21,807 matches
-
raison, Cheminées, Partie sans fin și Tu reviendras II pentru voce și pian) își etalează încă o dată afinitățile cu genul liedului ce exhibă acele sensibilități micronice dintre sunete și foneme, dar și subtilitățile formale, macrocosmice de la nivelul profilului unui text poetic și arhitecturii sonore aferentă; Vasile Spătărelu (La mort de Guillaume Apollinaire pentru bariton și pian) fructifică în special conotațiile metaforei abrupte, colțuroase, mai puțin eufonice ale inspiratului poem omonim tristantzaresc; Cristian Misievici (Chanson retardataire pentru cor mixt și percuție) adoptă
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
adjective manieriste/ (...) să împingi gândul până la starea de vis/ să aluneci senin pe coridoarele memoriei/ și acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului și a naturii, creația poetică, reflecția pe marginea ei și - fericirea supremă - alunecarea în copilăria paradiziacă. De obicei amar și trist de unul singur, personajul are asemenea momente luminoase, fixate în memorie și pe coala albă a zilei. Autoironic, constată că "partitura suflețelului" i-a
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
fel de prelungiri, extensii ale propriei existențe, pe muchea dintre real și imaginar, viața trăită și cea visată. Ironic, tragic, rareori stenic, Vasile Gârneț modulează un discurs liric elaborat la maximum, încărcat până la refuz de semnificație. Recunoaștem aici lecția postmodernismului poetic, semnificarea transparentă și practicarea aluziei culturale. Dar și o problematică specifică, dureroasă pentru cei aflați la răscrucile istoriei și ale geografiei, frații noștri de sânge din Est care trăiesc și mai acut decât noi sentimentul românesc al răspântiei. Închid volumul
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
operă de sine stătătoare, cît mai curînd expresia unei drame biografice în care protagonistul, dacă excelează prin ceva, acel ceva nu este în nici un caz virtutea construcției epice. În seama ființei lui Blaga putem pune toate calitățile din lume - umoare poetică, gîndire speculativă, vînă dramatică, sfială contemplativă -, numai una singură nu i-o putem atribui: aplecarea spre narațiunea romanescă. Sînt structuri umane care, oricît s-ar strădui să se exprime epic, nu-și vor putea turna substanța interioară în forma convențională
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
își trag unitatea dintr-un singur focar: temperamentul lui Blaga. Un temperament melancolico-contemplativ ieșind la suprafață sub forma unei sensibilități lirice. Blaga are o structură fatal lirică. Lirismul e osînda și binecuvîntarea lui: osîndă fiindcă nu poate scăpa de modulația poetică; binecuvîntare, fiindcă acesta e elementul predilect în care și-a dus viața. Din acest element a luat naștere trăsătura de căpetenie a omului Blaga: sfiala constituțională în fața lumii, înclinația irepresibilă de a se mira în fața misterului existenței. Toate cele patru
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
cu acuitatea nefiresc de mare cu care simțea și înregistra lumea, atunci nu vom putea intui regimul de lucru al minții filozofului din Lancrăm. Cine are o natură ca cea a lui Blaga nu trebuie să se chinuie ca să simtă poetic sau ca să gîndească filozofic. Stările vin de la sine în virtutea unui temperament care aproape că face el totul în locul celui care îl posedă, singura condiție pe care trebuie s-o îndeplinești fiind aceea de a fi un atent observator al propriilor
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
Daniel Cristea-Enache Generația 2000 sau "milenaristă", cum îmi place să-i spun, este prima generație poetică a cărei închegare am urmărit-o îndeaproape: nu chiar din miezul fierbinte al nașterii ei (la care participă, cum se știe, niște moașe editoriale), dar de la acea semi-distanță adecvată comentatorului nepartizan. Generațiile sau promoțiile anterioare ('80, '70, '60... până la "generația
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
de întâmpinare care au fost și conducători de cenaclu (de la E. Lovinescu la Nicolae Manolescu, Mircea Martin și Marin Mincu); cum e să asiști la transformarea unei materii brute în operă atent cizelată și la convertirea difuzului liricoid în pregnanță poetică. Ultima generație de poeți echivalează, așadar, cu un proces deschis, o evoluție neîncheiată și o involuție oricând posibilă. Ea nu reprezintă un subiect clasat de istorie literară, ci, dimpotrivă, unul discutat și discutabil, controversat și controversabil, o filă dintr-un
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
