4,216 matches
-
literare între 1945 și 1948, C. a făcut parte în 1938, ca ministru al Educației Naționale, din guvernul G. Gigurtu. De la 9 aprilie 1941 până în august 1943, a fost director general al Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă. A fost pensionat din învățământ la 10 martie 1944. Condamnat în lotul demnitarilor politici din guvernele anterioare anului 1944, este arestat în 1950 și deținut în închisoarea de la Sighet până în 1955, fără a fi judecat. C. a colaborat la „Vieața nouă”, „Viața românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
director al Stațiunii Experimentale Agricole Suceava, funcție pe care am îndeplinit-o, neîntrerupt timp de 35 de ani, adică până la ieșirea la pensie în 1997, când din cauza unui accident cerebral suferit pe 14 septembrie 1996, am fost obligat să mă pensionez. Perioada lungă în această funcție a fost marcată de numeroase evenimente, de transformări și reorganizări, de succese și eșecuri, de bucurii și supărări, de împliniri și dezamăgiri, care au trebuit să fie suportate cu calm, răbdare, înțelegere și toleranță, pentru
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
atunci Director Științific și apoi Director General al ICCPT Fundulea, a continuat fără rezerve acțiunile distinsului predecesor acad. Nichifor Ceapoiu, acordând spijin deplin dr. Mihai Cristea pentru finalizarea construcției Băncii de Resurse Genetice de la Suceava. Dr. Mihai Cristea s-a pensionat în 1997, retrăgându-se în satul natal unde așteaptă, an de an, cu negrăită nerăbdare, concediile copiilor și vacanțele nepoților, care reîntregesc bucuria unei familii exemplare. Prodigioasa activitate de cercetare a dr. Mihai Cristea este înmănuncheată în 120 de lucrări științifice
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
deja în mine dorința de a îndeplini acest rol. Din acea vară, am continuat drumul singură..., pe o cale bine definită. A urmat o despărțire forțată din cauza acelui eveniment nefericit, când domnul director Mihai Cristea a fost nevoit să se pensioneze. Am continuat pasiunea sa pentru colectare, evaluare și conservare a populațiilor locale de porumb, ducându-i mai departe crezul vieții lui: ”a conserva plantele, pentru noi cât și pentru cei ce vor urma, constituie nu numai o măsură de prudență
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
Epopee”, cum îl numea. Publică în „Flacăra” din 1916 fragmente ale scrierii și rondeluri. În ultima serie a „Literatorului” (1918-1919) se pronunță pentru alianța cu germanii. Ovid Densusianu, care tocmai propusese candidatura lui M. la Academie, își retrage propunerea. Este pensionat de la Comisia Monumentelor Istorice, unde fusese numit în 1906; pensia fiind una de mizerie, va face apel la caritatea publică. Îi atacă pe Ovid Densusianu, E. Lovinescu, O. Tăslăuanu în pamfletul Zacherlina în continuare (1918). Este prezent în presa literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Pe Vasile l-a dat la Învățătură Toderică, paremi se la Liceul din Gheorgheni. După ce a terminat liceul a fost Învățător o vreme În cătunul Fundoaia din Sărmaș și apoi la Școala din Gălăuțaș până În anul 1930, când a fost pensionat. Contemporanii spun că era o minte ageră, ordonat În gândire și foarte exigent cu sine și cu Învățăceii. S-a Îndrăgostit de o femeie de etnie maghiară, care l-a fermecat probabil cu farmecul feminității ei, căsătorindu-se cu aceasta
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de Limbi Germanice din București, pe care le încheie în 1968. Rămâne asistent la facultatea pe care a absolvit-o, iar din 1972 e angajat lector de limba engleză și limba franceză la Institutul Teologic din București, de unde se și pensionează. Nu i s-a aprobat să-și dea doctoratul în anii dictaturii. Un capitol din teză va fi publicat în Shakespeare, un psiholog modern, prima lui carte, apărută în 1979. După 1989 fundează Editura Ramida. R. a abordat mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
Afshar, profesoară la Facultatea de Științe Politice a Universității din York, directoare a Centrului de Studii Feministe de la aceeași universitate, care a devenit o prietenă și o mentoră a mea. Am vizitat-o în vara trecută la Heslington, York. Se pensionase după transplantul de rinichi care i-a împuținat fizicul și așa fragil, dar era extrem de activă și plină de inițiative legislative în calitatea sa de Baroneasa Halef Afshar, membră a Casei Lorzilor din Parlamentul Britanic. Nu e nimic întâmplător în
