3,345 matches
-
extras din spațiul public (în felul în care un bovindou extrage o porțiune din spațiul camerei centrifug, către în afara ei), aparținea mai degrabă celor care îl foloseau în comun decât orașului. Servicii comunale, funcțiuni urbane și arhitecturale noi marchează orașul patriarhal postbelic, după cum arhitecți străini, alții decât omniprezenții francezi cu ajutorul cărora orașul eclectic se va fi format în a doua jumătate a secolului anterior, vin să lucreze în București, adeseori prin intermediul unor mari companii străine. Mulțumită lor, apar în București imagini
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
exacerbează: Trufia, de exemplu, prin utilizarea de către Patriarh a unor titluri pompoase (patriarh ecumenic, președinte al bisericilor autocefale), titluri pe care nimeni nu le bagă în seamă și care astfel rămân goale de conținut. c. Arghirofilia (lăcomia) a adus scaunul patriarhal într-o dependență totală față de sultan, pentru că ajunsese să se cumpere la prețuri de tarabă, de aici și schimbarea frecventă a patriarhilor pe care otomanii o utilizau ca o sursă importantă de venituri. Această realitate era întreținută și stimulată mai
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
trăirii creștine a poporului român de-a lungul istoriei. Acest aspect avea să-l regrete amarnic însuși patriarhul Teoctist la împlinirea celor 2 de ani de viață. De altfel imediat după revoluție din cauza contestării sale vehemente, chiar din partea clerului, scaunul patriarhal avea să rămână liber aproape un an de zile, reocuparea lui de către patriarhul în viață făcân- du-se după deliberări furtunoase și îndelungate în rândul clerului. Nici celelalte confesiuni nu au avut mai puțin de suferit în perioada comunistă. O
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Instaurarea regimului comunist a însemnat pentru condiția femeii o cotitură mai ambiguă decât se consideră de obicei: trebuie să se spună că femeile au cucerit piața muncii, sau că această piață și le-a aservit? Pe fondul unei mentalități încă patriarhale, apariția bruscă a modelelor de promovare feminină masculinizată de pildă femeile conducătoare, ca Ana Pauker, dar și femeile stahanoviste, tractoriste sau de alte meserii este foarte vizibilă. Și ce să mai spunem despre "burghezele" mici și mari, obligate deodată nu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de ansamblul pattern-urilor culturale din societatea în care trăiesc. . Puterea și autoritatea în căsătorie. Cine anume domină luarea deciziilor într-o căsătorie variază de la o cultură la alta. Cel mai comun pattern în istorie a fost patriarhatul. În societățile patriarhale soții au drept de control asupra soției și copiilor. În matriarhat, femeilor li se dă puterea și dreptul de a lua decizii. Nu se cunosc culturi care pot fi descrise ca fiind de preferință matriarhale. În țara noastră unele sisteme
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
familii au fost descrise uneori ca disfuncționale sau instabile. Spre exemplu, s-au făcut eforturi pentru a lega delincvența juvenilă de lipsa modelului de rol al tatălui în familie. În țările moderne există un proces al trecerii de la un pattern patriarhal primar la unul egalitar în care nici bărbații nici femeile nu domină sau se controlează în mod necesar unul pe altul. Această transformare este rezultatul schimbării rolurilor sexelor în funcționarea familiei. Ceva mai târziu vom discuta schimbările care s-au
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Unul (monogamie) 2. Alegerea partenerului (lor) Alegerea făcută de părinți sau rude pentru a întări puterea familiei Alegere relativ liberă făcută de parteneri 3. Rezidența Patrilocală, matrilocală, ambilocală, anvuncolocală Neolocală 4. Relațiile de putere Diferite grade de dominație a bărbatului (patriarhale) O mai mare apropiere de putere bărbat-femeie 5. Relația părinți copii Autoritate și dominanță părintească Mai mare toleranță și egalitate părinți-copii 6. Funcțiile familiei Concentrare pe protecția grupului de rudenie ca întreg (neam) Specializate pentru a oferi un mediu de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
reflectă ansamblul societății în care grupurile care posedă bogăție și putere exploatează pe cei care nu le au. De aceea, în familie, bărbații domină femeile și le exploatează atât economic cât și sexual. PATRIARHATUL ȘI INEGALITATEA. Predominanța pattern-urilor autorității patriarhale evidențiază realitatea că femeile în mod tradițional au fost considerate proprietatea taților și soților lor. În unele culturi, un mire plătea "prețul miresei" tatălui viitoarei sale soții. Chiar în societatea noastră era obișnuit pentru o mireasă să fie dată mai
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
