de preocupările sociale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca etapă necesară în susținerea ulterioară a conferințelor protopopești 44. În 1951, cu ocazia sărbătoririi a trei ani de păstorire a patriarhului Justinian, episcopul Theoctist Botoșăneanu, vicarul sfintei patriarhii și rectorul Institutului teologic din București, vorbea de „marile înfăptuiri“ ale patriarhului care a încercat să răspundă imperativului permanent al răspândirii cuvântului lui Dumnezeu, dar și cerințelor misionare impuse de preocupările sociale ale fiecărei epoci. Fiind conștient că „poporul“ s-a împotrivit sistemelor sociale care au negat spiritul dreptății și păcii, „batjocorind
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dar și cerințelor misionare impuse de preocupările sociale ale fiecărei epoci. Fiind conștient că „poporul“ s-a împotrivit sistemelor sociale care au negat spiritul dreptății și păcii, „batjocorind chipul lui Dumnezeu, înrobindu-l pe om, subjugându-l și nimicindu-l“, patriarhul Justinian a adaptat și înnoit tehnica pastorației sacerdotale, fundamentându-i principiile în jurul noțiunilor de dreptate, muncă, dragoste și frăție 45. De asemenea, patriarhul Justinian a încercat să armonizeze schimbările produse în societatea românească cu reformele vieții religioase. Astfel, Justinian s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
spiritul dreptății și păcii, „batjocorind chipul lui Dumnezeu, înrobindu-l pe om, subjugându-l și nimicindu-l“, patriarhul Justinian a adaptat și înnoit tehnica pastorației sacerdotale, fundamentându-i principiile în jurul noțiunilor de dreptate, muncă, dragoste și frăție 45. De asemenea, patriarhul Justinian a încercat să armonizeze schimbările produse în societatea românească cu reformele vieții religioase. Astfel, Justinian s-a străduit să ducă la îndeplinire o seamă de aspirații mai vechi ale ierarhiei ortodoxe, aspirații care nu au putut fi realizate decât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să ducă la îndeplinire o seamă de aspirații mai vechi ale ierarhiei ortodoxe, aspirații care nu au putut fi realizate decât sub conducerea unei noi orânduiri politice, cea comunistă, deoarece, așa după cum afirma un articol dedicat „sporurilor duhovnicești“ înregistrate sub patriarhul Justinian, vechile regimuri politice blocaseră dezvoltarea și libera inițiativă a Bisericii ortodoxe 46. • Ibidem, p. 57. • Ibidem, p. 58-59. • Ibidem, Anul LXVIII (1950), nr. 3-6, martie-iunie, p. 277. • Ibidem, Anul LXIX (1951), nr. 1-2, ianuarie-februarie, p. 8. • Ibidem, Anul LXIX
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru numirea și transferarea clerului din parohii, examenele de capacitate, definitivare, promovare și selecționare pentru capitală, ale diaconilor și preoților din Biserica Ortodoxă Română“, luat în discuție în ședința Adunării Naționale Bisericești din 26 februarie 195054, a fost alcătuit de patriarhul Justinian, aprobat de Sfântul Sinod la 28 ianuarie 1950, iar de Ministerul Cultelor pe 29 septembrie, același an. El a constituit temelia cursurilor de îndrumare misionară și socială deoarece a precizat durata și modalitatea funcționării lor, precum și examenele ce trebuiau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
noua structură socială și absolvenți pregătiți a-și face datoria de cetățeni „devotați și luminați ai patriei noastre scumpe“. Teologii urmau să fie instruiți în spiritul culturii patristice, în scopul de a-și sacrifica interesele personale în favoarea celor colective 60. Patriarhul Justinian, în discursul său, a continuat ideea rectorului: „Astăzi înlăturăm definitiv un trecut ale cărui roade au fost plăcute numai dușmanilor fățarnici ai Bisericii lui Hristos. Înlăturăm primejdiile care au amenințat Sfânta noastră Biserică în urma acelei dureroase laicizări a învățământului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sufletești. Prea deseori ne-a fost dat să vedem tineri pregătiți în aceste școli ale trecutului militând în organizații politice ale căror practici erau potrivnice și învățăturii creștine și dorinței de înnoire și progres a poporului nostru“. Cu aceste cuvinte, patriarhul Justinian condamna în mod explicit vechiul model educativ, atașat unei culturi politice și sociale în totală neconcordanță cu schimbările politice și sociale din societatea românească. Continuând, patriarhul Justinian accentua faptul că doctrina ortodoxă justifica pe deplin „caracterul progresist al Creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
creștine și dorinței de înnoire și progres a poporului nostru“. Cu aceste cuvinte, patriarhul Justinian condamna în mod explicit vechiul model educativ, atașat unei culturi politice și sociale în totală neconcordanță cu schimbările politice și sociale din societatea românească. Continuând, patriarhul Justinian accentua faptul că doctrina ortodoxă justifica pe deplin „caracterul progresist al Creștinismului“, iar exemplele pentru a susține această idee erau găsite de înaltul ierarh în „trecutul Bisericii și al poporului“: „popa Laurențiu“ tras în țeapă și apoi ars, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
