KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

Kataoka Înțelegea bine că nu era nevoie nici de timp, nici de eforturi deosebite cu această femeie. Noriko era exact așa cum o descrisese bărbatul. Era o fată comună, destul de frumoasă, În jur de douăzeci și cinci, treizeci de ani, cu ochii un pic ridați, cu pielea moale. Auzind-o pe Keiko Kataoka cerându-și scuze și invitând-o să se simtă ca la ea acasă, Noriko se scuză la rândul ei pentru deranj, cu o atitudine puțin crispată. Purta un costum elegant, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
dorește asta. Bineînțeles, există și indivizi de genul acesta, dar nu poți decât să-i compari cu un australopithecus care abia a Învățat să meargă pe două picioare. — Ați pățit ceva? Nu vă simțiți bine? Vreți să vă Întindeți un pic pe pat? Să vă ajut până acolo? Noriko Înclină afirmativ din cap, apoi Încercă din nou să se ridice, sprijinindu-se de Keiko Kataoka, dar se clătină și se prăbuși, răsturnând paharul de gin tonic și frapiera cu gheață de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
câine vagabond Înfometat s-ar repezi asupra unui os cu puțină carne pe el. Însă bănuia că nu i s-ar fi Îngăduit așa ceva. Bărbatul Îi Înlănțui umerii cu brațele și o sărută cu blândețe. — Ah! Ce sărut nepriceput, fără pic de rafinament, fără nici măcar o frântură de erotism În el! Nu suport să fiu sărutată În halul ăsta! Ajunge, nu mai vreau! Gata! Ce se Întâmplă cu mine? De ce mă simt așa de ciudat...? murmura Noriko, scuturată de convulsii, lipindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
să mă inițiați“, mi-a spus ea În glumă, dar, după ce pastila de ecstasy a Început să-și facă efectul, a intrat brusc În panică și a Început să se zbată, agitându-și În toate părțile brațele și picioarele un pic cam prea păroase. Bărbatul a trebuit să o țină de mâini și de picioare pentru ca eu să o pot lega cu o sfoară, după care a Început să o mângâie În zonele intime, dar fără nici un succes. Fata nu părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Într-un adevărat masochist obedient. Doar În momentele acelea ne puteam bucura de o relație sado-masochistă perfectă. Bineînțeles, atunci se prosterna În fața mea În semn de supunere totală. Într-unul din astfel de momente Îmi spuse: — Următoarea femeie e un pic cam serioasă. Am de gând să merg să mă Întâlnesc cu ea la Nagano. Probabil că va rămâne blocată când mă va vedea, pentru că, știi, eu sunt un fel de zeu pentru ea. Sunt sigur că o să-mi cadă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
ți-a făcut Keiko? — Ce impresie? N-aș putea spune sigur, pentru că nu am mai Întâlnit genul ăsta de femeie. — Știi că nu are decât douăzeci și trei sau douăzeci și patru de ani fătuca asta? Cum ți s-a părut? Un pic cam trecută sau... Bărbatul vorbea despre Keiko Kataoka spunându-i „fătuca asta“. Personajul din fața ochilor mei se comporta exact așa cum mi-l descrisese ea. Când am realizat asta, am Împietrit. N-am fost niciodată invidios pe bărbații care se culcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
sunt prost de bun. Nu-mi place să văd oamenii suferind din caza mea. Nu-i de-ajuns să-i povestești lui Keiko ce-am vorbit până acum? — Keiko Kataoka chiar este Îngrijorată din cauza ta. Dacă nu-mi povestești un pic mai mult, mi-e teamă că nu o să-mi pot Îndeplini rolul pentru care m-a trimis aici. — Bine, atunci o să-ți zic tot, tot adevărul. Noi doar jucăm un joc. Un simplu joc. — Un joc? Așa ca Monopoly? — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
cocaină. Putea ghici teama mea de a nu fi abandonat. „Meriți o pedeapsă. Alege singur. Gândește-te la o pedeapsă care știi că mi-ar face plăcere și pe care să ți-o aplici singur. Doar ai și tu un pic de imaginație, nu? Poți și tu măcar atâta lucru.“ Nu aveam halucinații, auzeam clar vocea ei. Însă nu erau cuvintele pe care le rostea ea, purtate de undele aerului până la urechile mele, ci erau cuvintele pe care-mi doream atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
