5,162 matches
-
ale postmodernității, ambele fiind prezente, prin formă, conținut și context, în opera sa. Mai mult decât atât, fascinația pe care a manifestat-o pentru spațiu, viteză, dar și pentru artă (în particular pentru fotografie) l-a transformat, dincolo de un scriitor postmodern, într-un personaj postmodern. După cum remarcă și Richard Lane, "Jean Baudrillard nu este doar unul dintre cei mai faimoși scriitori pe tema postmodernismului, ci, cumva, el pare să încorporeze în sine însuși postmodernismul"336. El s-a prezentat astfel, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prezente, prin formă, conținut și context, în opera sa. Mai mult decât atât, fascinația pe care a manifestat-o pentru spațiu, viteză, dar și pentru artă (în particular pentru fotografie) l-a transformat, dincolo de un scriitor postmodern, într-un personaj postmodern. După cum remarcă și Richard Lane, "Jean Baudrillard nu este doar unul dintre cei mai faimoși scriitori pe tema postmodernismului, ci, cumva, el pare să încorporeze în sine însuși postmodernismul"336. El s-a prezentat astfel, în scrierile sale, ca și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
336. El s-a prezentat astfel, în scrierile sale, ca și în viața sa, întotdeauna "mai Baudrillard decât Baudrillard". 4.2. Influențe Pentru o mai bună înțelegere a textelor baudrillardiene, acestea nu trebuie integrate doar fundalului dezvoltărilor conceptuale specifice curentului postmodern, ci și atmosferei culturale a timpului, precum și acordate unor influențe particulare pe care scriitorul, profesorul universitar și traducătorul Jean Baudrillard le-a resimțit de-a lungul evoluției sale culturale. Această situare nu ar fi conturată dacă nu am aminti rolul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unor teme care se regăsesc și în lucrările lui Jean Baudrillard. Mișcarea tel-quel-istă, prin asumarea psihanalizei, marxismului și a experiențelor-limită (ca de exemplu cele de text și de subiect), a dezvoltat principalele noțiuni care vor fi în centrul teoriei discursivității postmoderne. În textele baudrillardiene se regăsesc ecourile acestor subiecte, precum și trimiteri la o serie de filosofi contemporani cum ar fi J. Derrida, G. Deleuze, M. Foucault, J.-F. Lyotard. Un caz special este fără îndoială cel al raportării la Michel Foucault
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o primă etapă în care a dezvoltat o teorie socială neo-marxistă, ce combină marxismul cu semiologia și o etapă în care studiile pe care le-a efectuat asupra mass-mediei, socialului, artei s-au conturat într-o abordare critică, de factură postmodernă. Din viziunea care ghidează această lucrare, și care în acest punct al său converge către identificarea subiectelor, conceptelor și strategiilor discursive care îl cataloghează pe Baudrillard drept un reprezentant al postmodernismului, consider că o imagine asupra operei și a evoluției
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de cele mai multe ori slab definite. Aceasta este perioada în care este subliniată distanțarea sa față de modernitate, astfel încât analizele și stilul observate în primele lucrări vor fi abandonate pe motivul irelevanței lor pentru o analiză pertinentă a societății contemporane. Etapa discursului postmodern începe în jurul anului 1980 și se concentrează pe descrierea personalizată a noilor forme de tehnologie, artă, discursivitate, societate. Vocabularul postmodern baudrillardian va cunoaște acum o dezvoltare remarcabilă, termeni precum hiperrealitate, simulacru, semiurgie (sémiurgy), implozie, seducție, transpolitic etc. se vor extinde
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
observate în primele lucrări vor fi abandonate pe motivul irelevanței lor pentru o analiză pertinentă a societății contemporane. Etapa discursului postmodern începe în jurul anului 1980 și se concentrează pe descrierea personalizată a noilor forme de tehnologie, artă, discursivitate, societate. Vocabularul postmodern baudrillardian va cunoaște acum o dezvoltare remarcabilă, termeni precum hiperrealitate, simulacru, semiurgie (sémiurgy), implozie, seducție, transpolitic etc. se vor extinde prin intermediul unei scriituri care începe să împrumute din ce în ce mai mult din frenezia schimbărilor descrise. Baudrillard nu adoptă stilul neutru al cercetătorului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vor extinde prin intermediul unei scriituri care începe să împrumute din ce în ce mai mult din frenezia schimbărilor descrise. Baudrillard nu adoptă stilul neutru al cercetătorului modern, ci intervine constant în textura discursivă a lucrărilor sale pentru a le transforma în scene ale enunțării postmoderne. Mai mult decât atât, ultimele sale texte conțin reluări obsesive ale unor subiecte, pastișe ale scrierilor anterioare, "mixaje" ideatice ce vor să transpună în spațiul discursului sentimentul vitezei, devenind ele însele exemple ale ideilor descrise (unii interpreți susțin că aceste
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
devenind ele însele exemple ale ideilor descrise (unii interpreți susțin că aceste texte realizează în planul discursului sentimentul de hiperrealitate, ce este exemplificat in concreto). Trebuie menționat, în același timp, că opiniile interpreților lui Baudrillard în legătură cu periodizarea în funcție de grila modern postmodern sunt destul de diferite. În timp ce Kellner și Best realizează o astfel de structurare a evoluției textelor și orientărilor baudrillardiene, și chiar critică faptul că filosoful francez a teoretizat insuficient despărțirea absolută și asumată dintre modern și postmodern, Mike Gane consideră o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
