3,343 matches
-
a lui Iosif, Galileea făcea parte din Țară Canaanului care era locuită de un număr mare de phoenicieni (canaanieni). Cartea lui Iosif menționează 69 de orașe canaaniene din Galileea: Episcopia Libanului a fost una dintre cele nouăsprezece care aparțineau de Patriarhia Antiohiei. În cel de-al doilea secol creștin, episcopul libanez avea jurisdicție peste alte paisprezece episcopii. Problemele doctrinare tratate la sinoadele ecumenice de la Efes (431), Calcedon (451) și Constantinopol (680-681) erau încă departe de a fi clarificate atunci cand creștinii din
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
pustnicie pentru a deveni preotul unei comunități restrânse din preajma Antiohiei, la sfârșitul secolului al IV-lea. Există, însă, păreri, potrivit cărora maroniții sunt urmașii unei comunități orientale care și-a ales, în jurul anului 680, propriul patriarh, Ioan Maron, în ciuda opoziției Patriarhiei de la Constantinopol. Nici ordinul direct al împăratului Constantin al VI-lea nu i-a determinat pe maroniți să renunțe la ceea ce avea să devină o adevarată schisma. Motivul invocat a fost că năvălirile arabe făceau imposibilă comunicarea cu scaunul patriarhal
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
doctorat în specialitatea Bizantinologie (1956-1959). Își continuă studiile la Facultatea de Limbi slave din București (1961-1966), unde obține în 1971 titlul de doctor în filologie. După absolvirea cursurilor de doctorat la Institutul Teologic din București a lucrat în redacția revistelor Patriarhiei și la Biblioteca Patriarhiei (1959-1960), la Asociația Slaviștilor (1961-1968), în redacția revistei "Contemporanul" (1968-1973). A fost ziarist „liber profesionist” în anii 1973-1989, fiind un colaborator al Securității, cu care a încheiat un angajament în 1973. A debutat ca ziarist în
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
1956-1959). Își continuă studiile la Facultatea de Limbi slave din București (1961-1966), unde obține în 1971 titlul de doctor în filologie. După absolvirea cursurilor de doctorat la Institutul Teologic din București a lucrat în redacția revistelor Patriarhiei și la Biblioteca Patriarhiei (1959-1960), la Asociația Slaviștilor (1961-1968), în redacția revistei "Contemporanul" (1968-1973). A fost ziarist „liber profesionist” în anii 1973-1989, fiind un colaborator al Securității, cu care a încheiat un angajament în 1973. A debutat ca ziarist în 1962 în paginile revistei
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
al seminarului din acest loc, a fost rezolvată amiabil, iar construirea noii biserici a început pe la 1631. Probabil, diplomatul Paolo Sarpi și dogele Nicolo Contarini au avut intenția de a lega biserică de un ordin mai puțin strâns asociat cu patriarhia, și în cele din urmă Părinții Somascani, un ordin fondat în apropiere de Bergamo de nobilul venețian Jerome Emiliani, au fost invitați pentru a administra biserică. A fost organizat un concurs pentru proiectarea clădirii. Din cele unsprezece proiecte (inclusiv cele
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
abia în 1299, atunci când cele două părți au convenit asupra teritoriului canonic și al alocării zeciuialei (care trebuia să fie colectată de către procuratorii din Sân Marco). În 1342, Papa Ioan al XXII-lea a trecut biserică Sân Bartolomeo în jurisdicția patriarhiei de la Grado, făcând-o filiala a parohiei Sfanțul Silvestru. În 1451 Patriarhia de Grado a fost desființată, iar jurisdicția să a fost încorporată în noua Patriarhie a Veneției; patriarhul Veneției a moștenit, de asemenea, puterea de a numi rectorul bisericii
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
și al alocării zeciuialei (care trebuia să fie colectată de către procuratorii din Sân Marco). În 1342, Papa Ioan al XXII-lea a trecut biserică Sân Bartolomeo în jurisdicția patriarhiei de la Grado, făcând-o filiala a parohiei Sfanțul Silvestru. În 1451 Patriarhia de Grado a fost desființată, iar jurisdicția să a fost încorporată în noua Patriarhie a Veneției; patriarhul Veneției a moștenit, de asemenea, puterea de a numi rectorul bisericii. Biserică a rămas filiala a parohiei Sf. Silvestru, fiind administrată de parohul
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
În 1342, Papa Ioan al XXII-lea a trecut biserică Sân Bartolomeo în jurisdicția patriarhiei de la Grado, făcând-o filiala a parohiei Sfanțul Silvestru. În 1451 Patriarhia de Grado a fost desființată, iar jurisdicția să a fost încorporată în noua Patriarhie a Veneției; patriarhul Veneției a moștenit, de asemenea, puterea de a numi rectorul bisericii. Biserică a rămas filiala a parohiei Sf. Silvestru, fiind administrată de parohul acesteia din urmă. Biserică a fost reconstruită din nou în secolul al XVIII-lea
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
Jawah a urmat o succesiune neîntreruptă de patriarhi siriaco-catolici. În 1829, divanul otoman a acordat recunoașterea legală bisericii siriaco-catolice, iar reședința patriarhului s-a stabilit la Alep în 1831, apoi s-a mutat la Mardin în 1850. În anii „20, patriarhia a fost mutată la Beirut, unde au au plecat și mulți sirieni catolici. Patriarhul ia numele de Ignațiu pe lângă alt nume. Conform sinodului de la Shafah din 1888, preoții siriaco-catolici trebuie să fie celibatari. Totuși, sunt si preoți căsătoriți. La Shafah
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
Roma, a fost ales episcopul Iosif Yunan (Ignațiu Iosif III Yunan), de la eparhia din SUA. Biserica siriacă catolică s-a unit oficial cu Roma în anul 1781. Dioceza siriacă catolică Our Lady of Deliverance din Statele Unite și Canada are nouă patriarhii; șapte în SUA și două în Canada.
