3,622 matches
-
administrația liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, și aprobată de liderul sovietic Nikita Hrușciov, zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani. A fost construit în perioada postbelică, (perioadă în care Germania a fost divizată), în efortul de a stopa consecințele scurgerii de forță de muncă și pierderilor economice asociate cu migrația zilnică a unui mare număr de profesioniști și lucrători calificați între Est și Vest. Existența timp
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
poată apăra vest-berlinezii și pe germanii occidentali. Încercarea de a se opune est-germanilor ar fi dus la un eșec stânjenitor. Astfel, administrația americană a protestat slab, formal, prin canalele obișnuite, dar fără vigoare, deși Zidul era o violare a înțelegerilor postbelice care permiteau Aliaților occidentali să supravegheze administrarea întregului Berlin. La câteva luni după construirea barierei de sârmă ghimpată, guvernul USA a informat autoritățile sovietice că va accepta Zidul ca pe un "fapt al vieții internaționale" pe care nu va încerca
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
mare parte a istoriei Zidului, personalul militar, oficialii și diplomații aliați au putut intra în Berlinul Răsăritean fără control al pașapoartelor. De asemenea, patrulele sovietice puteau pătrunde fără restricții în Berlinul Apusean. Aceaste au au fost una dintre cerințele înțelegerilor postbelice ale celor patru puteri învingătoare. La început, vest-berlinezii erau supuși unor restricții seveere, toate punctele de trecere fiind închise pentru aceștia, între 26 august 1961 și 17 decembrie 1963. În septembrie 1972, formalitățile de călătorie ale vest-berlinezilor au fost mult
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
dreapta". Ziarele maghiare s-au alăturat atacului lui Rákosi și l-au acuzat pe Nagy de situația economică precară a țării. La 18 aprilie, după votul Adunării Naționale ("Nemzetgyűlés"), Nagy a fost demis din funcția de prim-ministru. Economia maghiară postbelică a avut de întâmpinat multe dificultăți. Cea mai mare dificultate a fost repararea distrugerilor de război (în special a podurilor, căilor ferate, materiilor prime, utilajelor etc.). Ungaria avea, de asemenea, de plătit reparații de război în valoare de 300 milioane
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]
-
în Bihaci pe 26 noiembrie 1942 și în Jajce pe 29 noiembrie 1943, era un organism reprezentativ înființat de rezistență în care Tito a jucat un rol de conducere. În cele două sesiuni, reprezentanții rezistenței au înființat temeiul pentru organizația postbelică a țării, alegând o federație a națiunilor iugoslave. În Jaice, Tito a fost numit Președinte al Comitetului Național de Eliberare și Mareșal al Iugoslaviei. Pe 4 decembrie 1943, în timp ce mare parte din țară era ocupată de Puterile Axei, Tito a
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
condus de Tito ca prim-ministru provizoriu și erau incluși și reprezentanți din guvernul regal în exil, printre care și Ivan Șubașici ca ministru de externe. În conformitate cu acordul dintre liderii rezistenței și guvernul în exil, au fost ținute în perioada postbelică alegeri pentru a stabili formă de guvernare. În noiembrie 1945, frontul popular pro-republican a lui Tito, condus de Liga Comuniștilor din Iugoslavia, a câștigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare, rezultatele fiind boicotate de monarhiști. În această perioadă, Tito se bucură
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
lui Tito, condus de Liga Comuniștilor din Iugoslavia, a câștigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare, rezultatele fiind boicotate de monarhiști. În această perioadă, Tito se bucură de o susținere mare din partea poporului, fiind considerat eliberatorul Iugoslaviei. Administrarea iugoslavă din perioada postbelică a reușit să unească o țară care a fost grav afectată de revoltele ultranaționaliștilor și devastările de război, în timp ce s-a eliminat cu succes sentimentele naționaliste ale diferitelor națiuni în favoarea toleranței și a obiectivului iugoslav comun. După victoria alegerilor, Tito
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
sentința a fost scurtate, iar in curand redus la casa-închisoare, cu posibilitatea de emigrare la arhiepiscop. La încheierea „perioadei Informbiro”, reformele au făcut din Iugoslavia mult mai liberă religioasă decât statele din Blocul răsăritean. În primi ani din perioada postbelică, Tito a fost considerat cu lider comunist foarte loial Moscovei, fiind uneori considerat ca fiind al doilea după Stalin în Blocul răsăritean. Forțele iugoslave au doborât o aeronavă americană care zbura deasupra Iugoslaviei, iar relațiile cu Occidentul s-au încordat
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
de la orice acțiune care ar putea agrava situația și care ar putea aduce riscul unui război". La ordinul Șefilor Uniți ai Statului-Major, forțele militare americane au intrat în DEFCON 2, cel mai înalt grad de alertă atins vreodată în epoca postbelică, deoarece comandanții militari se pregăteau pentru un război pe toate planurile cu Uniunea Sovietică. La 25 octombrie, transportorul aerian USS Essex și distrugătorul USS Gearing au încercat să intercepteze petrolierul sovietic “București” pe când acesta din urmă trecea peste linia de
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
distrugătoare seisme sunt cele pe care le-a denumit moldave, cu epicentrele aflate în zona Vrancea. Pe harta lui Atanasiu sunt figurate două aliniamente mai importante de sensibilitate seismică în sud-estul României: primul, Urziceni-Lehliu-Călărași, al doilea, București. Ulterior, în perioada postbelică, experții au elaborat noi norme de construcție, care au fost aplicate la toate clădirile.