participant la revoluția din 1848, „Mitropolitul Teoctist“ care „s-a alăturat micii boierimi împotriva marilor feudali“, „mulții și încă neștiuții preoți uciși în timpul răscoalei din 1907“, preotul-țăran Neagu Benescu, purtătorul de cuvânt al „plugarilor clăcași“, toate acestea fiind prezentate de patriarh ca dovezi și documente istorice ale luptei pentru libertate și progres purtată de Biserica Ortodoxă 61. Noul model educativ dorit de Justinian era teologul conștient de misiunea sa, cetățean devotat statului și poporului, model care își găsea justificarea în faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deoarece aceasta le imprimase un model de gândire nerealist, centrat pe o lume a ideilor abstracte care îi îndepărtase și separase pe țărani și muncitori 66. Cursurile aveau menirea de a pune la îndemâna preoților (așa cum susținea prot. Gh. Maior, delegatul patriarhului Justinian la solemnitatea de deschidere a • Ibidem, Anul LXVII (1949), nr. 5-6, mai-iunie, p. 59. • Ibidem, p. 61. • Ibidem, p. 67. cursurilor de îndrumare misionară de la Sibiu) mijloace de pastorație care să neutralizeze propaganda „sectelor“, considerate un pericol pentru Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îndrumare avea menirea de a familiariza pe sacerdoți cu modalitatea de slujire a liturghiei, vecerniei și utreniei, dar și cu necesitatea pregătirii morale pentru aceste slujbe. Toți preoții ortodocși trebuiau să învețe să se conformeze aceluiași ritm duhovnicesc fixat de patriarhul Justinian și deprins la cursurile de îndrumare. Accentul pus pe tipic, omiletică și catehetică, în combinație cu programul liturgic, trebuia să le arate preoților modalitatea practică de a face față religiei catolice și protestantismului, dar și modalitatea „demascării“ „dușmanilor“ „Patriei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Stokholm, prin intrarea în comitetele de Luptă pentru pace, prin participarea la Congresul Comitetelor de Luptă pentru pace din R.P.R., prin participarea în conducerea comitetului permanent de apărarea păcii de la noi, a Î.P.S. Mitropolit Sebastian Rusan, în numele Î.P.S. Patriarh Justinian și al Bisericii Ortodoxe în întregimea ei, Biserica Ortodoxă Română a mobilizat toate resursele ei spirituale și le-a pus în slujba păcii, așa cum îi comanda însăși menirea ei între oameni“69. Importanța cursurilor de îndrumare se vădea însă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1950), nr. 10, octombrie, p. 535. instrumente de „desconspirare“ a celorlalte confesiuni catalogate de regimul comunist drept dispozitive de propagandă ale sistemului occidental, dar și sub aspectul lor material cu formă simbolică de recompensă. Astfel, Sfântul Sinod anunța prin glasul patriarhului Justinian că se hotărâse echivalarea salariilor preoților cu cele ale învățătorilor și profesorilor, în funcție de pregătirea și examenele susținute de fiecare preot în parte, proces în care cursurile de îndrumare jucau rolul de etapă de trecere de la o categorie inferioară de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
proporție neînsemnată, dar pericolul defecțiunii a sporit prin faptul că grupările dizidente au intrat în câmpul de gravitație al comuniștilor. Astfel, din foștii lideri ai P.N.Ț., Mihail Ralea, care deținuse portofoliul muncii în anii 1938-1939 în guvernele conduse de patriarhul Miron Cristea, de Armand Călinescu, de generalul Gheorghe Argeșeanu, de Constantin Argetoianu și de Gheorghe Tătărescu, în 1944, la scurtă vreme după reîntoarcerea în gruparea din care făcuse parte până în 1938, văzându-și blocate perspectivele de a ajunge în conducere
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cel Bun 49. Alexandru cel Mare 68. Alexandru Lăpușneanu 97. Alexandru Moruzi 149. Alexandru, fiul lui Radu Mihnea 120. Alexandru, mitropolit unit 226. Alexandru, prinț al Iugoslaviei 306. Alexandru, v. și Nicolae ~. Alexe, dascăl 132. Alexei, ierarh rus 228. Alexei, patriarh al Moscovei 229. Alexianu, M. 465. Alexie III Comnenul 40, 120. Alföldy, G. 477. Alicii 477. Alleii 477. Allibone, S. Austin 99. Allidii 477. Almos 68. Alpern, D. 222. Anan’ev, G. A. 401. Anastasie Crimca 118, 123. Anastasios, Dimitriadis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Paul 498. Joinville 37, 41. Jónás, Ilona Sz. 56. Jonas, rege cuman 37, 38, 40, 41, 42. Jones, B. 479. Joseph de Habsburg 308, 309. Joseph, v. Frantz ~. Jowitt, Kenneth 216. Juster, Avram Lipa 219, 222. Juster, Moise 222. Justinian, patriarh 232, 233, 234, 235, 238-243. Kadłubek 60, 61. Kajava, M. 471. Kalex, H. 475. Kalnoky, baron 177, 181, 182, 183, 184, 187, 188. Kamenev 418. Kant 493. Kanterian, Edward 453. Kara, I. 218. Karadja, C.I. 87. Karețchi, A. 381. Karnoouh
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]