KorAP: Find »[drukola/base=planetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...621 >

15,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

mătur eu?! — Iaca, trec, răspunse robotul TESA, dezlipindu-se de hublou. Vă rog să mă scuzați, dar n-am văzut niciodată Pământul de la o asemenea depărtare. — Mare brânză! zise Felix S 23. Păi dacă am sta să ne uităm la fiecare planetă pe care-o depășim, când am mai munci? — Aveți dreptate, tovarășe comandant, răspunse Stejeran, apucându-se de treabă. — Tovarășe Felix - zise robotul-computer, care și el mai ieșise în spațiu -, nu facem un șeptic? — Ai corectat traiectoria? — Am corectat-o, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
natural „Veac Nou”, dispărut deunăzi de pe orbită. I-auzi! se miră Getta 2. Ce ți-e și cu sateliții ăștia! Mereu o iau razna! Alaltăieri mi-a spus cineva de un satelit care pur și simplu s-a dat la planetă! Să te crucești, nu alta! A atacat-o ziua-n amiaza mare! — Și? zise Felix S 23. L-au prins, bineînțeles - continuă Getta 2, privindu-se în oglinjoară -, și i-au dat o orbită mai mică, să-l aibă sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
îngrijorată. — Unu’, Felix, îl știi și tu. Ăla care mi-a plătit anu’ trecut cu obligațiuni C.E.C. și, până când am ajuns la Centru să le schimb, mi-au dat pe ele gem de caise. Episodul 18 O nouă și elocventă planetă După ce se depărtară de stația interplanetară „Tâncăbești”, nava spațială „Bourul”, cuplată cu mininaveta „Sanda”, aparținând roboatei Getta 2, înainta bubuind prin spațiu. Într-un fotoliu de lângă ușă, Getta 2 se desfolia. Îi căzuse vopseaua de pe o gleznă și, cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
mulțumesc, răspunse Getta 2. Mă desfoliez singură. Dar dacă vreți, mă puteți vopsi după ce termin. Am aparatul de suflat la mine. — Cu mare plăcere, făcu Felix S 23. Pot să suflu în neștire, cât doriți. Mai trecură câteva minute. — Ce planetă e aceea? întrebă Getta 2, uitându-se pe hublou. Felix S 23 privi și el. — Planeta Tăntălăilor. — Tăntălăii? Am auzit de ei, zise Getta 2, ridicând piciorul în lumină, să vadă unde a rămas vopsea. Cui aparține? — Nouă, răspunse Felix