valida pe tine ca persoană decât să te pedepsești singur. Încearcă măcar puțin să-ți depășești starea În care te complaci. Nu-ți cer imposibilul, adică să te ridici de două ori deasupra nivelului de-acum, dar fă măcar un pic de efort, oricât de mic... Poți face atâta lucru, nu? Am tras cu putere pe nas Încă o dată cocaină și, cu lacrimi În colțul ochilor, am Început să ling covorul pe care trona o pată albă. Nu mai țin minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
atunci, față de colegii mei de clasă. Ce căutam eu În locul ăsta? Mă simțeam prins În capcana a ceva ce mă depășea. O teamă inexplicabilă puse stăpânire pe mine și-mi venea să urlu. Eram terorizat. Ca să-mi mai revin un pic, am scos din buzunar o batistă și am Început să-mi șterg cu grijă sudoarea care mi se scurgea pe frunte și pe tâmple, dinspre rădăcinile firelor de păr. — Cum? Ți-e cald? Ce ciudat! Mie mi-a fost frig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
legătură avea asta cu mine, când tipul Începe să-mi toarne niște vrăjeli ieftine: „Vreau să scriu un roman inspirat din viața lui Yazaki, și dacă are succes, poate facem chiar și un film după el“. L-am strâns un pic cu ușa și când colo, ce să vezi: era un reporter de la o revistă de scandal de mâna a treia. L-am amenințat că am legături cu mafia israeliană și cu cea italiană și că am să pun pe cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
fost angajat la un institut de cercetare și consiliere. Acum sunt liber. Nu e mai bine așa? Dar nu trebuie să asculți tot ce-ți zice Keiko. Nu vreau să spun că e o fată rea, doar că e un pic prea excentrică. Nu prea e pe gustul meu. Nu o cunosc prea bine nici pe Reiko, dar ar fi mai bine să nu-ți bagi nasul În treaba asta. Un tip banal ca tine și-ar găsi repede sfârșitul Încercând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
plăcea lui foarte mult. Era un restaurant foarte bun, unde se serveau nikujaga și anghilă à la Yanagigawa. Când ești plin de cocaină până la refuz, deja sake-ul japonez ți se pare doar apă fiartă la care ai adăugat un pic de gust, așa că poți să bei oricât de mult. Și era foarte bun. Cred că am golit amândoi peste zece sticle mari de sake. Știi, de la sake-ul japonez te Îmbeți Într-un mod cu totul special. Simțeam o amorțeală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
din mașină. Ești prieten cu el? Am clătinat din cap. Nu știam că-l cheamă Yama. Eu doar treceam pe-acolo și m-a oprit să-mi ceară o aspirină. Nu aveam așa ceva, dar, pentru că era japonez, am stat un pic de vorbă cu el. Asta-i tot, am explicat eu. — E Într-o mare Încurcătură, spuse bărbatul În impermeabil. Noi Încercăm să ne facem treaba cu toate că dispunem de un buget limitat de la municipalitatea New Yorkului. Japonezul acesta, pe nume Yama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
se scurgea pe sub subsuori. În timpul acesta, cei doi se uitau fix la mine. Apoi bărbatul În canadiană scoase un oftat prelung, se ridică În picioare și Îmi aruncă liniștit În față: — Dacă tot ai venit În America, Învață măcar un pic de engleză! Nu pot să vă pricep deloc pe voi, japonezii. Dar ați face mai bine să nu vă puneți cu noi! Spunând acestea, Îi făcu semn bărbatului În impermeabil să se pregătească de plecare, apoi, Înainte de a ieși pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
de parcă ceva intrase În putrefacție, nu-mi mai păsa de așa ceva. Yazaki mergea În fața mea, cu mâinile În buzunarele paltonului, fără să se uite În jur sau să-și Încetinească pașii. Nu se grăbea, mergea În ritm constant. Era un pic mai scund decât mine, dar era bine făcut, cu umerii largi și spatele solid. Părea să aibă și oasele mai groase decât mine. A Întors capul de două ori ca să vadă dacă mă țin după el sau nu. „Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
care, după miros, părea a fi o supă miso. Uitându-mă mai atent, am observat că albul cel mic de Înălțime purta peste tricou un șorț de bucătar. — David, Îl strigă Yazaki pe nume. Mă duc să mă odihnesc un pic În camera de la etajul doi. Tânărul alb care răspundea la numele de David Încuviință cu un zâmbet și apoi dispăru În spatele restaurantului. Am urcat scările cu răsuflarea Întretăiată. Erau niște scări de lemn care-mi aduceau aminte de școala generală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