nu se întâmplă într-o familie numeroasă. În consecință, activitatea la școală poate avea de suferit; de fapt, profesorii s-au plâns că copiii sunt prea răsfățați. O altă consecință este posibilitatea reapariției infanticidului feminin. Deoarece societatea chineză este puternic patriarhală, băieții sunt mult mai doriți decât fetele. Dacă primul copil este fată există o presiune considerabilă asupra cuplului: fie să aibă un al doilea copil, fie să ucidă fata și să încerce să aibă un băiat. Fenomenul este în desfășurare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de patrioți, mume de eroi. Considerate improprii pentru fapte de arme, femeilor li se rezervă funcția socială de născătoare de jertfelnici. Odată ce sunt distribuite social în acest rol pe care se văd nevoite să îl joace într-o societate fățiș patriarhală, Bărnuțiu nu consideră oportună educația lor școlară. "Educarea feteloru s'ar' cadése fia cu totulu domestica, mamele suut chiamate dela natura si insarcinate cá se dé tota educatiunea feteloru loru" (Bărnuțiu, 1870, p. 311). Doar în cazuri speciale, în care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
demonstrații se fundamentează, ca demers teoretic, pe o viziune pozitivistă și evolutiv istorică asupra existenței, i. e. asupra rolului femeii în societate. Semnificația asupra căreia autoarea tezei insistă este cea a emancipării personajului feminin de „toate cutumele perimate” ale unei societați patriarhale, cu alte cuvinte: „Donna demonicata nu se situează la antipodul donnei angelicata, pentru că și aceasta din urmă dovedea numeroase slăbiciuni, ci reprezintă o alternativă modernă, complementară modelului mai vechi, a ceea ce trebuia să reprezinte personajul feminin: nu un simplu element
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
chiar, perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se revoltă, uzurpă autoritatea patriarhală, misogină, că își dorește o emancipare firească, dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai acceptat de către cei doi scriitori care îl înfățișează cu o toleranță direct exprimată. Am încercat, de asemenea, să evidențiem de ce ne am oprit asupra celor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de însușirile celeste, avidă să trăiască din plin o viață de care, deseori, are sentimentul că este privată, punând pe primul plan propria persoană și propriile dorințe, militând pentru emanciparea feminină, pentru demolarea unui sistem social și de gândire eminamente patriarhal, masculin. Ceea ce dorim să reliefăm este faptul că această donna demonicata nu este monstruoasă, ci profund 21 umană, nu este malefică, așa cum, poate, ar apărea la o primă lectură superficială, ci o reformatoare veritabilă, nu este preocupată de viața de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
masculine în literatura cavalerească. Romanele medievale reprezintă un gen ce se preocupă exclusiv de problemele masculine și care pune experiențele acestora într-o poziție privilegiată. 37 „Romanele curtenești au fost receptate de criticii feminiști ca o mistificare ideologică a societății patriarhale și care, prin idealizarea dragostei și a căsătoriei, cer complicitatea cititoarelor feminine cu ideologia tradițională a genului.”38 Personajele feminine ocupau de cele mai multe ori poziții secundare, aveau un rol de fundal, marginal, pe lângă erou, necesare în creionarea acestuia, nu lipseau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
George Lyman Kittredge apud S. H. Rigby, op. cit., p. 119. 45 S. H. Rigby, op. cit., p. 135. 28 III. Statutul social al femeii în operele celor doi scriitori Societatea creionată de Giovanni Boccaccio și de Geoffrey Chaucer este una încă patriarhală, și nu se putea altfel la sfârșitul Evului Mediu, în care locul femeii este unul retras, marginal, ignorat. Cu toate acestea, personajele feminine sunt numeroase în scrierile ambilor creatori, uneori devin chiar individualități distincte, fiind puternic conturate, au un cuvânt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
St. James Press, 1991, p. 10. 51 S. H. Rigby, op. cit., p. 136. 52 Ibidem. 31 Operele celor doi autori subliniază faptul că femeile care au capacitatea și voința de a vorbi au și puterea de a domina o societate patriarhală. Aici stă meritul lui Giovanni Boccaccio și al lui Geoffrey Chaucer: au reușit magistral să portretizeze personaje feminine care s-au individualizat prin propria voce, ce le-a dezvăluit gândirea, concepțiile, aspirațiile, doleanțele și cele mai intime sentimente. Scriitorii citați
