45,800 matches
-
mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul,și-ncep să-înot prin spice și greieri de nebun,și intr-un curți, la caii bătrîni să le scot frîul,să le ofer în baie domnițelor săpun.Și tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii,se nărăviră goții și hunii la apel,se mai dădu alarma prin tîrg de niște razii,se mai ciocni în noapte un înger de-un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii,împrăștiați de friguri și sorcoviți
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
1804 din 09 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului I-a trebuit ceva timp să se obișnuiască cu lumina puternică a soarelui de-afară. Stătuse o săptămână în semiîntuneric, în cala imensă a vaporului care-l adusese . Reușise să iasă din port neașteptat de repede,tricoul marinăresc și pantalonii scurți „trecându-l” drept un marinar venit din depărtare. Acum descoperea orașul, încetul cu încetul. Și ce descoperea, i se părea chiar minunat. Mergea fascinat pe bulevardul ,nu foarte larg, ce i se
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
sorții. -Expârții romilor d'or fi români păstă tot în țeara asta, atunci sigur ne vom integra. -Expârțul jurist va fi înjurat de români acum daco'i zâce? -Purtătorii de ie nu pot purta sostena (3). Dă aia e recomandat portul național românesc. Domnilor români, nu vă mai substituiți cu romii. Kurau tumare kaltsen. -------------------------------------------------------------------------------------- 1-Aven amentza...pricazul dăruit atunci îl am și acum...este vorba de o recomandare. Îl vedeți în poza. 2- să gândesc. 3- sostea: pantaloni în limba romani
MARCEL VELA A PUS EXPERT PE PROBLEMELE ROMILOR DIN CARANSEBEȘ UN JURIST ROMÂN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383314_a_384643]
-
așa; avea un de între un nume și altul. Și iarăși cel plecat s-a întors, dar totul se sfârșise. Nu a izbutit să se mai apropie de iubita lui nici cu plată, așa cum făceau, de la o vreme, cei din port. Degeaba a insistat, a și plâns; pentru aceea care mai târziu va fi numită Caravella, nu mai însemna nimic, se dovedise un marțafoi. O bârfă, probabil. Filozoful crede că nu. Caravella - atunci când cineva aduce vorba - râde și evită tema. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
abat atenția oamenilor de la povestea cu... Idioții! Numai imbecili; se iau după orice aiureală! Cred că e isprava javrei de Caravella; în mintea ei de maimuță, a crezut că, până la urmă, o să mă dea gata, după ce a călărit-o un port întreg și mai toată Stațiunea. E bine să-i lași pe potrivnici să-și tocească dinții clănțănind în gol. Rostul meu este să asigur liniștea și bunăstarea locuitorilor, nu să-i atrag în polemici stupide. FILOZOFUL. Mă aflu pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
am făcut-o dintr-un sentiment de vinovăție? Sau de teamă? Nu dau doi bani pe toată Stațiunea, cu Magistrat, cu Romancier, cu Actor cu tot, cu onanistul de Filozof; stau aici pentru că mă hrănesc din viciu; nicăieri - nici măcar în port - nu am întâlnit un loc de stricăciune mai desăvârșit! Mă priviți ca pe o curvă; la rândul meu, în fiecare dintre voi nu văd decât un falus! Nu am întâlnit un bărbat adevărat în Stațiunea asta! Numai niște masculi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
său, Înșfăcându-l de umeri și scuturându-l. Nu, nu e totul pierdut! Se opri dintr-o dată, parcă răzgândindu-se. — Noi suntem, Într-adevăr, pierduți, dar mai e o speranță, pentru ceilalți, continuă el agitat. E o corabie, jos, În port. Dacă Ospitalierii mai izbutesc să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar poate că ai dreptate, să mai aruncăm o dată zarurile... răspunse bărbatul așezat la masă, arătând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de bărbați, biciuiți la sânge de eunucii din garda personală a sultanului, Încercau să Împingă mașinăriile Înalte ca niște turnuri spre o nouă linie de tragere. Cel mai vârstnic se opri o clipă, urmărind scena cu atenție. — Vor să lovească portul. Să ne grăbim. Totul se precipita Într-un haos de strigăte, comenzi și Înjurături. Grupuri jigărite de oameni Înarmați dădeau năvală spre breșă, În timp ce, În sensul opus, bărbați, femei și copii, panicați, se agitau Încoace și Încolo, Încovoiați sub desagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
