3,510 matches
-
asupra viitoarei împărțiri a Imperiului bizantin cu împăratul latin alungat din Constantinopol, Balduin al II-lea; un mariaj între fiica lui Carol, Beatrice, și fiul lui Balduin, Filip, trebuia să încheie alianța. Carol de Anjou va ocupa Grecia, asigurându-și posesiunile epirote ale lui Manfred și ajutorul lui Guillaume Villehardouin. Prințul Ahaiei, ale cărui forțe se epuizaseră în lupte cu trupele bizantine, devenea suzeranul lui Carol I de Anjou (el își căsătorea fiica moștenitoare, Isabelle, cu fiul lui Carol de Anjou
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
estompeze după moartea în 1270 a țarinei Irena Lascaris, țarul bulgarilor, Constantin, căsătorindu-se cu o nepoată de-a împăratului, Maria (sora soției despotului de Epir). Dar Mihail al VIII-lea, neredându-i țarului bulgarilor porturile Anchialos și Mesembria, devenite posesiuni bizantine în 1262, promise ca dotă, războiul izbucnea în anul 1272 și bulgarii vor intra în teritoriul bizantin. Sub presiunea tătarilor, ei trebuiau să se retragă și să renunțe la orașele aflate în litigiu. Marii factori politici erau constituiți în
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
faptele de arme din timpul cuceririi Tașkentului și Kokandului. Una dintre străzile din Uralsk/Oral mai poartă încă numele „Cekmenoi”, în cinstea cuceririi orașului Șimkent („Cekmenia” după cum îi pronunțau numele cazacii). Cazacii de pe Ural au atacat inițial pe cont propriu posesiunile nogailor, a celor din Hiva, Kokand sau Buhara în același fel în care cazacii zaporojieni atacau posesiunile poloneze sau otomane. Aceste raiduri le asigurau prăzi bogate, cai și „neveste din Hiva” (femei răpite din sânul familiilor lor și folosite pe
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
încă numele „Cekmenoi”, în cinstea cuceririi orașului Șimkent („Cekmenia” după cum îi pronunțau numele cazacii). Cazacii de pe Ural au atacat inițial pe cont propriu posesiunile nogailor, a celor din Hiva, Kokand sau Buhara în același fel în care cazacii zaporojieni atacau posesiunile poloneze sau otomane. Aceste raiduri le asigurau prăzi bogate, cai și „neveste din Hiva” (femei răpite din sânul familiilor lor și folosite pe post de „neveste temporare”). Nu toate raidurile cazacilor au fost încununate cu succes. În timpul raidului din 1605
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
revoluționari au dispărut. Transleithania era Ungaria coroanei Sf.Ștefan, alcătuită din Ungaria, Transilvania, Banat, Voivodina, Slovacia, Croația și avea ieșire la Marea Adriatică la Fiume/Rijeka. Cisleithania cuprindea Galiția, Cracovia, Bucovina, Slovenia (Provinciile Carintia și Carmiolia), coasta dalmată și avea că posesiuni personale Țările Cehe-Boemia,Moravia și Silezia. În 1880 are loc primul recensământ modern. Până în 1914 se estima că populația totală era cea de 52 milioane de locuitori. Cisleithania avea o suprafață de 300 000 de km pătrați. 200 000 de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de Tarent, căruia Carol al II-lea îi transmisese în 1294 drepturile și teritorile casei de Anjou, administra moștenirea angevină a Epirului și revendica în numele regelui Neapolelui suzeranitatea asupra principatelor france din Grecia și chiar din Thessaalia. El își asigura posesiuni epirote prin căsătoria cu Thamar, fiica despotului Nikepfor și în 1295, epiroții îi vor ceda și orașele din Etolia. Puterea statelor grecești separatiste scădea mai rapid decât cea a Imperiului bizantin. Se adăuga și o puternică tensiune între Epir și
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
bizantine. Acesta încredința provincia, administrației viagere a vechiului său prieten Ioan Angelos, acesta domnind într-o semi-independență, dar fără a înceta să recunoască drepturile suverane ale stăpânului său în Epir, Acarnania, Etolia și Thessalia, reușind să-și extindă domeniul în detrimentul posesiunilor catalane din Thessalia. Dacă Cantacuzino era alungat de pe vechiul teritoriu al imperiului, i se atașau regiunile grecești recent recucerite cărora le arătase mereu un interes special și a căror reunire era opera sa. Acest succes al uzurpatorului bizantin crea ruptura
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
imperiului noi pierderi. În 1346, genovezii reluaseră insula Chios, devenind baza principală a companiei comerciale Giustiniani, în mâinile căreia va rămâne până la mijlocul secolului XVI. Teritoriul bizantin se reducea acum la Thracia și insulele din nordul Mării Egee și la alte posesiuni din îndepărtatul Peloponez. Dar mai gravă era ruinarea economică și financiară a statului bizantin. Populația nu mai putea plăti impozitele , căci anii de război civil întrrupsesră lucrul agricol în Thracia, care constituia posesiunea esențială a imperiului (țara care fusese jefuită
