10,156 matches
-
alternanță, am optat pentru roman și nu pentru proza scurtă la cartea Mirelei-Ioana Borchin. Erosul este atât motorul narațiunilor, cât și firul roșu, conducător, al relatărilor de viață. Personajul feminin își creează, astfel, propriul cadru, în care iubește desăvârșit, își pictează atent decorul lăuntric, motivația iubirii și împlinirea sa ca ființă, pe care acest cadru o obține întru iubire. O femeie care iubește nu a căzut din cer, ea a fost copil, a învățat, a trăit 1000 de experiențe, a iubit
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
să fii prin lume un simplu plagiat? Transcede-i poveștii telurice de dragoste feerie divină Dăruind celor ce-i iubești din al tau dor, Cu aripile iubirii fă-i vieții înconjor. Metaforă sublima ești prin a ta inima Icoana de maci pictată de roșul lor aprins, Pe zare de durere vei lumină bucurie cerului Deschis de fereastră baladei tale, Lasă-ți sufletul s-o cânte Călătorule grăbit! Referință Bibliografica: Balada călătorului grăbit / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2065, Anul
BALADA CĂLĂTORULUI GRĂBIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379151_a_380480]
-
Zina în zeflemea. Nerăspunzându-i la acel , Norocel o întrebă: -Și ce faci tu acolo la Paris? -Pictez pe pânză! Asta fac...Mâine am să te rog să venim iarăși aici c-am să-mi iau șevaletul și culorile să pictez un peisaj. -Cu plăcere domnișoară!-îi răspunse băiatul plin de amabilitate și bucuros că are să se repete plimbarea lor. Dar n-apucară să termine dialogul căci, ca din senin, un fulger, apoi un trăznet rupseră tăcerile și sparseră toată valea
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
cel vechi. Îl apucase frigul și se trântise într-un cojoc pe sală cu gândul la Zina. A doua zi va merge iar cu ea în Luncă și-i vor spune iar povești și se vor iubi și Zina va picta acel peisaj. Adormi. Era obosit și prin somn se trezi strigat de o voce: Era vocea Zinei, striga din grădină, de sub umbra unui nuc. Era îmbrăcată la fel ca ziua în hainele ei albe. Îi făcea semne cu mâna să
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
azi noapte, cu rochia aceea albă, roșie în obraji, stătea așa și se uita la el, parcă n-ar fi fost moartă. Aștepta parcă să se scoale și să-i spună să pună șevaletul în trăsură și să plece să picteze acel frumos peisaji... Și Zina a fost înmormântată în fața bisericuței de la conac și el, în fiecare zi, timp de treizeci de ani până i-a luat Dumnezeu viața, schiop și cu o barbă până în pământ, venea și-i punea câte
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
pământ, venea și-i punea câte-o lumânare la cap, în speranța că atunci când va închide ochii și el, se vor întâlni amândoi în Rai și acolo va pune caii la trăsură pentru a merge în luncă cu ea să picteze peisajul mult visat... 20 iulie 1995 Referință Bibliografică: IELELE-proză scurtă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1540, Anul V, 20 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
de oraș cu cele de casă. Din nefericire, pantalonii îmi fuseseră stropiți de un nesimțit aflat la volanul unei mașini sport care - ne-ținând cont de groapa cu noroi pe lângă care treceam agale către casă - trecu în viteză pe lângă mine, pictându-mi cu pete mari de lut ud blugii personali. Am îmbrăcat halatul de casă și am deschis capacul mașinii de spălat. Pur întâmplător mi-a căzut în ochi bluza albastră pe care o îmbrăcase femeia mea de dimineață, atunci când îmi
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
mă cutremurai cu adevărat! Ridicându-mi privirea, observai plafonul înalt, un rotond despărțit de pereții camerei de un brâu de ferestre, și ele rotunde, prin care intrau raze groase de lumină. Cupola cenușie avea străluciri argintii venind dinspre niște aștrii pictați pe ea. Coborând treptat privirile, observai decorațiile murale. Pereții înnegriți de timp ofereau ochiului o înșiruire de tablouri - tot ovale - înfățișând portetele unor femei având comune distincția și sobrietatea minei. Ce mă nedumiri mai mult fu că toate păreau să
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
supere pe stăpână. Dar, mai apoi, toate decurgeau cât se poate de firesc. Tot ce făcea era pe placul stăpânii. Chiar și ea venea cu câte și mai câte scorneli ale imaginației sale pentru ceea ce trebuia sau urma să fie pictat. Nerun se trudea să fie grijuliu, atent, trebuia să transforme fantasmele din mintea stăpânei sale în capodopere de artă. Se înțelege, văzându-l așa de priceput, boieroaica își spori pretențiile în privința realizării tablourilor. Acum totul trebuia să fie măreț. Totul