poetului tânăr. Cei mai buni autori din această generație lirică, Marius Ianuș și Ruxandra Novac, Teodor Dună și Dan Sociu, Ștefan Manasia, Claudiu Komartin și Elena Vlădăreanu, Zvera Ion și Adrian Urmanov, s-au născut - literar vorbind - cu o expresie poetică proaspătă (pe alocuri, revoluționară), dar cu riduri adânci pe figura spiritului creator, cu o suferință care-i macină pe dinăuntru, mergând până la fibra intimă a imaginarului. Și pe care ei o acoperă, într-o disimulare nu întotdeauna convingătoare, cu diverse
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
judecata și bucuria. Era un senzualist și un empirist, neîncrezător în științele pozitive, în metafizică și în religiile revelate, dar plin de încredere în finalitatea individualistă a existenței". Explicabil, Valéry îi provoacă lui Șerban Cioculescu o integrală satisfacție: "în ordinea poetică și filosofică, acest aparent sceptic e unul din cei mai ireductibili campioni ai intelectului (...) care se apropie mai curînd de spiritul voltairian decît de cel pascalian, pentru care (...) profesează o repulsie francă". "Erou al rigorii", autorul Tinerei Parce i se
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
loc, un poem. De altfel, am remarcat că vă place și să vă încheiați fiecare mesaj internetic cu două-trei versuri pline de umor, de genul (îmi permiteți să divulg?): "Hobbitul de luni/ Cu botu-n căpșuni". Ați avut dintotdeauna această dezinvoltură poetică? Unde și cînd a început totul? E.B.: Primul puseu de creație, pe bune, l-am avut în 1958, în vacanța de vară, cînd, student la Medicină, între anul III și anul IV, am fost pentru prima oară, după refugiu, în
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
scris în miezul vieții, pe când abia împlinisem 47 de ani. Aceste trepte năzuiesc să dea seamă de starea poeziei care m-a locuit, care a coborât în felul meu de ființă, la plinirea vremii. Sunt oameni care, citind încercările mele poetice, m-au îndemnat să mă apuc iar de scris, neștiind că poezia nu poate fi scrisă decât dacă ești locuit de starea poeziei. Iar în ceea ce mă privește doar iubirea, îndrăgostirea, mi-a mai picurat în suflet, în miezul vieții
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Iar în ceea ce mă privește doar iubirea, îndrăgostirea, mi-a mai picurat în suflet, în miezul vieții, această stare divină. Am scris atunci vreo trei poezii, din care două s-au pierdut, așa că n-am reușit să ridic scara mea poetică, spre înalt, decât cu încă o treaptă. Cine știe, poate că bunul Dumnezeu îmi va hărăzi și alte trepte... Am cunoscut, spunea într-un rând poetul Nichita Stănescu, pe cineva care vedea electricitatea, cineva m-a cunoscut pe mine, care
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
vă implor, să nu uitați vorba aceea a lui Dostoievski: frumusețea va salva lumea... Și să nu uitați că una din rădăcinile poeziei, alături de Iubire, Adevăr și Bine este chiar Frumusețea... Dan Iacob Plin de merite, și totuși în chip poetic, locuiește Omul pe acest pământ. Holderlin Treapta I Presimți legea în real? Hai să facem un gard împrejurul lumii, un gard peste care să nu poată sări nici măcar gândurile noastre adunate din roua dimineții, înainte de răsăritul soarelui, când se aburcă
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
face că în Constantinopol, după cucerirea turcească nu s-au demolat marile lăcașuri creștine, precum Catedrala Sf. Sofia, ori alte biserici construite de împărații bizantini. Mehmed știa mai multe limbi străine, ca araba, persana, latina, italiana, franceza. Avea și har poetic, scriind gazeluri, catrene, inspirat de marii creatori persani, ca Omar Khayam, Firrdoussi etc. A avut ca secretar pe cronicarul grec Critobul din Imbros, care a și prezentat cu lux de amănunte căderea Constantinopolului, la 29 mai 1453. A fost și
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
în funcție de dorința fiecăruia. Se mai pun și costume grotești care provoacă spaima, frica ca pe vremea turcilor. De altfel, termenul de <lorfe> în germană, li se atribuia mascaților, costumele lor semănând cu ale turcoaicelor. Nunta- Cortegiul de nuntă este unul poetic: mirii, nașul, nașa, cumnatul , nuntașii etc.Ceremonia căsătoriei se realizează într-un loc special amenajat, de către preot. Simbolic se servește masa, se cinstesc, după care cel desemnat anunță darurile. Exprimate în cuvinte plastice, ele arată cam ce le-ar fi
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în logica unei întâl niri erotice cu fantasma mută, fotosintetic visate în inteligența păstoasă a proteinelor și a lanțurilor de aminoacizi dezgus tători: cuvintele și-au mărturisit în sfârșit epuizarea poetică. * În poemul Prințesa Sabbath, al lui Heine, vestita prințesă are drept logodnic un prinț, „prințul Israel“, pe care o vrăjitoare l-a transformat într-un animal de rasă inferioară: „un câine cu dorințe de câine, care se bălăcește toată săptămâna