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
insulele din nordul Mării Egee și la alte posesiuni din îndepărtatul Peloponez. Dar mai gravă era ruinarea economică și financiară a statului bizantin. Populația nu mai putea plăti impozitele , căci anii de război civil întrrupsesră lucrul agricol în Thracia, care constituia posesiunea esențială a imperiului (țara care fusese jefuită și de bandele turcești, semăna cu un deșert). În anul 1349, genovezii din Galata au cerut să li se cedeze, pentru construirea unor fortificații noi, colina de după zidul dinspre nord al Constantinopolului. Cantacuzino
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
I l-a zdrobit pe Musa și a ridicat asediul. Luptele interne din statul otoman, care erau întreținute, într-o măsură considerabilă, de intrigile bizantinilor, au durat până în anul 1418. Profitând de răgaz, în această perioadă și au lărgit considerabil posesiunile despoții de Moreea. Împăratul a participat activ la aceasta, petrecând la Mistra un an întreg (din vara lui 1415 până în vara lui 1416); sub conducerea lui a fost restaurat Hexamilion-zidul cu turnuri, care închidea, din vremuri de demult, Istmul. În
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
la Buenos Aires și după cel de-Al Doilea Război Mondial, în Europa. A murit la vârsta de 68 de ani în orașul Konstanz din Germania de Vest și a fost înmormântată alături de fratele ei Dmitri, la o biserică din Mainau, posesiunea fiului ei Lennart.
Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei (1890–1958) () [Corola-website/Science/318030_a_319359]
-
a dovedit utilitatea după ocuparea nordului Moldovei (Bucovina) de către austrieci (1775). În anul 1782, noile autorități habsburgice stabilite acolo au intenționat confiscarea moșiilor mănăstirilor din zona ocupată. Mitropolitul Gavriil Calimachi a ripostat susținând că odată cu mutarea reședinței mitropolitane la Iași, posesiunile respective nu mai aparțineau bisericii "Sf. Gheorghe" din Suceava, fiind transferate noii catedrale mitropolitane din Iași, care avea același hram. La început, Biserica "Sf. Gheorghe" purta numele de mănăstire și era despărțită de Biserica Stratenia printr-un zid care a
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
țării, este, probabil că Bogat a fost primul ce s-a stabilit pe acest teritoriu, confruntându-se cu avarii și cu slavii care locuiau deja acolo. Spre sfârșitul secolului al X-lea, regiunea trece în posesia lui Koppány, apoi devine posesiune regală după moartea liderului rebel, și oamenii loiali regelui vin să se instaleze acolo, precum și călugării benedictini, așa cum o indică ruinele mănăstirii Sf. Nicolae (Szent Miklós), construite de ei. În acest loc se formează domeniul central al clanului (nemzetség) Tibold
Babócsa () [Corola-website/Science/318283_a_319612]
-
fost primite foarte bine de majoritatea populației, atât cea poloneză cât și cea ucraineană, ceea ce a dus la apariția unui curent favorabil împăratului de la Viena, atitudine care nu s-a schimbat până la sfârșitul dominației austriece. Pe de altă parte, nou posesiune imperială a asigurat Vienei venituri suplimentare, iar din rândul populației locale au fost recrutați numeroși soldați pentru armată. În 1815, ca urmare a deciziilor Congresului de la Viena, orașul Lublin și regiunile înconjurătoare (cea mai mare parte a Galiției de vest
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
regele Suediei, el a fost un susținător al lui Napoleon. Karl avea 25 de ani când i-a succedat bunicului său Karl Frederic, Mare Duce de Baden după decesul acestuia la 11 iunie 1811. Congresul de la Viena (1814-1815) a confirmat posesiunile dobândite de bunicul său în timpul domniei lui Napoleon I. A refuzat să divorțeze de soția sa după căderea lui Napoleon. În 1818 a creat o nouă constituție. Victimă a exceselor sale, el a murit fără moștenitori pe linie masculină care
Karl, Mare Duce de Baden () [Corola-website/Science/319671_a_321000]
-
a Sandžakului. La rândul lui, Regatul Greciei dorea să-și extindă teritoriul în dauna Turciei. Conflictele dintre țările balcanice aveau să devină acute, ducând la izbucnirea unui război antiturc, în timpul căreia Liga Balcanică a reușit să învingă Imperiul Otoman. Toate posesiunile europene ale Turciei, cu excepția Istanbulului și zonei adiacente, au trecut sub controlul învingătorilor. Victoria nu a însemnat însă sfârșitul conflictelor în regiune. Puterile învingătoare își disputau teritoriile nou cucerite. Astfel, Șerbia și Bulgaria au intrat în conflict pentru Macedonia, Grecia
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
