3,498 matches
-
mai mare număr de oameni învinși la skandenberg - și cam atît... Să mai spună cineva că românii nu sînt o echipă ! Echipa lui Gargantua... Țara lui Călin Țara lui Gargantua... Nici n-am deschis bine gura și mi-a ieșit porumbelul. Așa ne-a fost dat, să fim un neam de flămînzi ! - s-a oțărît un cititor. Hai, fugi cu ursu’ ! - mi a zîmbit cu gura plină de cuvinte tizul meu de peste gîrla Atlanticului, Călin Mihăilescu. Care Gargantua, monșer ? Ce-i
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu aceeași ușurință ca pe uscat. Orice răsboi este des-fi-in-țat pe Marte. Guvernul este the-ocra-tic. Au două-spre-zece state. Nu au pro-pi-e-ta-te.“ — Atunci nu mă duc pe Marte. Aici am țara mea, propietatea mea, casa mea, cu grădina mea, nevasta mea, porumbeii mei și prunii mei - a închis portarul discuția și ziarul, lămurit deplin cu marțienii. Nicu nu era de acord. El era mai degrabă liberal. Înțelesese bine că marțienii zboară și merg pe apă și călăresc pe mamuți, pe care-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gândi să facă la fel. 3 Liza, cățeaua albă a lui Costache, stătea lângă foc, făcută covrig. Începuse să îmbătrânească, îi cădea părul și-o dureau șalele, se ridica tot mai greu, dar Costache o consola cu glas tare: „Lasă, porumbelule, că îmbătrânim împreună! Tu cu 10 ani, eu de cinci ori pe-atât.“ Numai că el se simțea de fapt foarte bine și în putere. Repertoarul era la îndemână, în biblioteca frumos ordonată, cu toate cotoarele de piele scrise cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe o planșă a doctorului Margulis, dar era sigur că a lui e acum toată neagră și boțită de supărare. Să-i spună mamă-sii? Nu, de ce s-o sperie, fiindcă inima ei e cu siguranță ca un pui de porumbel, nu te poți apropia de ea fără s-o faci să tremure de frică. Să-i spună Iuliei? N-avea curaj, prea îi dăduse totul în mare taină și-i ceruse de câteva ori să pună scrisoarea în mâna lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
or face și foarfeci pentru stângaci, cu tăișul viceversa? Căsuța portarului se afla pe strada Vișinelor, nu departe de hala Traian, în mahalaua Popa Nan. Și ciudat era că nea Cercel n-avea deloc vișini în curte, numai pruni și porumbei. Iar Nicu venea acum în calitate de client, să cumpere un porumbel, pe care voia să i-l dea cadou lui Jacques, de Crăciun. Aveau drum lung, pe bulevardul lui Carol, apoi pe bulevardul lui Pache, amândouă curățate de zăpadă, apoi la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
portarului se afla pe strada Vișinelor, nu departe de hala Traian, în mahalaua Popa Nan. Și ciudat era că nea Cercel n-avea deloc vișini în curte, numai pruni și porumbei. Iar Nicu venea acum în calitate de client, să cumpere un porumbel, pe care voia să i-l dea cadou lui Jacques, de Crăciun. Aveau drum lung, pe bulevardul lui Carol, apoi pe bulevardul lui Pache, amândouă curățate de zăpadă, apoi la dreapta, pe strada Traian până la Școala comunală, și-n fine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să leșine de poftă. Chiar, ce-ar fi să aibă urechi care simt mirosul? Sau două nasuri, de-o parte și de alta a capului, pentru mirosit, și-o ureche în mijlocul feței, pentru auzit? Portarul îl chemă imediat în cotețul porumbeilor, ca să rezolve afacerea. Deranjați de lămpașul cu care venise stăpânul, porumbeii începură să se miște și să protesteze pe limba lor guturală, care lui Nicu i se părea urâtă, dar nu voia să-l jignească pe nea Cercel, așa că spuse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care simt mirosul? Sau două nasuri, de-o parte și de alta a capului, pentru mirosit, și-o ureche în mijlocul feței, pentru auzit? Portarul îl chemă imediat în cotețul porumbeilor, ca să rezolve afacerea. Deranjați de lămpașul cu care venise stăpânul, porumbeii începură să se miște și să protesteze pe limba lor guturală, care lui Nicu i se părea urâtă, dar nu voia să-l jignească pe nea Cercel, așa că spuse conciliant: — S-au bosumflat că i-am trezit. Aș vrea, pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