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în care Vasile Fetescu transformă propria viața în model social, fără pretenții, încercând doar să arate generațiilor actuale o cale a maturității profesionale, umane și sociale. După acest moment, scrisul profesorului cunoaște o orientare mai pronunțată către genul liric și poetic. Astfel, în anul 2007, publică Acorduri pe strune de suflet, un volum în care, alături de proze scurte cu vădite nuanțe lirice, încearcă „o altfel de proză”, sub formă de poem. Acestui gen îi va dedica în anul următor un volum
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
din paginile Dilemei Vechi în cele ale Editurii Cartea Românească. Poate că, la absolută rigoare, aceste volume și ritmurile în care ele se succed fac dovada unei teribile mașinării de instrumentat versuri. Perfecte prozodic, dar susceptibile - cu un termen imprecis - poetic. De ce nu aflăm nimic despre autor, în schimb înțelegem totul despre fractali, Caragiale, Isadora Duncan, și alții, și altele? Pe unde să răzbată profunzimile și trepanațiile în cazul unor asemenea forme impecabile și impersonale, lipsite complet de asperități sau de
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
distrus fizic, la cincizeci de ani. Dar toate acestea nu sunt de ajuns pentru a compune portretul unui mare poet. Charisma omului, amintirea ei, s-ar fi risipit ca un fum dacă nu s-ar fi sprijinit pe o operă poetică de esență rară. Este Nichita Stănescu Poetul, cu literă mare? Dacă aveți dubii, nu trebuie decât să-l (re)citiți, urmându-l și urmărindu-l de-a lungul și de-a latul poeziei sale. Citiți-l, și vă veți convinge
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
poezie bună, Emil Buruiană, care explorează cu atenție și răbdare rafturile tixite de cărți în căutarea unor autori uitați, dinainte de război sau chiar mai vechi. Emil Buruiană are nevoie de noi și noi provizii de poezie pentru extraordinara emisiune Moment poetic de la Radio, unde lucrează de o viață întreagă. Cronicarul își aduce aminte ce mult a însemnat pentru el această emisiune în anii adolescenței, când, într-un oraș de provincie, la un aparat de radio cu tranzistori manevrat cu evlavie, ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
cuvânt reverbera în sensibilitatea lui, provocându-i o emoție fără margini. În fiecare zi avea acces la creația altui poet, ca și cum poemele ar fi izvorât la nesfârșit dintr-un corn al abundenței lirice. Acum își dă seama că această luxurianță poetică era nu un dar al hazardului, ci rezultatul muncii anonime și generoase a unor oameni ca Emil Buruiană. Datorită lui Emil Buruiană, versuri asupra cărora nu se mai apleacă de multă vreme nimeni (din apatie, din lipsă de timp, din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
unor autori mai mult sau mai puțin importanți, monumentala versiune românească a capodoperei lui Marcel Proust, A la recherche du temps perdu, îi aparține) și a unor volume de eseuri care au făcut școală în România anilor '80 (Poietică și poetică ori Mâna care scrie), Irina Mavrodin publică de vreo treizeci și cinci de ani, la intervale de timp mai lungi sau mai scurte, și câte un volum de poeme. Poeziile sale sunt pauze de respirație într-o activitate proteică, căi de întoarcere
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
literare, de la rubayatele lui Omar Khayyam, până la Ronsard. Poemele sale merg direct la idee, nu se încurcă în metafore, discursul este esențializat, eliptic, până la compoziția concentrată a aforsimului. Ele impresionează prin viziune și prin filosofia implicită, mai mult decât soluțiile poetice imaginate de autoare. Poemele din uimire/étonnement au o eleganță austeră, farmecul crepuscular al unei seri liniștite de vară la malul mării. Totul emană liniște și certitudinea că ziua de mâine va fi la fel de frumoasă ca și cea de azi
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
poetului în exil, unde exista visul nelimitării și o libertate asumată. După cum se știe lui Rilke îi plăceau castelele și în unul din ele, la Duino, inspirat de o furtună violentă, scrisese elegiile duineze, după un timp lung de sterilitate poetică. Apoi fusese invitat la castelul Borgeby, în Scania, de către Ernst Norlind, cunoscut pictor de berze. Acolo, la castel, o întâlnise pe Tora Vega Holmström și devenise interesat de arta ei, de tema exilului, de tabloul magnific Străinii - imaginea unei mame
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]