Cutremurul din 1940 (România) () [Corola-website/Science/302066_a_303395]
-
cele trei părți la data de 14 decembrie la Paris de către cei trei președinți. Acordul marchează încetarea războiului din Bosnia și începerea unei noi etape pentru în istoria Bosniei independente. Acordul de la Dayton a marcat încheierea operațiunilor militare însă reconstrucția postbelică a Bosniei este deosebit de dificilă. Acordul prevedea crearea unei structuri statale descentralizate formată din două entități: Orașul Brcko, având o poziție strategică deosebit de importantă, deoarece unea teritoriile controlate de sârbi a fost lăsat în administrarea Republicii Srpska însă statutul său
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
forță formată în principal din trupe europene, EUFOR. Pentru supravegherea aplicării acordurilor a fost creată funcția de Înalt Reprezentant al Comunității Internaționale, având puteri extinse inclusiv dreptul de a revoca oficiali aleși din entități sau la nivel statal. Primii ani postbelici au fost marcați de încercările de reconstrucție a țării. Deși comunitatea internațională a donat sume importante de bani pentru aceasta, distribuția s-a făcut în mod discirminatoriu (până în anul 2000 aproximativ 90% din asistență a fost dirijată spre teritoriul controlat
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
bugetul statului: În afară de acestea există în oraș desigur și multe alte clădiri și construcții noi care țin de diverse inițiative particulare. Cu cât crește depărtarea de centrul cu clădirile sale autentice și decorative, cu atât mai des se întâlnesc construcții postbelice, de multe ori anoste, ca de exemplu blocuri mari de locuit cu arhitectură simplistă sau chiar „inexistentă”. Cu timpul multe orășele și comune din apropiere au fost alipite la teritoriul Wiesbadenului. Unele, mai apropiate, s-au integrat repede în oraș
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
și invazia Finlandei în Războiul de Iarnă sunt toate elemente ale politicii de construire a unei zone de securitate de jur împrejurul Uniunii Sovietice, similară înființării de mai târziu a Pactului de la Varșovia a statelor satelit comuniste și a semnării cu Finlanda postbelică a unui acord de prietenie, cooperare și asistență mutuală. Deși Karelia Răsăriteană nu a fost niciodată parte a Finlandei, majoritatea locuitorilor regiunii erau înrudiți cu finlandezii. După declararea independenței Finlandei, numeroase voci au cerut anexarea Kareliei Răsăritene cu scopul declarat
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
în perioada național-socialistă a fost analizată de diferiți cercetători. După cel de al doilea război mondial, când majoritatea lucrărilor lui Schmitt erau puțin cunoscute în afara Germaniei, studiile despre Schmitt au fost elaborate în special de cercetători germani. Urmând tendința perioadei postbelice din Germania, acești cercetători căutau în general să pună într-o lumină negativă toate elementele legate de perioada național-socialistă, făcând gratuit afirmații tendențioase. În acest sens, Jurgen Fialkowski afirmă că Schmitt a avut un rol important în pregătirea terenului pentru
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
făcut nici un efort de denazificare. El s-a retras la Plettenberg, unde a scris o serie de lucrări. Prima dintre acestea, o analiză a constituției Republicii Federale Germania, a fost publicată sub pseudonimul "Walter Haustein" . Alte lucrări publicate în perioada postbelică sunt: "Das Nomos der Erde" ("Nomosul terestru"), "Theorie des Partisanen" ("Teoria partizanului") și "Politische Theologie II" ("Teologie Politică II"). În momentul publicării lor, aceste lucrări nu au avut succesul lucrărilor sale din tinerețe din perioada Republicii Weimar, dar actualitatea și
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Teoria partizanului") și "Politische Theologie II" ("Teologie Politică II"). În momentul publicării lor, aceste lucrări nu au avut succesul lucrărilor sale din tinerețe din perioada Republicii Weimar, dar actualitatea și importanța lor a fost descoperită după câteva decenii . În perioada postbelică, Carl Schmitt a căutat justificări pentru poziția sa favorabilă nazismului. În cadrul acestor eforturi, a făcut analogia între relația pe care o avusese cu național-socialismul și activitatea chimistului și igienistului Max von Pettenkofer, care a luat acasă o cultură de bacterii
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
