3,799 matches
-
simțea îngrozitor de neputincios. Se plimba prin grădină cu oarecare metodă, învârtindu-se în orizontul închis de ziduri. Din acea domus a Liviei nu se vedea aproape nimic din Roma. Nu ceru niciodată să iasă în afara împrejmuirii palatelor; nimeni nu-l pofti s-o facă și, cu siguranță, nu i s-ar fi îngăduit așa ceva. În toate lunile acelea, amintindu-și că nesăbuința tinerei soții îi fusese fatală fratelui său Nero, nu se apropie de tinerele sclave disponibile, docile, care îl atingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la pamfletele argheziene: „Personalitatea dlui Grădișteanu ne evocă omul care mănîncă 12 kilograme de carne pe zi, salteaua de lînă umflată, uriașul din poarta circului, bordelul din colțul străzii, trombonul sergentului-major, zgomotul obscen al basului într-o orchestră de lăutari, poftiți la bilete domnilor, reprezentația începe acuma. Ionaș, fă o reverență publicului, Ionaș, ridică piciorul drept, Ionaș, ține un discurs, Ionaș, fă tumba. În discursurile sale din ultimul timp, adorabil model de inepții, se vedea aceeași inconsolabilă dorință după un portofoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl sucește bunul plac al fiecăruia. Idealul!... Poftiți, domnilor... Cine dă mai mult?... Marfă calitatea I-a (soldatul conștiinței naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bat joc, de specialiștii mei dragi, de experții mei, unu’ și unu’? Atunci? V-am adus, aici, ca să luați contact, la fața locului, cu una din soluțiile care conduc la economii zero,în materie de cheltuieli. Tocmai sosi și Teleleu. Poftiți, poftiți încoace, să vă conduc la capătul de flux, iar deacolo, pe parcurs, să vă explic întregul proces tehnologic, al aplicării inovației noastre. Sus,în birou, o să vă detaliez și avantajele concrete, cu întreaga eficiență, pe care o asigurăm. Am
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
joc, de specialiștii mei dragi, de experții mei, unu’ și unu’? Atunci? V-am adus, aici, ca să luați contact, la fața locului, cu una din soluțiile care conduc la economii zero,în materie de cheltuieli. Tocmai sosi și Teleleu. Poftiți, poftiți încoace, să vă conduc la capătul de flux, iar deacolo, pe parcurs, să vă explic întregul proces tehnologic, al aplicării inovației noastre. Sus,în birou, o să vă detaliez și avantajele concrete, cu întreaga eficiență, pe care o asigurăm. Am renunțat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dar, alea, nemaibocind, ca să rupă inimile ascultătorilor, ci, dând-o pe muzică populară și de dans, care, au făcut, ca, până seara târziu, participanții la benchetuială să-și rupă multe pingele. Odată cu înserarea, fiecare s-a dus unde i-a poftit inima. Soții Văduvoiu s-au retras, la casa de vacanță, din partea de sus a parcului, învecinat cu frumoasa pădure de la Adâncata. Au urmat decontările de rigoare. După alte câteva zile, trăznitului i-a fost înmânat filmul realizat, evident,în cadru
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
N-am să zic. Dar despre ce anume este vorba? Despre toate împodobiturile astea, care costă o mulțime de bani, oare din buzunarul cui le-o plăti primăria? Nu știu. La câteva zile, apare, în publicitatea localității, o invitație: vă poftim la marea lansare a vestitei cărți a domnului Nu Știu. Lumea, a venit, buluc. Răsunetul lansării a ajuns până departe, la capitală, și dincolo de toate marginile ei. O nouă stea, pe cerul literaturii țării, strigau,în stânga și în dreapta, criticii, prezentatorii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a școlii, pe lângă teatru unde se afla parcul. Vedeai un autobuz casat, fără roți, fără geamuri, fără motor, ruginit din care ieșea fum din oră în oră, iar Stani avea locul rezervat la volan și își ducea amicii pe unde pofteau, chiar în tot universul! Zece minute petrecute în acel loc valorau cât ore întregi de așteptare! Ani de zile nu a lipsit din peisaj această imagine când sosea dimineața la școală autobuzul lor drag. Cum se încălzea afară și cu toate că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