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
S, unde va primi condamnarea la 25 de ani muncă silnică. Religia era prima care trebuia să dispară și laolaltă cu ea întreaga cultură națională. Convorbirile din cadrul “Rugului Aprins” au continuat până pe la jumătatea anului 1948, apoi cu ordin din partea Patriarhiei conduse de Justinian Marina, au încetat pentru mai mulți ani. O bună parte din personalul slujitor de la Mănăstirea Antim a fost repartizat în altă parte, mai ales la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamțu. În anul 1950, Sandu Tudor sau părintele
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
în totalitatea arealului, ci numai în anumite zone; cele mai specifice dintre aceste aspecte sunt graiul moldovenesc al limbii române și organizarea religioasă a arealului, care aparținea până în 1815 în întregime Mitropoliei Moldovei înființată între anii 1381-1386 și recunoscută de Patriarhia Constantinopolului în anul 1401, cu sediul mitropolitan inițial la Rădăuți, apoi în 1401 la Suceava, iar la mijlocul sec. al XVII-lea, în Iași. Din punct de vedere lingvistic, specificitatea teritoriului se manifestă îndeosebi prin graiul moldovenesc, care de altfel depășește
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
15 august 2003), Premiul pentru cultură și tradiții din partea Fundației pentru dezvoltare regională „Transilvania” - Brașov (2004), Crucea Șaguniană din partea Mitropoliei Ardealului (2007), Crucea „Ștefan cel Mare și Sfânt” din partea Radio TRINITAS (2013) și Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni” pentru clerici din partea Patriarhiei Române (2014). Ca urmare a întronizării episcopului Andrei-Nicolae Moldovan ca episcop al Covasnei și Harghitei la 15 februarie 2015, Arhiepiscopia Sibiului a rămas fără episcop-vicar. Astfel, la 7 mai 2015, Sinodul Mitropoliei Ardealului l-a desemnat prin vot secret pe
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
un miracol, după ce două bombe nexplodate au fost găsite într-o mănăstire armeană. Azi, peste 3.000 armeni locuiesc în Ierusalim, dintre care 500 în Cartierul Armenesc. Unii dintre locuitorii temporari sunt studenți la seminar sau lucrează ca funcționari bisericești. Patriarhia armeană deține terenuri în acest cartier și are proprietăți însemnate în Ierusalimul de vest și în alte părți. În 1975, în Cartierul Armean fost înființat un seminar teologic. După războiul din 1967, guvernul Israelului a dat compensații pentru repararea oricăror
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
doi calugări Mănăstirea a devenit curând un focar de activitate religioasă intensivă, călugării ei din Georgia, ajunși la un număr de câteva sute, fiind implicați în mod deosebit în copierea de manuscrise. 160 de manuscrise din mănăstire sunt păstrate de Patriarhia ortodoxă a Ierusalimului, în timp ce multe altele au fost difuzate prin lume prin mijlocirea călugărilor georgieni. Biserica mănăstirii nu cuprinde numai manuscrise copiate aici, ci și cărți aduse aici de pelerini, mai ales din Antiohia și Muntele Atos. O parte din
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
al Israelului unicul călugăr care mai locuia în mănăstire a fugit, și locul a devenit o bază de antrenament al unităților premilitare evreiești „Gadná”. La încheierea ostilităților clădirea a rămas în partea orașului controlată de Israel și a fost restituită Patriarhiei greco-ortodoxe. În anul 1960 a vizitat mănăstirea o delegație de cercetători din partea Academiei de științe a Georgiei sovietice, care era parte din Uniunea Sovietică. Delegația a descoperit un portret al lui Rustaveli, care fusese până atunci considerat pierdut, dar nu
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. aparține Mănăstirii Sfântul Pavel (în ), una din cele douăzeci de mari mănăstiri care guvernează în mod tradițional teritoriul autonom al Sfântului Munte Athos. El se află din punct de vedere spiritual sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, la fel ca toate comunitățile mănăstirești din muntele Athos. Schitul Lacu este situat în partea de nord-est a peninsulei Athos, între Turnul Amalfinon și Mănăstirea Sfântul Pavel (la o jumătate de oră distanță de mers pe jos
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