guturală, care lui Nicu i se părea urâtă, dar nu voia să-l jignească pe nea Cercel, așa că spuse conciliant: — S-au bosumflat că i-am trezit. Aș vrea, pentru Jacques, o porumbiță, da’ nu știu cum poți să vezi asta la porumbei, care-i băiat și care fată, la alte păsări e mai ușor... Nea Cercel îi explică niște lucruri tare curioase despre cum se împerechează porumbeii și că numai după mărime și fel de-a fi îți poți da seama, uneori
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am trezit. Aș vrea, pentru Jacques, o porumbiță, da’ nu știu cum poți să vezi asta la porumbei, care-i băiat și care fată, la alte păsări e mai ușor... Nea Cercel îi explică niște lucruri tare curioase despre cum se împerechează porumbeii și că numai după mărime și fel de-a fi îți poți da seama, uneori te mai și înșeli, adică sunt porumbițe mai mari și mai tari ca băieții. Asta nu-l prea bucura pe Nicu, el ținea cu băieții
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era albă ca zăpada și stropită cu negru, de parcă avea buline pe rochie. — Cum o cheamă? Pestrița o chema. Portarul o luă și-o puse într-o colivie mare, apoi îi dădu semințe: ovăz - iar Nicu se miră puțin că porumbeii și caii mănâncă același lucru, poate de-asta se spune și despre cai că zboară -, porumb cu bob mic, orz, linte, rapiță și-i explică în ce fel trebuie hrănită Pestrița și cum să-i facă o casă mare și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trebuie hrănită Pestrița și cum să-i facă o casă mare și luminoasă. Reintrară și ei în casa mică și cam întunecoasă a portarului, dar spoită cu var alb și ținută curată de nevasta lui nea Cercel. Femeia nu suporta porumbeii, fiindcă, zicea ea, au și sufrageria și privata și promenada în același loc. — La primăvară vii să-i cumperi perechea, porumbeii se vând câte doi, i-a mai spus portarul. — Crezi că aș putea să mă fac porumbar, când voi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întunecoasă a portarului, dar spoită cu var alb și ținută curată de nevasta lui nea Cercel. Femeia nu suporta porumbeii, fiindcă, zicea ea, au și sufrageria și privata și promenada în același loc. — La primăvară vii să-i cumperi perechea, porumbeii se vând câte doi, i-a mai spus portarul. — Crezi că aș putea să mă fac porumbar, când voi fi mare? Nu m-am hotărât încă dacă să mă fac campion de patinaj sau să cresc păsări... Comisionar nu vreau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trebui să se mulțumească cu mirosul. Oricum erau încă în post, dar băiatul era gata să se prefacă c-a uitat. Și oricum nevasta lui nea Cercel nu i-ar fi dat, nici copiii nu-i plăceau mai mult ca porumbeii. În birjă, Nicu începu să se scarpine. Cred c-am luat un purece, spuse, dar apoi fu cu totul absorbit de grija bună pentru Pestrița și de grija rea pentru plicul pierdut, în timp ce vizitiul era și el preocupat de sticla
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un bulgăre de zăpadă în geam, își luă steaua cu beteală și fugi afară, lăsând-o pe frumoasa Pestrița adormită în bucătărie, pe masă. Acum avea, pe lângă o mamă, o colecție de castane zbârcite și-o vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu n-avea traistă și, după ce și-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a pătruns-o de două ori la rând, cu toată pofta grozavă a zilelor de arest - ea a răcnit de s-a auzit până afară, a doua oară chiar mai tare, așa era ea, apoi s-a văitat gutural, ca porumbeii -, au adormit amândoi buștean. A doua zi, Fane i-a depănat de-a fir a păr ce i s-a mai întâmplat și prin câte-a trecut în ultimul timp, iar ea a cotcodăcit ca orice muiere când i se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