România, Muntenegru și Turcia s-au aliat împotriva Bulgariei, pe care au înfrânt-o rapid. În urmă celui de-al doilea război balcanic, Macedonia a fost împărțită între Grecia și Șerbia, Turciei i-a fost retrocedata o mică parte a posesiunilor ei europene, iar România a ocupat Cadrilaterul. În 1908-1909 avea să apară așa-numita „Criză bosniacă”, în timpul căreia Imperiul Austro-Ungar, sprijinit de Imperiul German, avea să-și manifeste dorința pentru afirmarea hegemoniei în regiune, ocupând, iar mai apoi anexând Bosnia
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
fost decorat cu mai multe ordine printre care: Gheorghe Șină a deținut cele mai multe domenii, terenuri și proprietăți imobiliare. După moartea sa unele au fost vândute, iar după decesul fiului său, averile au fost împărțite între fiicele lui Simeon. Lista de posesiuni (valoarea actuala se află în paranteză):
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
transmise de stația de radio Reykjavik. Melodiile sale erau înregistrate în mod clandestin pe plăci pentru radiografii și se comercializau pe sub mână. În timpul celui de al doilea război mondial, discurile lui Leșcenco erau ascunse și îngropate în pământ împreună cu alte posesiuni de preț. Aceasta a dus și la anumite falsuri. Astfel, în anii de după război, orchestra de jazz a muncitorilor tutungii din Moscova, condusă de Nikolai Markov, a pus pe picioare o întreagă industrie de producere a unor discuri clandestine, care
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
-și deschide noi piețe de desfacere până la rivalitățile strategice ale puterilor Europei, inclusiv aspecte legate de Canalul Suez. Dispunând de avuții și tehnologii superioare, marile puteri europene au putut să cucerească regiuni întinse ale lumii și să pretindă dreptul de posesiune asupra acestora. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, puterile europene au încetat să se mai confrunte între ele pentru teritoriile și piața europeană. După ascensiunea bruscă a noii forțe a Germaniei sub conducerea politică a lui Bismark,toate națiunile europene
Lupta pentru Africa () [Corola-website/Science/319352_a_320681]
-
de asemenea despre faptul că Prusia ar fi dispusă să se mobilizeze la rândul său pentru a susține ofensiva austriacă. Cât despre Rusia, se considera pe bună dreptate că acest stat, teoretic aliat al Franței, nu va întreprinde nimic împotriva posesiunilor austriece din est. Tot acest raționament a fost inclus într-un raport detaliat al prințului Metternich, pe acea vreme ambasador al Imperiului Austriac la Paris, raport foarte bine primit de Curtea vieneză, mai ales de cercurile belicoase ce doreau o
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
italian, mareșalul Pietro Badoglio: „"Am nevoie doar de câteva mii de morți astfel încât să stau la conferința de pace ca un om care a luptat."” Mussolini avea ca obiectiv imediat să cucerească noi colonii în Africa de nord prin ocuparea posesiunilor franceze și britanice. Franklin D. Roosevelt, președintele SUA, avea să spună cu privire la declarația de război a Italiei: „"În a zecea zi a lunii iunie 1940, mâna care ținea un pumnal a lovit în spatele vecinului său."” În iunie 1940, după ce succesul
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
-se de o parte și de cealaltă a Bosforului și a Hellespontului. Împăratul avea dreptul la numeroase insule din Marea Egee, între altele Lesbos, Chios și Samos. Bonifaciu de Montferat, care trebuia să se mulțumească cu regiunea Asiei Mici, prefra o posesiune în partea europeană. După rivalități și lupte, el punea stăpânire pe Thessalonic și-și forma un regat latin de Thessalonic (septembrie 1204), care cuprindea regiunile Macedoniei și ale Thessaliei adiacente Thessalonicului Dar cel mai mare profit al acțiunii îl aveau
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
1225, în urma unei incursiunea în partea europeană a imperiului, Ioan a preluat Adrianopolul. Bătălia de la Poimanenon (1224), a marcat o cotitură în cursul războaielor latino-niceene. De acum înainte, nu grecii erau cei siliți să țină piept presiunii latinilor, ci viceversa. Posesiunile cruciaților din Asia Mică s-au predat, una după alta, lui Vatatzes, care și-a câștigat repede faima unui comandant de oști de temut. Îndată după victoria asupra fraților Laskaris, Ioan al III-lea Ducas a echipat o flotă și
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
pământ încercat de suferințe își măsurau, cu toată râvna, puterile stăpânitorii Bulgariei, Epirului, Constantinopolului, Niceei, Serbiei și mulți alți amatori, mai mărunți, de a-și zăngăni armele cu orice ocazie. În anul 1251, despotul Epirului, Mihail II Angelos, a atacat posesiunile lui Ioan III, lucru pentru care, în curând, a trebuit să plătească: înfrânt, el a recunoscut, în anul următor, statul său drept vasal al Imperiului de Niceea. După un succes atât de însemnat, Ioan III se putea socoti pe sine
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]