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Helsinki, partenerul meu a lucrat mereu peste program și avea o grămadă de sarcini politice și culturale seara. Glumeam că primul cuvânt învățat de copiii noștri era "ședință". Când copiii mei erau mici, părinții mei încă trăiau. Tatăl meu se pensionase și m-am putut baza ocazional pe ajutorul lui. Eu făceam toată mâncarea pentru prânzul copiilor pentru o săptămână completă în fiecare weekend și puneam porții mici în congelator astfel încât dădaca doar să încălzească. Era mai complicat să fii mamă
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mai întâi la Cărbunești, stabilindu-se în cele din urmă în Bertea. Reprimit în facultate, își finalizează pregătirea universitară la cursuri fără frecvență, luându-și licența în 1965. Predă limba și literatura română tot la Bertea până în 1998, când se pensionează. Din 1989 este președinte al Asociației de Prietenie „L’Espoir Bertea - Louvigny”. În 1991, invitat de Ministerul Culturii din Luxemburg, conferențiază în câteva licee din această țară. Va fi consilier comunal o legislatură. Ultimii ani ai vieții îi sunt întunecați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288435_a_289764]
-
credeam și de o manieră pe care eu eram ultimul care ar fi dorit-o. Trei dintre colegii mei de generație, aflați deja sau repartizați ulterior la Direcția Protocol, au fost scoși din minister, cu voie sau fără voie, fiind pensionați fără vreun drept de replică era vorba de trei miniștri consilieri, adică trei experiențe diplomatice, trei competențe care ar fi putut fi de mare folos; și asta nu neapărat la Direcția Protocol... Începea însă un proces pe care nu l-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
nu știu, nu mă doare capul, eu le predau! s-a făcut post la Strada Păcii, e cel mai greu post de poliție dintre Tîrgu Mureș și Reghin, la două vin și eu, vine și Pîrlea, la patru nimic, se pensionează, joia are probleme, că e zi de audiență, joia pune oamenii la rînd, e un pic dă treabă! biserică, șî casa de la vale, aia mare, el stă în sus, partea din sus pe deal, șesul treptat se distanțează în pustiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
18,00, la televizorul Marioarei Murărescu. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT stă pe loc în cîmp, ambiguu tren, Mihăiță, ți-e somn? taică-său în străinătate, la muncă în Franța, mama acasă cu frații lui mai mari, merg eu cu el, pensionat pe caz de boală, cu TBC m-au trecut, am dat două milioane, trei luni la Domnești de Argeș forestier, de toate, după armată drujbist, ifron, de la IFET Suceava, cum era, școlarizat, armata și facultatea se socotesc acum ca vechime în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
colegului I. Roman. 79 E vorba de micromonografia Eugen Lovinescu, publicată În 1970 de Ion Negoițescu. 80 Concursul a avut loc la Fălticeni prin deceniul al treilea (1928), cu juriu ales... 81 Elena RÎpeanu, funcționară la telefoane În București, azi pensionară. Retrasă la Fălticeni, trăiește În casa scriitorului, pe strada cu același nume. 82 Cel de al doilea sediu al școlii Domnești de pe Ulița Rădășenilor (școala primară de care vorbește Maria Mihăescu-Kalmicov), există și azi. Aici au Învățat Eugen Lovinescu, Vasile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
prin Suceava și o să vă caut. Vă mulțumesc Încă o dată pentru tot ce ați făcut, rămânându-vă recunoscător. Vă doresc multă sănătate și preocupări multiple și interesante. Cu toată stima și prietenia, Dr. Onofrei Tiberiu 236 De fapt, m-am pensionat abia la 1 ianuarie 1985. 237 Prins de Îndatoririle zilnice de serviciu la muzeu, de căutarea permanentă de documente, am neglijat propriile-mi lucrări, Încât am ajuns la o cursă contracronometru, Îngreuiată de boala ce a venit nedorită... 740 ORAC
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care de asemenea este greu de văzut acuma. Dacă se face timpul frumos și dacă vei veni În București, voi Încerca să te pun În legătură cu Maia pe un teren neutru, așa cum o Întâlnesc și eu, la Elena Roman (privighetoarea Transilvaniei) pensionară și membră fondatoare a Operei Române. Altfel este imposibil: nu primesc și nu scriu. Eu voi Încerca să pregătesc terenul; dar numai după ce voi Începe să ies din casă. * Eu cu sănătatea o duc cum știi, nici mai bine, nici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