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
aparatul de suflat la mine. — Cu mare plăcere, făcu Felix S 23. Pot să suflu în neștire, cât doriți. Mai trecură câteva minute. — Ce planetă e aceea? întrebă Getta 2, uitându-se pe hublou. Felix S 23 privi și el. — Planeta Tăntălăilor. — Tăntălăii? Am auzit de ei, zise Getta 2, ridicând piciorul în lumină, să vadă unde a rămas vopsea. Cui aparține? — Nouă, răspunse Felix S 23. — Nu mergem să-i vedem? Putem să ne apropiem, dar nu prea tare. — De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
din strămoșul lor Tantal, care, acum vreo treizeci de mii de ani, însoțit de doi inși, ar fi aterizat pe Pământ și s-ar fi dat la maimuțe. Și cum arată? — O să-i vedeți imediat, dacă doriți. Se apropiară de planetă. Când ajunseseră la vreo cincizeci de metri de sol, îi văzură. Erau niște ființe uriașe, de vreo trei metri, cu păr pe piept și foarte mușchiuloși. Cărau bucăți mari de stâncă pe care le stivuiau în grămezi. Întreaga carieră era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
zise mogâldeața. Urmări multă vreme cum se depărtează nava, apoi se uită prin periscop. Tăntălăii se liniștiseră. Stoenescu Petre, mulțumit, începu să fluiere o doină. Episodul 19 Spre omuleții verzi — Dom’le - spuse cu năduf comandantul Felix S 23 în timp ce planeta Tăntălăilor rămânea în urmă -, umblăm de patru zile și satelitul ăsta parc-a intrat în pământ! Nu-mi dau seama unde poate fi: dacă ar fi explodat, am fi auzit; dacă-și schimba orbita și trecea la altă planetă, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
în timp ce planeta Tăntălăilor rămânea în urmă -, umblăm de patru zile și satelitul ăsta parc-a intrat în pământ! Nu-mi dau seama unde poate fi: dacă ar fi explodat, am fi auzit; dacă-și schimba orbita și trecea la altă planetă, am fi fost informați. — Poate că și-a părăsit traiectoria și se-nvârte așa, singurel, prin spațiu, spuse robotul Dromiket 4. — Exclus! răspunse Felix S 23. Trebuie să se fi alipit el cuiva. Un satelit fără planetă este ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
trecea la altă planetă, am fi fost informați. — Poate că și-a părăsit traiectoria și se-nvârte așa, singurel, prin spațiu, spuse robotul Dromiket 4. — Exclus! răspunse Felix S 23. Trebuie să se fi alipit el cuiva. Un satelit fără planetă este ca un om fără cultură: n-are la ce se raporta. — Și până când trebuie să-l găsiți? întrebă Getta 2. — Până nu-și stabilește o nouă orbită, răspunse Felix. Dacă apucă să se stabilească pe-o nouă orbită, ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
el se-nvârte în sens invers de cum te rotești tu din moși-strămoși. Ba se poate întâmpla și mai rău: am avut odată un satelit care nici n-a mai vrut să stea în spațiu, s-a refugiat direct pe o planetă din apropiere și, când ne-am dus să-l luăm, ne-au demonstrat că nu e satelit, ci meteorit. Era uriaș, nici n-am putut să-l clintim, darămite să-l aducem înapoi pe orbită. Și-a rămas acolo și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
De la stuf am trecut la Centrul Aerospațial de la Drăgănești -Vlașca, la secția Inovații. Aici, ce să vă spun? Lume multă, fiecare cu păsărica lui. Unul inventase un asfalt care putea fi făcut sul și mutat după ce treceau delegațiile de pe alte planete, altul construise un motor fără carburanți care funcționa pe bază de telepatie, dar după ce-l porneai, te durea capul, altul reușise să obțină un soi de porumb care creștea pe case, ca iedera, luai știuleții la etajul 10, cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
case, ca iedera, luai știuleții la etajul 10, cu mâna, din balcon, câte și mai câte! În ceea ce mă privește, primisem sarcina să construiesc un satelit artificial care să pară natural și care nu trebuia numai să transmită informații despre planeta în jurul căreia se învârtea, dar să și intervină în caz că planeta nu dădea informațiile cerute. — Și ați reușit? întrebă Stejeran 1. — De reușit, am reușit, numai uite că acum a dispărut de pe orbită! — Cum?! făcu Stejeran 1. Noi căutăm satelitul dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
din balcon, câte și mai câte! În ceea ce mă privește, primisem sarcina să construiesc un satelit artificial care să pară natural și care nu trebuia numai să transmită informații despre planeta în jurul căreia se învârtea, dar să și intervină în caz că planeta nu dădea informațiile cerute. — Și ați reușit? întrebă Stejeran 1. — De reușit, am reușit, numai uite că acum a dispărut de pe orbită! — Cum?! făcu Stejeran 1. Noi căutăm satelitul dumneavoastră? „Veac Nou” era satelitul dumneavoastră? — Al meu, că doar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
S 23. Și dumneata nu lucrezi nicăieri? — Am lucrat, dar acum nu mai lucrez, răspunse marțianul. După cum probabil știți, noi, marțienii, am avut un institut specializat în aceste probleme, „Institutul de Interceptare Cosmică”. Poziția relativ formidabilă în acest sens a planetei, solul arid, absența apei și lipsa unor tradiții culturale înaintate ne-au făcut să ne canalizăm pe informații. — Parcă am auzit de institutul ăsta, spuse Felix. Dar de ce nu mai lucrezi acolo? Eram plătit mizerabil și-n plus de asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
informații. — Parcă am auzit de institutul ăsta, spuse Felix. Dar de ce nu mai lucrezi acolo? Eram plătit mizerabil și-n plus de asta ce interceptam nu merita osteneala. Nici nu știți câte prostii se lansează în cosmos! Eu răspundeam de planeta Venus. Ei bine, la ăștia din 4 213 mesaje pe oră, câte transmiteau, 3 904 erau de dragoste. Și au un limbaj! Așa că mi-am dat demisia, am plecat și-acum lucrez pe cont propriu. — Bun, zise Felix S 23