orășelul de provincie. În jurul căminului întâlneai cel puțin cinci cârciumioare cu câte o grădiniță discretă în spate iar în jurul facultății erau și mai multe. Prin ele cântau numeroși vioriști, guriști, acordeoniști ambulanți și majoritatea erau destul de buni, interpretând ce melodii pofteai chiar din repertoriul internațional. Pe măsură ce și-a învățat colegii s-a împrietenit și cu cei mai mari, așa că în scurt timp a cunoscut tot căminul de utilaj-iști. Visul oricărui student din provincie era o cameră cât mai ieftină și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe ori situația însă îl lasă înțelegătoare, în speranța că mai târziu el va aprecia acest lucru. Îi simte trupul subjugat, îi face tot ce poftește, așa că devine blând și nu se mai grăbește. Acum știe că îi stă la dispoziție total. Ea intuiește transformarea bărbatului. Încordarea corpului îi dispăruse și se liniștește pentru o clipă. Starea de mulțumire că îi va ceda fără niciun fel
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
noi. Și-a luat la revedere și a plecat spre casă; ajuns, îi povestește mamei ce a făcut, pe unde a fost, ce a văzut însă este obosit și-i este somn. - De ce nu mănânci și pe urmă dormi cât poftești? - Am mâncat la unchiul Titi. Merg să mă culc! A adormit greu, fără vise, nu a simțit nici când a venit sora lui de la serviciu însă ea l-a lăsat să se odihnească, nu ca-n ziua precedentă. Când s-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
bani de la cineva! Rușinos e când uiți să restitui împrumutul ori când te faci că uiți ce și cât datorezi binefăcătorului tău! Când ți-e dor de omul tău drag, niciunde nu-i prea departe. Când ai tot ce-ți poftește inima, lumea-ți pare mică... Ca să te respecte ceilalți, respectă-te tu pe tine la adevărata ta valoare... Când te plângi de ceva cuiva, ori ești flămând ori prea sătul! A ordona totul până la cele mai neînsemnate detalii, a pune
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
nevasta sa și-i explica țiganului Cenac, omul de serviciu al școlii, negru ca un harap și veșnic zâmbitor, cum să stârpească șoarecii din sălile de clasă, turnându-le motorină în găurile din dușumele. A, ia uite cine a venit! Poftiți, poftiți! Cu ce ocazie pe-aici, domnule Stelică?... îl întâmpină directorul surprins și, sfârșind discuția despre combaterea rozătoarelor, se grăbi să-l expedieze pe Cenac la treburile lui. Închipuindu-și că Stelian venise pentru a-i cere vreo suplinire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sa și-i explica țiganului Cenac, omul de serviciu al școlii, negru ca un harap și veșnic zâmbitor, cum să stârpească șoarecii din sălile de clasă, turnându-le motorină în găurile din dușumele. A, ia uite cine a venit! Poftiți, poftiți! Cu ce ocazie pe-aici, domnule Stelică?... îl întâmpină directorul surprins și, sfârșind discuția despre combaterea rozătoarelor, se grăbi să-l expedieze pe Cenac la treburile lui. Închipuindu-și că Stelian venise pentru a-i cere vreo suplinire la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vreo suplinire la școală, îl informă că, pentru moment, toate posturile erau ocupate, dar că era posibil ca nu peste mult o învățătoare să intre în concediu prenatal și atunci... Nu despre asta e vorba, îl lămuri Stelian. Directorul îl pofti să ia loc, în timp ce nevasta lui se grăbi să intre în casă, pentru a-i aduce musafirului, pe o tăviță, niște gogoși aburinde și o ceașcă de cafea. Să ne scuzați, că la noi este cam deranj! glăsui doamna Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine de ce era atât de necăjită și se strecură pe poartă afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui Caloianu își scoase pălăria ca să-l salute, apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară pe fata țăranului, Leana, care trebăluia de zor, făcând mămăligă într-un ceaun mare, așezat pe un foc de pirostrii, dar fratele ei, Culae, nu se vedea. Ia adu sticla aia de țuică încoace, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spate, căciula de pe cap și barba