după ce părăsiră povârnișul fortificației, cei doi bărbați se scufundaseră În labirintul de străduțe care diviza centrul așezării. Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre locul de debarcare. La capătul unui coborâș, zăriră portul interior, ocrotit de un zid aflat Încă În picioare. Era acolo o corabie, așa cum nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Durante, despre ceea ce ai văzut? Nu crezi că știința acestor maeștri strălucește și În Înțelepciunea cu care urmăresc frumusețea, care e o parte atât de Însemnată a lumii create? V-o spune unul care a experimentat frumusețile din mai toate porturile Mediteranei. Cine e femeia aceea? Întrebă poetul, Încercând să insufle Întrebării un ton indiferent. În glasul și În privirea lui Agostino lucea scânteia dorinței. — A sosit la Florența nu de mult, din tărâmuri Îndepărtate. Ai văzut cum arată? Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi fost În flăcări. Văzu că ceilalți tăceau În continuare. Veniero fu cel care vorbi. — Messer Alighieri, argumentul domniei tale e, cu siguranță, sugestiv. Însă pentru mine, care mestec mai puțin din Învățătura dumitale dar am vizitat, În schimb, multe porturi și multe mări, femeia e ca vântul care umflă pânzele În larg, sau care frânge catargul la dezlănțuirea furtunii. Este forța care ne lipsește nouă, bărbaților, pentru a traversa marea vieții, și pe care Încercăm să o capturăm În pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-se În dreptul unui șir de colibe, ultimul pe drumul către plajă, Dante Întrebase dacă prin părțile acelea exista vreun loc de acostare. Țăranii se uitaseră lung la el, cu privirea lor tâmpită, Înainte să Îi răspundă. Da, era un mic port, ceva mai Înainte, pe coastă. Da, trecuseră doi străini, care se Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu chei din pari, abia adăpostit Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dinainte. Fără succes Într-o primă instanță: nu-mi venea În minte nimic nou, dar nici nu mă amuza să ne Întoarcem iarăși la Cioculescu și Rădulescu-Motru sau la Carol I, care pășise pentru prima oară pe pământ românesc În portul acestui oraș dunărean. Ca să acopăr tăcerea instalată la masă din vina mea, am sorbit cu poftă prefăcută din paharul cu votcă și mi-am aprins cu gesturi ostentativ meticuloase Încă o țigară. Ca-n romanele de duzină si-n filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Mai mult Însă decât seninătatea cu care inventa bazaconii, mă uimea tonul: se voia ferm și autoritar, și nu era decât Împleticit și rugător. Îi cerea Încuviințarea, se străduia s-o convingă, era limpede. Nu Înțelegeam de ce: după vorbă, după port, Eva nu părea altceva decât o simplă infirmieră, asistentă șefă, În cel mai fericit caz. De unde până unde atunci atitudinea prevenitoare, grijulie, ca să nu spun direct temătoare a profesorului? - Știți foarte bine că n-aveți voie să faceți eforturi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-un loc neștiut, pe care feluriți căutători de comori tot speră să-l scoată la iveală de vreo șapte secole. Legenda spune că, În ziua premergătoare vinerii fatale, din templul templier din Paris ar fi plecat În taină către portul La Rochelle trei căruțe Încărcate până la refuz și escortate sever de cincizeci de cavaleri. Misterioasa caravană a ajuns după câteva zile la destinație. În rada portului, aștepta gata de drum, cu toate pânzele În vânt, flota Ordinului Templier care, așijderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
premergătoare vinerii fatale, din templul templier din Paris ar fi plecat În taină către portul La Rochelle trei căruțe Încărcate până la refuz și escortate sever de cincizeci de cavaleri. Misterioasa caravană a ajuns după câteva zile la destinație. În rada portului, aștepta gata de drum, cu toate pânzele În vânt, flota Ordinului Templier care, așijderea În mare taină, a ridicat ancora, plecând către o țintă necunoscută. Nu cred că mai e cazul să precizez că, pentru cei care cred În existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