citit-o. I-am răspuns: nici eu n-aș putea să scriu atâtea pagini despre mine. Acolo a fost spirit de adevărată colegialitate, acolo știa să fie prețuit omul modest, care nu se afișează cu reclamă. Aici, când m-am pensionat, am plecat de la Politehnică, așa cum pleci dintr-o sală de așteptare din gară, căci rectorul de atunci era persoană imposibilă: megaloman, egoist, arbitrar, aproape dement. Dar... să las trecutul Îngropat! 958 O veste foarte Îmbucurătoare mi-ai dat - a doua
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
face plăcere să ne mai vedem. Cu aleasă considerație, Despina Teodorescu-Broșteni P.S. Nu știu dacă ați luat legătura cu d-l profesor Uglea din Iași, care și dânsul lucra la o galerie 653 a absolvenților străluciți ai școlii 651 Profesoară pensionară În București, fiica Învățătorului și folcloristului Ion Teodorescu-Broșteni. 652 Casa există și azi. Ulterior a devenit proprietatea dr. Rădulescu, al cărui fiu, Gh. Rădulescu, a fost lector dr. la Universitatea din București. 653 Prof. Vasile Uglea din Iași a coordonat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
corespondent În 1970, membru cu drepturi depline În 1980) și membru al CC (supleant În 1976 și titular din 1981 până În 1989). A publicat lucrări În domeniul materialismului istoric și al sociologiei, a fost coautor de manuale În acest domeniu. Pensionat din 1990, este membru al societății Leibniz (succesoare a fostei Academii de Stiinte a RDG). La momentul interviului (1995), scria o carte despre dezbaterile pe care academia le organizase În 1987, cu SPD-ul din Vest. Karl-Heinz Thieme a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
faceți program, dar dacă v-o durea capul de vreo problemă pe linie stomatologică, eu îi pun capăt!" Într-adevăr, un specialist. A și ajuns, de altfel, șeful Direcției Medicale a Serviciului de Telecomunicații Speciale, avansat general și s-a pensionat acum doi ani. S. B.: O carieră dusă până la capăt. M. M.: Am avut tot felul de probleme, dar unele se lăsau și cu momente comice. Îmi amintesc că m-am dus la Plenara Consiliului politic, la Divizie, la colonelul
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
actul educațional, însă nu absentează. Dorește să finalizeze cursurile liceale. Este fiica lui D.D. (55 ani) decedat, ca urmare a unei boli, cauzată de consumul exagerat de băuturi alcoolice și a lui D.R. (53 ani, a fost confecționer), în prezent pensionată pe caz de boală. Istoricul familial Relațiile dinte victimă și mama acesteia sunt descrise de ambele ca fiind normale, însă disfuncționale în ceea ce privește comunicarea tuturor problemelor cu care se confruntă victima. Mama a aflat despre infracțiunea a cărei victimă a fost
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
de conversație ar fi fost o problemă, de parcă am fi vorbit limbi diferite și ar fi trebuit să ne învățăm unul pe celălalt să vorbim. — Da. — Nu ai venit în vacanță, locuiești aici? — Da. — Și eu la fel. M-am pensionat. Unde locuiești? — Sus pe deal. — Într-unul din bungalovuri? — Da. Apoi adăugă: E o vedere frumoasă. Și ea se bâlbâia. Batista cu care se tamponase îi întinsese puțin ruj de buze pe obraji. — Te-ai măritat, nu-i așa - ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebuie să plec. Trebuie să mă duc după cumpăr\turi. Am să întârzii. — Hartley, te rog, te rog rămâi aici, trebuie să-ți mai vorbesc, spune-mi... da... spune-mi ce făcea soțul tău, ce vindea, înainte de a se fi pensionat? Pur și simplu, simțeam nevoia să-i pun întrebări. — Stingătoare de incendiu. Era în branșa stingătoarelor de incendiu. Apoi adăugă: seara, când venea acasă, era întotdeauna atât de obosit. Această bruscă viziune a serilor ei, ani și ani de seri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ceva pe mai târziu, aș putea trece pe la voi săptămâna viitoare, fac foarte des drumul ăsta. În trecut eram extrem de ocupat și acum am atâta timp liber, că nu știu ce să fac cu el. Nu aveți aceeași senzație de când v-ați pensionat? Desigur că e minunat și trebuie să ne considerăm norocoși că locuim într-un loc ca ăsta. Da, îmi place mult casa voastră. Asta era pisica voastră? Ce fermecătoare! Am arătat către fotografia colorată a pisicii, care atârna deasupra patului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost cel cu isprava eroică din Ardeni. — Exact. — Te-ai descurcat foarte frumos. Fața lui Ben se înăspri, poate ca să ascundă emoția, sau chiar un licăr de gratitudine. — Sunteți vărul lui? — Da. — Încă în armat\? — Da. De fapt, m-am pensionat de foarte curând. — Eu aș fi dorit să rămân în armată. A urmat o clipă de tăcere, de parcă amândoi se gândeau la trecut și erau gata să-și dea drumul amintirilor. După care, James adăugă în grabă: — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]