alegerilor, se confirmau sistematic. Se gândi o clipă la viitor și, pentru prima oară, se temu. 3 De la o vreme burta lui nea Cercel se comporta ca un animal, îi dădea semne, iar el îi vorbea cum le vorbea și porumbeilor. De pildă, azi-dimineață, când s-a trezit, burta a-nceput imediat să chițăie, iar el i-a spus: „Ia te uită, te-ai trezit și tu?“ Vorbise cu glas tare, așa că nevasta i-a răspuns cu un ton sec: „De când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
i-a dat drumul din colivie, și-apoi s-a luptat o groază de timp ca s-o pună îndărăt. Portarul hotărî s-o ia el înapoi și la primăvară îi dă o pereche, da’ numai după ce le face coteț. Porumbelul nu se ține-n colivie, ca papagalu’ sau canaru’, că-l omori. Văzând cum arată băiatul, îi propuse să-i citească din Universul și căută o poveste de amor cu piedici, fiindcă pe astea Nicu le asculta cu toate urechile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pun’te masă, scoal’te masă, curăță totul ca să fie casa ca paharul și când zici c-ai terminat, o iei de la capăt ca și cum... Nea Cercel o opri: — Eu aș vrea să-mi măresc cotețul, să-mi mai cumpăr niște porumbei și să-i fac zestre lui Nicu sau să-l trimit la școlile mari, că a pus și el o treime, în biletul nostru. — Nu mai vinde pielea ursului din pădure, du-te mai bine la muncă, și dacă câștigi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în această ultimă dimineață a anului, la toți cei pe care-i cunosc și de care, în majoritatea timpului, entre nous, nici nu-mi prea aduc aminte. M-am gândit, de pildă, la nea Cercel, portarul de la Universul, care crește porumbei și care, ne-a spus papa, are niște probleme de sănătate și se teme „să n-ajungă la cuțit“. Ce-o fi și-n sufletul lui acum! M-am gândit la domnul Peppin Mirto, cât muncește el de mult și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spiritul de întrajutorare și altele? Mai mult ca sigur, bunicii. Deci copii au nevoie și de bunici. Fără bunici copilăria nu e copilărie, familia nu e familie. Ar mai trebui ceva. Măcar un pudel cu părul alb ca puful de porumbel, care să-i apere, și un motan, care să toarcă pe fotoliu visând la șoricei, în timp ce copiii se vor juca între ei. Pentru aceasta își vor construi o locuință nu mare și nu agresivă, trei camere potrivite cu dimensiunea familiei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nou toate ferestrele și ușile casei cu vopsea de ulei, albă, să igienizeze cotețele de găini, cotețele de porci care de ani de zile, adică dinainte de a ajunge tovarășul K. secretar cu propaganda, nu mai fuseseră folosite, să igienizeze cotețul porumbeilor, al câinelui, să planteze gladiolele și crinii albi, tuberozele și gherghinele în straturile largi și prea împopoțonate din fața casei, să repare băncile din părculețul de dinapoia casei, leagănul principal din părculeț, să facă ordine în podul casei, adevărat depozit de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Se aude din nou portița. Cineva încearcă mânerul clanței de mai multe ori și mai apoi stigă la nesfârșit: “Alo, doamna! Alo, doamna! Alo, doamna!” și bate în poartă. Sincer să fiu n-aș fi vrut să fiu atunci în locul porumbeilor din fundul șopronului. Cine știe cine-o mai fi... zice Puiu. De pe stradă, cineva de bună credință, îi explică insistentului că nu e nimeni acasă, că gazda e la serviciu și dacă respectivul chiar vrea, se duce la primărie, că nu e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]