punct a celor trei expediții premergătoare cuceririi coastei arabe. care i-ar fi asigurat dominația deplină În Golful Persic, cu planurile de dragare a canalelor metropolei alese ca reședință după revenirea de pe meleagurile Indului și de construire aici a unui port și a unei flote uriașe, alcătuită din o mie de nave de război cu gabarit superior trierelor. Nedivulgând nimic nimănui - nici măcar lui Hefestion, prietenul și iubitul său -, Alexandru se implica Înfrigurat și stăruitor În cel mai profund dintre toate proiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-se după ceșcuță și dezvelind cu acest prilej un genunche - pentru că au venit turcii. Câte am putut să fugim, am scăpat. Pe câte n-am apucat, ne-au dus la Brăila, la un turc bătrân, unul Mustafa, care ședea în port la o masă și ne întreba care din noi vrea să se turcească. Vreo trei din noi n-am vrut și-atunci turcul a râs și ne-a luat înălțimea, ne-a măsurat talia, ne-a însemnat culoarea ochilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prin Dardanele, zigzaghează printre insulițele Egeei, se coboară în Mediterana, urcă spre Adriatica și - quod erat demonstrandum - trage pe unul din cheiurile puturoase ale Veneției. Episodul 144 FRUMOS E îN FOILETON LA VENEȚIA Veneția! Puternic centru economic și industrial, important port maritim cu un volum al traficului de mărfuri depășind 2 milioane de tone pe an în secolul al XVII-lea: așezare frumoasă, cu oameni gospodari și harnici care la nevoie știau mânui’ și vâsla, și penelul; remarcabil bastion cultural făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
urmări apatic, iar gura otomanului spuse încet, somnoroasă: Te plimbi cam mult, bătrâne... Metodiu se opri, mut de admirație și spaimă: extraordinar popor! După încă două ceasuri, nu cu mult înaintea asfințitului, vasul căpitanului Georgios intră în inima pașalâcului, marele port fluvial. Comandantul turc deschise amândoi ochii, se sculă, se dezmorți puțin pe loc, își aranja ținuta, iataganul. Pe maluri se zărea forfota obișnuită într-un asemenea oraș la acel ceas al după-amiezii: perechi de spahii ieșiți la o plimbare, copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mon trésor a été confié!... Et le printemps m’a apporté Vaffreux rire de l’idiot.“ — Trebuie să plec, s-a făcut tîrziu. Mi-e teamă să nu trezesc bănuieli. Mai rămîi, nu mi-ai spus nimic de cețurile din portul Le Havre, de vioara mea. La geamuri sînt tot perdelele alea Îngălbenite și praful... Mai ții minte cum Îți scriai numele pe el? Apropo, ce mai face Antoine, Îmi promisese că-mi trimite... de ce taci? Îmi ascunzi ceva. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe casa de bani. Avea vreo cinci fete pe care le culesese de prin canale ca să se dezbrace la el în bar. Făceau striptease în timp ce trei-patru agarici băgau ceva muzică. Avea o groază de clienți dintre marinarii care acostau în port. Stăteau chiar lângă scenă și le prindeau pe fete de glezne în timp ce dansau sau când se mișcau pe-acolo, fiindcă oricum nu erau decât niște țărăncuțe care au venit în oraș crezând prostește în vreo promisiune, așa cum am făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
înăuntru pe geam. Nu se vedea nimic neobișnuit acolo. Lăsați-mă pe mine! Lângă el stătea Traian Voicu, șeful de coloană, care ținea în mână ceva care lui Cristi i se păru a fi o șurubelniță scurtă și subțire. O port tot timpul cu mine, îi explică acesta, se întâmplă de multe ori să trebuiască să intru în mașinile noastre fără ca șoferul să fie de față. E un dispozitiv universal care se potrivește la toate încuietorile auto. Toma sări jos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unei uși masive de metal. Când săpaseră fundațiile cazinoului găsiseră o galerie veche. O exploraseră împreună și constataseră că, după ce merge câteva sute de metri pe sub pământ, iese undeva pe un bot de deal, chiar deasupra șoselei ce ducea spre port. Tunelul se prezenta bine, pereții săpați în rocă nu se prăbușiseră și nu avea nevoie de reparații majore. Probabil că fusese construit de patrioții greci în timpul celui de-al doilea război mondial. Se hotărâseră să-l păstreze ca o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]