lungise Yazaki, mobilierul camerei consta dintr-o masă de sufragerie, un pat așezat lângă fereastră și un radiocasetofon așezat direct pe pardoseală. Am rămas În picioare așteptând ca Yazaki să se scoale de pe canapea. Între timp am mai băut un pic de apă minerală. Sticla de un litru era deja aproape goală. În cele din urmă Yazaki se ridică În capul oaselor, luă o țigară fără filtru dintr-o cutiuță de metal de pe măsuța de lângă canapea, și-o aprinse și trase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
e la modă, de aceea Îmi place Paul Bowles. După ce am văzut filmul Un ceai În Sahara am mers cu Reiko În Maroc. Bineînțeles, a fost una din excursiile alea de mare stil. Într-o zi ne-am aventurat un pic mai mult În inima uscatului, pornind de la Fez. Am schimbat mai multe taxiuri, apoi am luat autobuzul și am ajuns, În cele din urmă, la un sat fără nume unde am rămas peste noapte. Aveam la noi hașiș de cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
voce incredibil de blândă și reconfortantă. Părea a fi vocea unei persoane dotate cu puteri supranaturale sau vocea Maicii Tereza, care mă făcea și pe mine să mă liniștesc. „Mi-am Închipuit că ești tare obosit și am adus un pic de morfină cu mine. Nimic nu e mai insuportabil decât să nu poți dormi atunci când ești atât de obosit Încât simți că mori de somn“, i-a spus ea Maestrului. A Încălzit morfina Într-o lingură și i-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
mai trebuie nimic altceva. Sau gândiți-vă la muzicieni. Azi am Întâlnit o mulțime aici. Pentru ei e suficient să poată cânta la instrumentul preferat și nu le mai lipsește nimic. Eu, În schimb, nu am o asemenea pasiune. Când pic de somn, dar nu pot să dorm, Îmi vine În minte numai gândul acesta, că nu există nimic În viața mea pe care să-l pot face cu dedicație și pasiune. Și apoi, hotelul ăsta e Înțesat acum de polițiști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

care suntem băgați. Ziariștii primesc buletine informative, soldații primesc misiuni, iar detectivii primesc scrisori anonime. Dacă aș fi vrut să am corespondență cu sigilii de ceară, m-aș fi făcut un afurisit de avocat. Bruno dădu din cap, trase un pic de peticul de pe ochi și apoi își transferă nervii asupra pipei - simbolul eșecului parteneriatului nostru. Urăsc toate accesoriile care însoțesc fumatul de pipă: punguța de tutun, filtrul, peria de curățat, cuțitașul de buzunar și bricheta specială. Fumătorii de pipă sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Amândoi avem un mare respect pentru capacitățile tale de detectiv. Și se întâmplă ca și eu să vreau în Kripo pe cineva în care să pot avea încredere. — Ei, ca să vezi ce înseamnă să fii popular. — Să te gândești un pic la asta. Nu văd cum aș putea evita să mă gândesc. O să reprezinte o schimbare față de rebus, presupun. Oricum, mersi pentru becul roșu de avertizare, Arthur, îți mulțumesc mult pentru intenție. Mi-am șters nervos gura uscată: — Mai ai niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
praful de pe ea ar fi fost șters de curând. Și chiar dacă făcusem doar de puțină vreme cunoștință cu reședința Lange, era ușor de observat că și covoarele erau foarte rar aspirate, asta dacă erau vreodată. După noroiul din tranșee, un pic de praf și câteva scame pe jos nu mă ofensează pe mine chiar așa. Și cu toate astea, văzusem destule cămine mai curate decât ăsta, chiar și în cele mai sărace părți ale cartierelor Neukölln și Wedding. Tuciuria mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
din bronz, părea un antic templu grecesc în miniatură, și zise: — E acolo o sticlă de gin. Nu-ți pot oferi decât niște suc de lămâie ca să pui în el. E singurul lucru pe care-l beau vreodată. Era un pic cam devreme pentru mine, dar am pregătit două pahare din amestecul acela. Mi-a plăcut la ea faptul că încerca să mă facă să mă simt în largul meu, chiar dacă se presupune că asta e ceea ce ar trebui să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]