4,456 matches
-
Uniunea Sovietică, în închisori și lagărele de muncă ale Gulagului. Un alt motiv era chestiunea granițelor Poloniei postbelice. Stalin insista ca teritoriile anexate în 1939 să rămână în mâinile sovieticilor, iar polonezii să fie compensați cu teritorii cedate de Germania. Polonezii din occident conduși de Mikołajczyk, au refuzat această propunere, chiar și în condițiile în care Churchill amenința cu rupera relațiilor politice cu guvernul polonez în exil. Un al treilea motiv a fost insistența cu care Mikołajczyk cerea ca Stalin să
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Mikołajczyk cerea ca Stalin să se angajeze să nu impună un guvern comunist în Polonia postbelică. Problema fundamentală era aceea că liderii polonezi din exil doreau să păstreze independența țării lor, în timp ce Stalin era hotărât să controleze total viitoarea Polonie. Polonezii au ajuns la concluzia că Statele Unite și Regatul Unit îl sprijină pe Stalin, nu pe ei, în rezolvarea celor trei chestiuni enumerate mai sus. În 1944, guvernul polonez din exil considera că se află pe o poziție extrem de puternică, de vreme ce
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
puterii de către comuniști. Armata Teritorială, aflată sub conducerea lui Tadeusz Bór-Komorowski, a declanșat Insurecția din Varșovia. Forțele sovietice se aflau la mai puțin de 20 de kilometri depărtare, dar primise ordine din partea Marelu Stat Major sovietic să nu sprijine lupta polonezilor. Stalin a descris insurecția ca pe o "aventură criminală". Polonezii au apelat la aliații occidentali pentru a ajutora luptătorii din capitală. Royal Air Force, iar mai târziu escadrilele poloneze din Italia, au parașutat arme, dar, la fel ca în 1939, era
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Bór-Komorowski, a declanșat Insurecția din Varșovia. Forțele sovietice se aflau la mai puțin de 20 de kilometri depărtare, dar primise ordine din partea Marelu Stat Major sovietic să nu sprijine lupta polonezilor. Stalin a descris insurecția ca pe o "aventură criminală". Polonezii au apelat la aliații occidentali pentru a ajutora luptătorii din capitală. Royal Air Force, iar mai târziu escadrilele poloneze din Italia, au parașutat arme, dar, la fel ca în 1939, era imposibil pentru aliații occidentali să-i ajute pe polonezi fără
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
criminală". Polonezii au apelat la aliații occidentali pentru a ajutora luptătorii din capitală. Royal Air Force, iar mai târziu escadrilele poloneze din Italia, au parașutat arme, dar, la fel ca în 1939, era imposibil pentru aliații occidentali să-i ajute pe polonezi fără acordul și cooperarea sovieticilor. Luptele din Varșovia au fost extrem de crâncene, polonezii luptând pentru fiecare stradă. Armata Teritorială avea în capitală înte 12.000 și 20.000 de soldați, cei mai mulți înarmați cu arme ușoare de infanterie, care au luptat
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Royal Air Force, iar mai târziu escadrilele poloneze din Italia, au parașutat arme, dar, la fel ca în 1939, era imposibil pentru aliații occidentali să-i ajute pe polonezi fără acordul și cooperarea sovieticilor. Luptele din Varșovia au fost extrem de crâncene, polonezii luptând pentru fiecare stradă. Armata Teritorială avea în capitală înte 12.000 și 20.000 de soldați, cei mai mulți înarmați cu arme ușoare de infanterie, care au luptat împotriva armateri regulate germane și a trupelor SS. Bór-Komorowski a sperat că oamenii
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
foarte sângeroase, orașul a fost transformat în ruine, iar represaliile germane au fost cumplite. După capitularea lui Bór-Komorowski, luptătorii Armatei Teritoriale au fost tratați de germani ca prizonieri de război, dar polupația civilă a suportat represalii nemiloase. Pierderile totale ale polonezilor au fost estimatea la 150.000 -300.000 de morți, 900.000 de civili trimiși în lagărele de concentrare germane de la Ravensbrück, Auschwitz, Mauthausen și altele. Varșovia a fost distrusă aproape în întregime după ce bombardierele germane au demolat sistematic orașul
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
stăpânea practic țara, iar comuniștii polonezi controlau adminstrația. Uniunea Sovietică era în plin proces de încorporare a zonei răsăritene a Poloniei (Kresy), pe care o invadase și anexase în 1939. Față de situația din 1939, sovieticii au făcut câteva concesii teritoriale polonezilor, în principal prin cedarea orașului Białystok. În compensație, URSS-ul oferea Poloniei toate teritoriile germane din Pomerania, Silezia și Brandenburg de la est de Linia Oder-Neisse, plus jumătatea sudică a Prusiei Răsăritene, (care aveau să devină cunoscute ca Teritoriile redobândite). Stalin
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