Școala Teologică din Halki (în și ), a fost fondat la 1 octombrie 1844 pe insula Halki (în turcă: Heybeliada), cea de-a doua insulă ca mărime dintre Insulele Principilor, aflate în Marea Marmara. A fost principala școală de teologie a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului până când Parlamentul turc a adoptat în 1971 o lege prin care a interzis instituțiile private de educație superioară. Școala teologică se află în vârful Dealului Speranței, pe teritoriul mănăstirii Sfânta Treime, datată din epoca bizantină. Clădirile școlii
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
de desfășurare din cauza obstacolelor politice interne. Aranjamentele pentru redeschidere necesită amendamente constituționale, ce pot fi folosite de partidele de opoziție pentru a alimenta retorica naționalistă. În 2010, un jurnalist de la ziarul turc "Today's Zaman" i-a întrebat pe oficialii Patriarhiei Ecumenice dacă nu au de gând să pună problema la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Oficialii Patriarhiei au răspuns că nu vor să încerce acest fel de acțiune. În orice caz, Patriarhul Bartolomeu a menționat că s-ar putea să
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
partidele de opoziție pentru a alimenta retorica naționalistă. În 2010, un jurnalist de la ziarul turc "Today's Zaman" i-a întrebat pe oficialii Patriarhiei Ecumenice dacă nu au de gând să pună problema la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Oficialii Patriarhiei au răspuns că nu vor să încerce acest fel de acțiune. În orice caz, Patriarhul Bartolomeu a menționat că s-ar putea să trebuiască s-o facă, dacă nu va avea loc nici un progres în ceea ce privește redeschiderea școlii teologice. În martie
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
a fost cea mai mare returnare de proprietate imobilă către o minoritate în cadrul națiunii turce. Cea mai mare parte a proprietății returnate includea pământul împădurit din jurul seminarului. Pe 30 ianuarie 2013, Secretarul de Stat al SUA, Hillary Clinton, a scris Patriarhiei Ecumenice, afirmându-și susținerea pentru redeschiderea Halki și făcând legătură între contiuarea existenței sale și libertățile religioase și dialogul interetnic din Turcia și lumea islamică. Există o puternică opoziție împotriva redeshiderii școlii din partea forțelor politice naționaliste și islamiste din Turcia
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
ORESTE TAFRALI Cronologie: Părinții: Tafrali Constantin și Elena Locul și data nașterii: Tulcea, 14 noiembrie 1876 [Bunicul patern, Georgios Tafrali („mort în 1846, la vârsta de 55 de ani”), a fost „secretar al Patriarhiei din Constantinopol”, considerat fiind, deopotrivă, „ctitor al orașului Tulcea”, împreună cu Husni Bey, „guvernator de regiune”, deopotrivă, și ctitor al bisericii Mănăstirii Cocoș, județul Tulcea.] 1900: absolvent al primei promoții a Liceului de Băieți din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
mitropolitul Moscovei, Filaret Drozdov. A fost arhiepiscop de Preslav (din 1861), iar apoi de Vidin (din 1868). După ce a declarat în mod unilateral o biserică națională independentă a bulgarilor pe 11 mai 1872, a fost caterisit de sinodul patriarhal al Patriarhiei Ecumenice, sub a cărui jurisdicție canonică a fost consacrat episcop. Condamnarea a fost mai târziu confirmată de sinodul de la Constantinopol din luna septembrie a aceluiași an. A murit în 1888 la Vidin. Mausoleul său se află în curtea Arhiepiscopiei Vidinului
Antim I () [Corola-website/Science/335269_a_336598]
-
în partea de vest, era cunoscut în limba persană ca "Veh-Ardashir" ("Bunul Oraș al lui Ardashir"), Ardashir I (224-242) fiind fondatorul Imperiului Sasanid. În această zonă a orașului locuiau evreii bogați și tot aici avea să fie stabilită mai târziu Patriarhia Nestoriană. Partea de sud a zonei Veh-Ardashir se numea "Valashabad". În anii ce au urmat, orașul Ctesiphon a rămas câmpul de bătălie al celor două mari imperii: Imperiul Roman și Imperiul Sasanid. Alexandru Sever (222-235) a avansat spre Ctesiphon cu
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
a stabilit înființarea Arhiepiscopiei mitropolitane de Seleucia-Ctesiphon, întemeiată tradițional în anul 280. După Conciliul de la Efes din anul 431, creștinii din Imperiul Sasanid s-au separat definitiv de cei din Imperiul Roman, adoptând nestorianismul. Atunci, arhiepiscopia de la Ctesiphon a devenit Patriarhie a Bisericii Răsăritului (o altă denumire a Bisericii Nestoriene). De asemenea, pe lângă creștini și evrei, în Ctesiphon exista o puternică comunitate maniheistă, acest oraș fiind locul unde s-a născut fondatorul acestei religii, Profetul Mani (216-274). După cucerirea Antiohiei în
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]