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
tăi de rouă, Pentru dulce vocea ta Aș porni cu primii zori Numai să te pot vedea Și aș strânge-n drumul meu Tot parfumul florilor Și culori din curcubeu Și lumina zărilor... Te-aș împodobi cu ele, Te-aș picta-n sufletul meu Ca icoană a iubirii Să te pot privi mereu! Mă cheamă tinerețea... Mă cheamă tinerețea din ani de mult uitați Să îmi întorc privirea spre ce a fost cândva... Mă cheamă șoapte dulci ce le-am crezut
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]
-
omăt fantomatica liniște a nopții, brațele descărnate ale pădurii și acoperișurile caselor împrăștiate pe coastele muscelelor. Iarna și-a instaurat în cele din urmă domnia deplină asupra pământului, înveșmântând tristețea livezilor și singurătatea codrului și a câmpiei cu hlamidă imaculată, pictează cu veșnicie întinderile și satul pregătind decorul cu fast și străluciri alb argintate pentru întâmpinarea cum se cuvine, a sărbătorilor care se apropie. Are înțelegere pecetluită cu Crăciunul, cu Noul An și Boboteaza și are pregătit arsenalul complet pentru a
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
și ca gândul. Știi că așa ne-a spus bunelul. Mâine scriem scrisoarea și o trimitem lui moș Crăciun. El merge prin toată lumea și cred că merge și în Spania, unde sunt ei. - Eu nu știu să scriu! O să-i pictez pe amândoi pe foaie ca să-i găsească moșul mai repede și tu scrii pentru amândoi. Da? - Da Violeta! Eu îmi doresc tare mult ca moșul să-mi aducă o pereche de porumbei voiajori. O să-l rog pe bunicul să mă
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
prea multă iubire adormită-n ... X. CALEA SPRE LUMINĂ ȘI VIAȚĂ, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016. Eu te privesc în lumânare mi te aprind în gând, la fiecare tristă aniversare, văd florile arzând. Pictez aievea imaginea cu tine, tu născătoarea mea, și mă încălzesc la crucea ta, și vreau să fie-a mea În fiecare zi, adun lacrimi ascunse în viața fără ea, și anii trec, și se vor duce în lumânarea mea. Ce
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
tine-n palme Doamne, și cum lumina ta, mă iartă, de aceea, în fiecare zi, aprind o lumânare pentru clipa viitoare! Citește mai mult Eu te privesc în lumânaremi te aprind în gând,la fiecare tristă aniversare,văd florile arzând.Pictez aievea imaginea cu tine,tu născătoarea mea,și mă încălzesc la crucea ta,și vreau să fie-a meaîn fiecare zi, adun lacrimi ascunseîn viața fără ea,și anii trec, și se vor duceîn lumânarea mea.Ce cald este la
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
IUBIRE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016. Am mâncat pâine de vatră, băut-am vin de nemurire, pentru că era prea seară în vie, ne-am întâlnit în poezie. Am tot cântat ,am tot dansat, pictați pe pânzele abstracte, am tot zâmbit, am lăcrimat, de bucuriile înalte. Ne-am amintit de Donna Alba, Rusoaica la Braț cu Andromeda, și greu a fost când am plecat, pierdusem calul și șareta. ascunse în timp de neuitat. Când am
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
primitor și iubitor, ca vinul bun, Nu mai plecam nicicând! Citește mai mult Am mâncat pâine de vatră,băut-am vin de nemurire,pentru că era prea seară în vie,ne-am întâlnit în poezie.Am tot cântat ,am tot dansat,pictați pe pânzele abstracte,am tot zâmbit, am lăcrimat,de bucuriile înalte.Ne-am amintit de Donna Alba,Rusoaica la Braț cu Andromeda,și greu a fost când am plecat,pierdusem calul și șareta.ascunse în timp de neuitat.Când am
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
o întrebase ea. Iolanda râsese: „ Păi, nu tot o mână de om le-a făcut? Atunci, de ce nu le-ar putea face și alta?” Și peste două săptămâni, îi bătuse la ușă aducându-i în dar o vază de sticlă, pictată cu flori de lalele. Cu timpul însă, mai ales în perioadele friguroase, Iolanda trebuise să renunțe la lungile plimbări prin oraș, pentru că, durerile articulare cronicizate, deveniseră tot mai sâcâitoare. Avea și zile, mai ales iarna, când era nevoită să rămână
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