bucurau de sprijinul Armatei Roșii. Oponenții politici potențiali ai comuniștilor au devenit victime ale campaniilor de teroare sovietică, mulți dintre ei fiind arestați abuziv, deportați, executați sau torturați. Aliatii occidentali, (în mod special președintele Roosevelt) au fost criticați, atât de polonezi, cât și de istorici și politicieni din occident, pentru ceea ce a fost perceput în Polonia (dar și în alte țări din Europa Răsăriteană și Centrală) ca o trădare a vesticilor și abandonarea fostului aliat în brațele lui Stalin. Privind reptrospectiv
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
teritorii din componența Germaniei interbelice, așa numitele teritorii redobândite: Pomerania, Silezia și Brandenburg de la est de Linia Oder-Neisse, plus jumătatea sudică a Prusiei Răsăritene. Din aceste teritorii au fost expulzate mai multe milioane de germani, locul lor fiind luat de polonezii expulzați la rândul lor din Kresy. În conformitate cu înțelegerile de la Ialta, milioane de "cetățeni sovietici" urmau să fie repatriați împotriva dorinței lor de către autoritățile aliate în URSS. Profitând de această hotărâre, guvernul polonez, dornic să rezolve odată pentru totdeauna problemele minorităților
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
în masă garnizoanele, îndreptându-se spre vest. Zonele abandonate de trupele Puterilor Centrale au devenit teatre de confruntare dintre guvernele-marionetă create de puterea de ocupație, noile autorități naționale și bolșevicii care doreau să reîncorporeze aceste teritorii în Rusia. Nu doar polonezii și bolșevicii ruși se luptau între ei, dar și ucrainienii, belarușii, lituanienii și cazacii se străduiau să pună mâna pe putere și să obțină controlul unui cât mai mare teritoriu. Luptele interne pentru putere au împiedicat diferitele facțiuni din Belarus
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
din Rusia bolșevică sau din renăscuta Polonie ar planificat în mod deliberat un război major în afara frontierelor. A fost numai o întâmplare faptul că rușii au reușit să organizeze ocuparea teritoriilor vestice părăsite de germanii în retragere mai înainte ca polonezii să-și organizeze propriile trupe care să pună capăt haosului din zonă. Între timp, nou formata Armată Roșie își completa efectivele prin recrutări masive, Lenin fiind capabil să organizeze reocuparea fără luptă a teritoriilor pierdute de Rusia în 1917, doar
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
aliată cu forțele Republicii Populare Ucrainene sub conducerea naționalistului Simon Petliura, din aprilie până în iunie 1920, împotriva bolșevicilor, care doreau să ocupe teritorii pentru formarea RSS Ucrainene. Armata Roșie avea în rândurile ei numeroși ucraineni. Campania, inițial un succes al polonezilor, care au reușit să ocupe Kievul pe 7 mai 1920, a sfârșit printr-un eșec. Ambivalența atitudinii populației ucrainene i-a împiedicat pe Piłsudski și Petliura să câștige sprijinul la care se așteptaseră, iar forțele poloneze și naționaliștii ucraineni au
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
convinge pe Petliura să se alieze cu Polonia, în ciuda numeroaselor conflicte teritoriale dintre cel două națiuni. Pe 21 aprilie, cei doi lideri a semnat Tratatul de la Varșovia. În schimbul acceptătii graniței comune pe râul Zbruch, recunoscând astfel ultimele achiziții teritoriale ale polonezilor, obținute în urma victoriei din războiul polono-ucrainean, (prin care se zdrobise inițiativa creării unei republici vest-ucrainene în Volînia și Galiția, zone populate majoritar de ucraineni, dar cu o foarte importantă minoritate poloneză), Petliura a primit promisiunea unui ajutor militar pentru recucerirea
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
unde și-ar fi asumat din nou conducerea Republicii Populare Ucrainene. Ca urmare a restaurării formale a independenței Ucrainei, republica ucraineană urma să-și subordoneze armata și economia Varșoviei Prin intrarea în federația est și central europeană "Międzymorze" condusă de polonezi, Piłsudski dorea ca Ucraina să fie o zonă tampon între Polonia și Rusia, iar nu un teritoriu dominat de ruși la nou createle granițe poloneze. Prevederi separate din tratat garantau drepturile minorităților poloneze și ucrainene din cele două state, care
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
Marele Stat Major polonez a planificat o retragere rapidă a Armatei a III-a și întărirea frontului de nord, unde Piłsudski aștepta să se dea principala bătălie cu Armata Roșie. Frontul de sud era apărat de forțele ucrainene aliate cu polonezii. Pe 7 mai, forțele polono-ucrainene au intrat în Kiev. Forțele lui Pilsudski erau împărțite în trei armate. De la nord la sud, acestea erau Armatele a III-a, a II-a și a VI-a, cu forțele ucrainene încadrată în Armata
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
mai, trupele poloneze au sărbătorit cucerirea Kievului prin organizarea unei parade a victoriei pe principala stradă a orașului. Locuitorii capitalei au privit cu o totală lipsă de entuziasm această demonstrație de forță, de vreme ce nu ucrainenii lui Petliura mărșăluiau victorioși, ci polonezii lui Piłsudski, pe care populația îi considera doar altă armată de ocupație. După încheierea paradei, forțele poloneze s-au retras totuși din oraș, iar controlul capitalei a fost preluat de divizia a VI-a ucraineană, aflată la ordinele guvernului lui