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
rastel un suflețel ca mine, care să te curețe, să-ți schimbe o bujie, să-ți mai strângă un șurub... ei? — Aș vrea mult... recunoscu înduioșat Felix S 23. Păi vezi? făcu prima femeiușcă. Noi, omuleții verzi, care n-avem planeta și irebuie să trăim din ceva, ce ne-am gândit? Ia să fișăm noi orizonturile de așteptare ale celor mai apropiați din galaxie și să construim în consecință. Am făcut de toate: apă, calorifere, fracții, femeiuști, nave, mărgele, roata, legi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
27 Pământenii își iau rămas-bun de la omuleții verzi Mai ascultară câteva bancuri proaspete interceptate din eter de marțian (dintre care pământenilor le plăcu cel mai mult bancul cu neptunianul sărac ce-și bate nevasta și vrea s-o arunce de pe planetă, dar nu reușește s-o îndepărteze mai mult de doi-trei metri din cauza puternicei forțe gravitaționale), după care comandantul Felix S 23 își privi ceasul și spuse: — Dragii mei, de mult nu m-am simțit atât de bine, mai precis de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
începu s-o sugă cu poftă. — Și tu acolo, pe Alpha, cum te jucai? întrebă Dromiket 4. — Mă jucam cu frații mei de-a meteoriții și vardiștii. Cum vine jocul ăsta? făcu Dromiket 4. — Vine cam așa: la noi pe planetă cad mulți meteoriți. Noi, copiii, ne împărțeam pe detașamente. Un detașament strângea meteoriții mai mici pe care-i puteam căra la bază, alt detașament spărgea meteoriții în pietricele și un alt detașament topea pietricelele și scotea din ele tot felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
era economic. Fiind totuși fosta lui soție, firma mi-a trimis ca moștenire câteva componente, am și-acum una ca amintire, fie-i piesele ușoare! spuse Getta și scoase din poșetă, arătându-le-o, o șaibă drăguță, lustruită. Episodul 36 Planeta tălâmbilor Povestea pe care le-o spusese Getta 2 despre soțul ei în impresionase vădit pe cei trei roboți pământeni. Se gândeau că, la urma urmei, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, aceeași soartă îi aștepta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
a pieselor ce vor sluji, în cel mai bun caz, cine știe cărui strung carusel fără conștiință. Stăteau cu capetele plecate, atât cât le permitea dispozitivul, când deodată Getta 2, care privea prin hublou, exclamă: — Ia te uită! Parcă se vede o planetă! Cu pași mărunți, comandantul Felix S 23 merse la hubloul său, mai mare și mai curat, și se uită în spațiu. Într-adevăr, în depărtare se zărea luminând roșietic ceva de forma unei mingi de rugby. — Dacă nu mă înșel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
degrabă la tabloul de comandă, răsuci butoanele roșii și anunță: — Suntem pe coordonatele stabilite! — Atunci asta e! zise Felix S 23. Dacă suntem pe coordonatele stabilite și judecând după cât timp a trecut de când am plecat de-acasă, atunci trecem pe lângă Planeta Tălâmbilor. — A cui? făcu Getta 2. — A tălâmbilor. Da’ ce-s ăștia? zise Getta 2. — Sunt niște ființe ciudate, mai mici decât noi și conținând foarte mult brom. De fapt, întreaga planetă este formată din bromuri solidificate, răspunse Felix S

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
de când am plecat de-acasă, atunci trecem pe lângă Planeta Tălâmbilor. — A cui? făcu Getta 2. — A tălâmbilor. Da’ ce-s ăștia? zise Getta 2. — Sunt niște ființe ciudate, mai mici decât noi și conținând foarte mult brom. De fapt, întreaga planetă este formată din bromuri solidificate, răspunse Felix S 23. Chiar și atmosfera conține nori imenși și vapori de brom. — Și ei cum pot trăi acolo? întrebă Getta 2. — Acolo s-au născut, au crescut, s-au adaptat. N-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
vapori de brom. — Și ei cum pot trăi acolo? întrebă Getta 2. — Acolo s-au născut, au crescut, s-au adaptat. N-ar putea trăi în altă atmosferă. În trecut erau foarte mulți, dar au fost masiv exterminați după descoperirea planetei. — De ce? — Au o particularitate stranie: fac tot ce le ceri, te ascultă indiferent ce le spui, trăiesc mereu în așteptarea unui ordin. Când primii coloniști de pe Terra au sosit aici și și-au dat seama ce uriaș potențial de muncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
de protecție, bromul atacă în cele din urmă conștiința. Cei care au stat mai mult aici s-au trezit la întoarcerea pe Terra că încep să ceară să muncească, fără pauză, până la istovire. Dromiket 4 corectă traiectoria, îndreptând „Bourul” spre planeta cu pricina, își puseră costumele și căștile de protecție și în curând aterizară între două dealuri golașe, roșcate. Ieșiră pe scara navei și îndată văzură, plantate din loc în loc în peisajul arid, pancarte uriașe pe care stătea scris: „BINE AȚI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
își puseră costumele și căștile de protecție și în curând aterizară între două dealuri golașe, roșcate. Ieșiră pe scara navei și îndată văzură, plantate din loc în loc în peisajul arid, pancarte uriașe pe care stătea scris: „BINE AȚI VENIT PE PLANETA NOASTRĂ! CE TREBUIE SĂ FACEM?”. Apoi, imediat, pe panta dealului din stânga, văzură coborând în mare viteză un grup de vreo zece tălâmbi. Erau mici, cam de 1,50 m, cu brațe lungi și capete țuguiate. Când ajunseră lângă picioarele navei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]