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de spațiul intim, conjugal, ci își permite chiar și aventura pe tărâmuri necunoscute. Prin discursul târgoveței din Bath, în opera lui Geoffrey Chaucer, sau acela al Ghismondei sau al donnei Philippa în Decameronul, se subliniază nevoia unei reînnoiri a hermeneuticii patriarhale, care să ofere eliberarea vocii feminine de sub tăcerea impusă forțat. 53 Potrivit tradiției biblice, cultivate cu asiduitate de civilizația medievală, Adam este primul care a dat nume universului înconjurător, limba sa este unificatoare, expresivă, dă viață, pe când cea a Evei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu să vină doar din partea femeilor. Soții sunt îndatorați să aparțină unul altuia cu trup și suflet, altfel căsătoria nu este perfectă. „Prezentarea făcută de preot femeii ca fiind în același timp tovarășă, dar și subordonată bărbatului, era un ideal patriarhal, dar, ca model spre care se aspiră, era mai apropiată de realitatea cotidiană a vieții femeii, decât misoginismul tendențios al multor texte clericale.” 72 Căsătoria în Evul Mediu nu presupunea plăcere, era considerată iurata fornicatio, în cadrul ei îndatoririle sexuale nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soții sau văduve. Femeile, în concepția medievală, nu erau privite ca fiind credibile, ba chiar devin deposedate de orice valoare reală, în primul rând pe criteriul apartenenței la sexul slab și al sexualității pe care o afișează.77 În societatea patriarhală, așa cum ea este surprinsă în operele lui Giovanni Boccaccio și ale lui Geoffrey Chaucer, soțul era stăpân, nu iubit. Femeia era educată în spiritul supunerii, al obedienței totale față de acesta. Instituția căsătoriei nu este condamnată în Decameronul sau în Povestirile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
urma exemplul femeii obediente până peste marginile firii. Femeia locvace, recte târgoveața din Bath, își folosește cuvintele ca adevărate arme, avem un adevărat război al sexelor în planul acesta al discursurilor rostite, este răbufnirea feminină închisă constrângător de o societate patriarhală misogină. Negustorul, dar și hangiul, alți pelerini din universul Povestirilor din Canterbury, trăiesc experiența unor căsnicii nefericite, soțiile lor se remarcă prin violență, agresivitate, autoritate și dorință de a controla totul. Certăreața soție a lui Harry este cu totul diferită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Boețiu sau din Romanul Trandafirului, opere pe care, de altfel, le-a tradus în limba engleză. Apare și în Povestirea scutierului, atunci când șoimanca își portretizează iubitul trădător și subliniază nevoia acerbă de libertate, de evadare din constrângătoarele precepte și canoane patriarhale, ce atentau nu doar fizic, ci și emoțional, la posibilitatea femeii de a se manifesta ca o creatură independentă în cadrul căsătoriei, dar și al relațiilor amoroase.87 Exemplele din regnul animal, deși de o factură simplă, întăresc nevoia eliberării femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
menționate cu un asemenea cumul de însușiri, mai ales în sfera culturală. Desigur toate acestea nu l-au putut decât intriga pe cinicul Ambrogiuolo, absolut convins că o femeie este o trădătoare înnăscută, ilustrând prin replicile sale misoginismul unei epoci patriarhale: „muierile, de pot să-și facă pofta într-ascuns, de bună seamă o fac, iar de n-o fac, doar din prostie se lasă păgubașe. Fii sigur c-o femeie numai atuncea e cinstită când ori că n-a rugat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ei ambiguu de a tălmăci, limba este de fapt androgină sau bisexuală, aparținând și fiind în același timp reprezentativă atît pentru principiul masculin, cât și pentru cel feminin.”320 Meritul ei stă în puterea și abilitatea de a mima discursul patriarhal misogin, cel care aducea atâtea acuzații, mai mult sau mai puțin fondate, femeilor. Împrumută tehnica discursului patriarhal medieval nu pentru că era de acord cu acesta sau pentru că îl aprecia în mod special, ci doar din dorința de a fi receptată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
timp reprezentativă atît pentru principiul masculin, cât și pentru cel feminin.”320 Meritul ei stă în puterea și abilitatea de a mima discursul patriarhal misogin, cel care aducea atâtea acuzații, mai mult sau mai puțin fondate, femeilor. Împrumută tehnica discursului patriarhal medieval nu pentru că era de acord cu acesta sau pentru că îl aprecia în mod special, ci doar din dorința de a fi receptată, de a imita pe cei care se bucurau de o apreciere generală. 321 Imitarea avea un scop
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
feminin.334 Poate de aceea uneori pledoaria femeii este fie pro fie anti-feministă, sunt unele dihotomii în părerile ei, care stâtnesc nedumerirea naratarului. „Rămâne claustrată în închisoare limbajului masculuin” 335 , vocea ei nu se poate distanța prea mult de autoritățile patriarhale și de aceea eșuează, textele invadându-i monologul și stabilind mereu punctele de plecare în argumentația femeii, în cele din urmă este învinsă de o carte.336 Reprezintă produsul tehnicii masculine și reia, de fiecare dată, aceste tehnici retorice de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]