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
imediat următoare. Comandantul suprem polonez și-a repetat ordinul de retragere a Armatelor a III-a și a VI-a poloneze din zona orașului Kiev. Generalul Rydz a organizat o serie de contraatacuri tactice pentru acoperirea retragerii de amploare a polonezilor. Atacurile repetate ale cavaleriei căzăcești de sub comanda lui Budionnîi a însoțit retragera generală a polonezilor pe întreg frontul. Pe 13 iunie, Kievul a fost ocupat de bolșevici. Mai înainte de terminarea retragerii, armata poloneză a distrus ambele poduri de peste Nipru din
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
-a și a VI-a poloneze din zona orașului Kiev. Generalul Rydz a organizat o serie de contraatacuri tactice pentru acoperirea retragerii de amploare a polonezilor. Atacurile repetate ale cavaleriei căzăcești de sub comanda lui Budionnîi a însoțit retragera generală a polonezilor pe întreg frontul. Pe 13 iunie, Kievul a fost ocupat de bolșevici. Mai înainte de terminarea retragerii, armata poloneză a distrus ambele poduri de peste Nipru din Kiev. Propaganda sovietică a pretins că trupele poloneze în retragere au distrus cea mai mare
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
a pretins că trupele poloneze în retragere au distrus cea mai mare parte a infrastructurii capitalei ucrainene, inclusiv stații de cale ferată și obiective de importanță crucială pentru buna funcționare a orașului, (uzina electrică, canalizarea, rețeaua de apă potabilă, etc.) Polonezii au respins acuzațiile conform cărora ar fi comis asemenea acte de vandalism, afirmând că singurul act de distrugere deliberată a fost aruncarea în aer a podurilor peste Nipru, și aceasta strict din rațiuni militare. Într-o carte relativ recentă a
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
acte de vandalism, afirmând că singurul act de distrugere deliberată a fost aruncarea în aer a podurilor peste Nipru, și aceasta strict din rațiuni militare. Într-o carte relativ recentă a istoricului rus Mihail Meltiuhov, s-a reafirmat faptul că polonezii ar fi comis acte de vandalism în Kiev. Nu există nicio confirmare a acestor fapte în sursele aflate la dispoziția cercetătorilor din zilele noastre, care să confirme distrugerile din Kiev. Înaintarea sovietică în Ucraina a fost caracterizată de masacre ale
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
a fost caracterizată de masacre ale civililor și incendierea unor întregi sate, în principal de către cazaci, acțiuni care urmăreau sperierea populației ucrainene. În spatele liniilor poloneze, forțele mobile sovietice au distrus căi ferate, au spânzurat persoane bănuite că-i ajută pe polonezi și petliurișiti și au tăiat liniile telegrafice. Până la sfârșitul acțiunii de „pacificare” a Ucrainei, care a durat din 1920 până în 1922, sovieticii au făcut cam 10.000 de victime dintre civilii ucraineni. în același timp, Isaac Babel, corespondent de război
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
a Ucrainei, care a durat din 1920 până în 1922, sovieticii au făcut cam 10.000 de victime dintre civilii ucraineni. în același timp, Isaac Babel, corespondent de război acreditat pe lângă Armata Roșie, a descris în jurnalul său atrocitățile comise de polonezi și aliații lor în timpul retragerilor, în special împotriva populației evreiești, care suferit de pe urma numeroaselor pogromuri făptuite de polonezii în retragere. Datorită faptului că retragerea a fost începută mult prea târziu, forțele lui Rydz s-au trezit într-o situație foarte
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
civilii ucraineni. în același timp, Isaac Babel, corespondent de război acreditat pe lângă Armata Roșie, a descris în jurnalul său atrocitățile comise de polonezi și aliații lor în timpul retragerilor, în special împotriva populației evreiești, care suferit de pe urma numeroaselor pogromuri făptuite de polonezii în retragere. Datorită faptului că retragerea a fost începută mult prea târziu, forțele lui Rydz s-au trezit într-o situație foarte dificilă. Grupurile comandate de Golikov și Iakir, dar și Armata I de cavalerie, au reușit să cucerească câte
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
de recunoaștere corespunzătoare, a comandanților slabi, dar și a conflictelor din conducerea armatelor sovietice, unitățile polono-ucrainene au reușit să se retragă cu efectivele aproape întregi. Acest rezultat al operațiunii a fost la fel de surprinzător pentru ambele părți angrenate în conflict. Deși polonezii au reușit să se retragă pe pozițiile inițiale, ei au rămas blocați în Ucraina și nu au mai avut suficientă putere să ajute frontul polonez din nord, care trebuia să facă față în curând ofensivei sovietice. Pe de altă parte
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]