Și ajungând cu Smaranda lângă balansoar, întinse degetul arătător către fereastră. Ridicat în lumina aurie a amiezii, degetul subțire al Iolandei, ca într-un descântec, părea că-și pierde contururile, se estompează și căpătând o tentă semitransparentă, devenea penelul care, picta hulubii care se plimbau țanțoși de-a lungul pervazului, dintr-un capăt într-altul, în așteptarea momentul în care fereastra se va deschide. Și la fiece pas pe care-l făceau, își legănau capul înainte și înapoi, ca și cum ar fi
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
legământ al dorului nestingherit : ” început de toamnă,/ toamnă pastelată/ cu amurguri coapte/ în stropi care saltă./ ploaie nesfârșită,/ împletești din trupu-ți/ sonatele lui Chopin./ ploaie făr de cântec -/ cu muzică tristă/ cu-amintirile-ți știute/ din iubirea mea închisă./ eu ți-aș picta o notă/ o notă muzicală,/ să o duci printre stropi/ iubitului deseară./ ți-aș mai pune lacrima/ de doruri apărută,/ pe iubit să-l cauți, dându-i/ ochii-n lacrimi ce-l sărută./ să-i șoptești ușor, ușor.../albastrului din
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
de albatros.../ pe lângă frunza mesteacănului/ și-n regalul crin frumos!”.(Glissando) Constanța Abălașei-Donosă se regăsește în albastrul cristalin al cerului care-i mângâie simțurile și din a cărui geană își împletește cununi de vise. Un dor adânc îi copleșește sufletul pictând pe visele sale cu iubire :” din geana cerului albastră/ cununi de vise-mi dăruiești/ și flori cu frunze gălbejite/ și versuri fragmentate/ uitarea ta cea consonantă/ pe dorul meu fără de pată/ îmi spui să-mi cercetez iubirea/ din pictura viselor-
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
acestei vieți:” privesc cum oamenii/ se rotesc în tăcere/ mistuiti de dorinți/ asemeni unor frunze opace/ căzute accidental./ multe lucruri au uitat oamenii/ de când trăiesc pe acest pământ.” Poeta accentuează în finalul poemului ideea că ea însăși este un tablou pictat cu iubire și speranță în care oricine se poate oglindi sorbind frumusețile universale: “privindu-mă pe mine/ te vei descoperi pe tine!”. (Tablou) Misterele existențiale care îi frământă gândurile și sufletul se adapă din clipele unui efemer grăbit, însă poeta
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
se poate oglindi sorbind frumusețile universale: “privindu-mă pe mine/ te vei descoperi pe tine!”. (Tablou) Misterele existențiale care îi frământă gândurile și sufletul se adapă din clipele unui efemer grăbit, însă poeta le găsește forme și sensuri bine definite, pictându-le pe pânza veșniciei. Natura, soarele, iubirea și visul sunt descrise cu iscusință artistică și capătă semnificații primordiale. “ce este geneza pentru natură?/ un spectacol îngăduit/ de ambiguitatea soarelui/ hrănit pe rând/ de umbrele luminii prezente/ dar care se vor
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
curg/ de ne-mplinirea sorții.” (Bucuria pământului) Primăvara își scutură frumusețea răvășitoare în ochii poetei însetați de desăvârșit. Anotimpul renașterii și al redefinirii este conturat cu finețe în versurile sale, iar luna martie are o conotație aparte : “norii cromatici străvezii/ pictează cu flamurile lor,/ inima albastră a Dunării/ dincolo de Munții Măcinului/ ce susțin valul și cerul.../ câte o rază, uneori/ veghează drumul unei căruțe./ roiuri, roiuri albatroșii/ exersează intermezzo.../ când pe înspumatul val, când pe cerul de opal...” (Martie) În versul
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
să-ți fac cunună. Altar ceresc va fi a ta privire Când voi sorbi din ochii tăi iubire. Să-ți curgă-n suflet dorința că un râu, Să nu o pierzi îți fac din ea un brâu, Și-l voi picta-n culori de curcubeu Amestecând prin el sufletul meu. Referință Bibliografica: Dor și dorința / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2000, Anul VI, 22 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DOR SI DORINȚĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382007_a_383336]
-
iarba speriată că-și pierde apusa tinerețe, acuzând norii că nu au mai picurat de două zile nicio lacrimă, agățându-se cu disperare de orice scânteie de verdeață. - Niciodată nu am văzut atâta culoare, a șoptit Daria. - Natura și-a pictat chipul cu cele mai vii culori, știind că vei păși în împărăția ei în seara acesta, i-a răspuns Ion. - Ai anunțat-o tu că voi veni în vizită, ca să se îmbrace de gală? i-a spus zâmbind Daria. - Nu
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]