mare, ca a sfinților din icoanele vechi. Culae se apropie de căruță, dându-i omului cu smerenie bună seara și îl rugă să-l ia și pe el. Cum nu, nepoate... Hai, urcă! îl pofti căruțașul cel bărbos și se dădu mai într-o parte, ca să-i facă loc pe capră alături. Fără să-l întrebe nimic, el dădu scurt bice cailor, urnind căruța din loc. Astfel merseră amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că ești obosit, îl pofti bătrânul, așezându-se și el pe un scăunel cu trei picioare. Pe o măsuță erau o prescură în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se dau la pomeni, de sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe care o scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete și-i arătă băiatului patul din colțul odăii, poftindu-l la odihna binemeritată. 2 Culae dormi neîntors și liniștit ca niciodată și avu parte numai de vise frumoase, în care se făcea cum că se întorsese la el în sat și le cânta din găidulcă oamenilor strânși cu mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
călcase piciorul pe-acolo, în urmă cu trei ani. Pe masă nu mai găsiră însă nici flori proaspete, nici față de masă curată, iar în locul jovialului și serviabilului Tănase nu se grăbi deocamdată să se înființeze nimeni, ca să-i întrebe ce poftesc. Ticu așteptă să se așeze mai întâi fratele său mai mare, apoi se așeză și el. Și uite-așa, zise Ticu, Iorgu al nostru s-a hotărât să ne părăsească... De aici o să mergem întâi pe la mine, apoi ne ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
musafiri la ușă, în loc să-i invite în casă, așa după cum o cerea buna-cuviință, și Mișu Leibovici nu mai termină ce începuse să spună în legătură cu fiul său. Iertați-mă, se grăbi Iorgu să se scuze, are dreptate Amalia. Vă rog să poftiți înăuntru..., îi îndemnă el pe cei doi frați ai săi și le deschise ușa. Din dosul ușii îi întâmpină Amalia, cu un surâs de gazdă primitoare. Bine-ați venit la noi acasă...Nu ne-am mai văzut de-un car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îndemnă el pe cei doi frați ai săi și le deschise ușa. Din dosul ușii îi întâmpină Amalia, cu un surâs de gazdă primitoare. Bine-ați venit la noi acasă...Nu ne-am mai văzut de-un car de vreme... Poftiți, nu e nevoie să vă mai descălțați... Mai tânără cu destui ani decât Iorgu, cumnata lor era o femeie micuță și vioaie, care încă mai păstra urmele trecutei sale frumuseți. Fată de rabin, ea se măritase cu Iorgu din dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rasă, care se porni să latre ascuțit. În clipa următoare o ușă se deschise și în pragul ei își făcu apariția Titi Vlădăreanu în persoană. Bine-ai venit, mă Fănele, că de când te-aștept! vorbi omul cu glas volubil și, poftindu-i pe amândoi să intre, le scutură bărbătește mâinile, apoi închise ușa cu precauție și o zăvorî bine. Fănel Trifu i-l prezentă pe camaradul său, constatând că socrul surorii sale, pe care nu-l mai văzuse de câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Pe coridor se văzu trecând un funcționar grăbit și Dej stătu câteva clipe în cumpănă. Te superi, tovarășe, vru el să știe, dacă o să discutăm problema dumitale la micul nostru dejun? Nando răspunse că n-avea nimic împotrivă. Bine, atunci poftește cu noi, îi ceru liderul comunist și, ieșind din cabinet, o apucară toți trei la stânga pe coridor. Trecură pe lângă o santinelă, care salută pocnind din călcâie, apoi se încrucișară cu o secretară foarte frumoasă și foarte tânără, ducând un întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
său din celălalt capăt al mesei. Cei trei ostași de seamă ai partidului puseră capăt discuției și se grăbiră să răspundă la salut, dând să se ridice în picioare. Dej le făcu semn să se așeze la loc și îl pofti pe Nando pe scaunul din stânga sa (pe cel din dreapta se așezase Maurer). Privirile celor trei demnitari se opriră curios și întrebător asupra intrusului. Un tovarăș italian! îi lămuri șeful partidului. Faceți cunoștință!... Nando Rossi își declină identitatea și dădu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]