ori conținutul politic. Menținându-și aceeași etichetă, de la înființare până în 1936, instituția și-a modificat de cel puțin șase ori structura politică și ca atare și funcțiunea în privința dreptului inernațional."" Schmitt critica suveranitatea precară a statului german în ordinea internațională postbelică. Atât tratatul de la Versailles și Liga Națiunilor erau încercări de a îngheța din punct de vedere legal situația de la sfârșitul războiului, supunând Germania la un sistem de supraveghere fiscală și militară de către "comunitatea internațională". Schmitt susținea că această degradare a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
(28 noiembrie - 1 decembrie 1943, Teheran, Iran) a fost organizată pentru punerea la punct a unor probleme de importanță vitală pentru mersul celui de-Al Doilea Război Mondial și organizarea lumii postbelice, ca urmare a marilor victorii aliate din cursul anului 1943. A fost prima întâlnire a "Celor Trei Mari": Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Vissarionovici Stalin. În drum spre capitala iraniană, Franklin Delano Roosevelt și Winston Churchill s-au
Conferința de la Teheran () [Corola-website/Science/302619_a_303948]
-
agresor, fără a tinde prin aceasta la obținerea unor avantaje pentru ele și fără să aibă cea mai mică intenție de extindere a teritoriilor lor"". În centrul dezbaterilor Conferinței de la Teheran au fost problemele militare. S-a discutat despre statutul postbelic al Germaniei care, potrivit lui Roosevelt, trebuia împărțită în cinci state autonome, respectiv: Regiunile Ruhr și Saar urmau să intre sub control internațional. O altă problemă abordată a fost cea poloneză, varianta balcanică fiind respinsă de către I. V. Stalin. Sunt abordate
Conferința de la Teheran () [Corola-website/Science/302619_a_303948]
-
din plin la definirea acțiunii ca una sumbră, bolnăvicioasă, tensionată și lipsită de orice speranță, cea care era de fapt a războiului și care i-a cuprins și pe participanții. Acestea sunt cauzele pentru care filmul apare în cinematografia românească postbelică ca un fenomen deosebit, marcând o deschidere spre nou, spre adevărata creație artistică, care se ridică dincolo de orice concept politic. Filmul depășește total acea "optică teatrală" a punerii în scenă a acțiunii unui film aidoma unei piese de teatru, care
Pădurea spânzuraților (film) () [Corola-website/Science/302637_a_303966]
-
D. Roosevelt la bordul unor vase de război ancorate în condiții de mare securitate în Argentia, Terranova (în Golful Placentia) și a fost publicată ca o declarație comună pe 14 august 1941. Carta Atlanticului a stabilit liniile directoare ale politicii postbelice, în ciuda faptului că Statele Unite nu intraseră în mod oficial în luptă. Pe scurt, erau nouă puncte principale: Carta Altanticului s-a dovedit a fi primul pas către formarea Organizației Națiunilor Unite. Următoarele forțe socialiste sau prosovietice au luptat de asemenea
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
de la secretar în Banca Suediei la sub-secretar de finanțe și apoi președinte al Băncii Suediei (1941-1948). În 1945 a fost numit consilier guvernamental pe probleme economico-financiare și a coordonat o serie de planuri menite să soluționeze problemele economice din Suedia postbelică. În 1947 Hammarskjöld a intrat în Ministerul Suedez al Afacerilor Externe iar în 1949 a devenit secretar de stat pentru afaceri externe. A participat la conferința de la Paris, conferință care a fundamentat planul Marshall. În 1951 a devenit ministru fără
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]
-
timp de mulți ani și rămâne cel mai încărcat emoțional eveniment din istoria Finlandei. Societatea a fost reunificată prin compromisuri sociale bazate pe cultivarea pe termen lung a unei politici și religii moderate, pe rezultatele Primului Război Mondial și pe revenirea economică postbelică. Principalul factor declanșator al Războiului Civil Finlandez a fost Primul Război Mondial; Imperiul Rus s-a prăbușit sub presiunea războiului, ceea ce a dus la Revoluțiile din Februarie și din octombrie 1917. Dezmembrarea sa a dus la un mare vid de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
ținut între 17-28 decembrie 1918, iar primele alegeri parlamentare după Războiul Civil au avut loc la 3 martie 1919. Statele Unite și Regatul Unit au recunoscut suveranitatea Finlandei la 6-7 mai 1919. Puterile Occidentale cereau înființarea de republici democratice în Europa postbelică pentru a liniști răspândirea mișcărilor revoluționare în Europa. semnat la 14 octombrie 1920 avea ca scop stabilizarea relațiilor politice și a unei frontiere între fostul Mare Ducat și Rusia. La începutul lui 1919, un social-democrat moderat, Väinö Voionmaa, scria: „Cei
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]