periodizarea în funcție de grila modern postmodern sunt destul de diferite. În timp ce Kellner și Best realizează o astfel de structurare a evoluției textelor și orientărilor baudrillardiene, și chiar critică faptul că filosoful francez a teoretizat insuficient despărțirea absolută și asumată dintre modern și postmodern, Mike Gane consideră o asemenea grilă de lectură mult prea artificială și constrângătoare, deoarece tinde să introducă majoritatea conceptelor și textelor sale sub aceeași etichetă. Roy Boyne 340 își afirmă dezacordul față de anumite luări de poziție ale lui Mike Gane
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și semiurgie; 1980 2007: postmodernitate și postmodernism. Din perspectiva adoptată de către demersul de față, am asumat ca fiind importantă sublinierea acestei treceri de la modernism la postmodernism în textele lui Baudrillard; chiar dacă o asemenea tratare poate părea didactică și prea puțin postmodernă, cred că ea dispune de suficiente argumente ce se regăsesc în chiar scrierile filosofului francez, pentru ca această "împărțire" să fie una cât mai aproape de "realitatea" textuală și nu doar o convenție a anumitor critici. Bineînțeles, trebuie evitate înscrierea în cadrul erorii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe care și le-a ales drept filtre hermeneutice de bază, astfel încât încă de pe acum putem vorbi despre o ușoară tendință de a căuta soluții noi la problemele discutate. Unele dintre ideile ce vor fi reluate mai târziu din perspectivă postmodernă sunt teoretizate chiar acum, dar ele se subsumează unei analize a lumii moderne, dominată de producție, progres și consum. De altfel, suntem avertizați de către majoritatea criticilor importanți ai lui Baudrillard că ar fi o mare eroare să lecturăm, de pildă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru teoretizarea mai târzie a unei interesante relații inversate dintre subiect și obiect 342, dar, în sine, descrie lumea modernă subsumată sistemului de consum în masă, ce a condus la o largă proliferare a bunurilor și serviciilor. Așa cum majoritatea filosofilor postmoderni și-au legat propriile teorii de critica societății și discursivității moderne, evidențiindu-le structurile constrângătoare, la fel și în cazul lui Baudrillard putem regăsi descrierea acestora, completată ulterior de respingerea lor și de prezentarea propriilor perspective postmoderne. O caracteristică generală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Așa cum majoritatea filosofilor postmoderni și-au legat propriile teorii de critica societății și discursivității moderne, evidențiindu-le structurile constrângătoare, la fel și în cazul lui Baudrillard putem regăsi descrierea acestora, completată ulterior de respingerea lor și de prezentarea propriilor perspective postmoderne. O caracteristică generală a acestei opere timpurii a lui Baudrillard rămâne însă preocuparea sa de adâncire a distincției fundamentale între premodern și modern, fie în termenii economici ai diferențierii dintre schimbul simbolic al societăților premoderne și producția caracteristică societăților moderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modele ce au apărut între timp pe piață. Concluzia este aceea că ne aflăm întotdeauna în întârziere față de obiecte, situație care a condus la apariția unei noi etici precesiunea (précession) consumului. La fel cum mai târziu, referindu-se la societatea postmodernă, va teoretiza precesiunea simulacrelor în raport cu realul, în opera timpurie Baudrillard discută despre modalitatea în care în societatea modernă, raportul de succesiune tradițional dintre producție și consum a fost răsturnat, în sensul în care obiectele sunt achiziționate înainte de a fi câștigate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
participare neîngrădită, "democratică" la acest tip de discurs induce ideea unui "umanism" al consumului, care este un punct strategic al ideologiei sale (așa cum Debord subliniază "umanismul mărfii"). Cu rădăcini în era modernă a societății de consum, dar exacerbată în societatea postmodernă, se conturează astfel o morală hedonistă, denumită de Baudrillard "morală a satisfacției pure". În aceeași măsură, Gilles Lipovetsky 366, de pildă, va dezvolta o etică a postdatoriei, la fel cum Zygmunt Bauman 367 va fundamenta o etică postmodernă. Lipovetsky descrie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în societatea postmodernă, se conturează astfel o morală hedonistă, denumită de Baudrillard "morală a satisfacției pure". În aceeași măsură, Gilles Lipovetsky 366, de pildă, va dezvolta o etică a postdatoriei, la fel cum Zygmunt Bauman 367 va fundamenta o etică postmodernă. Lipovetsky descrie societatea postmorală, aflată sub domnia valorilor narcisic-hedoniste ale fericirii personale, în care plăcerile sunt perfect legitime, iar subiectul funcționează în "circuit integrat", având o autonomie totală. Această descriere a subiectului postmodern corespunde complet portretului individului contemporan, realizat de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Zygmunt Bauman 367 va fundamenta o etică postmodernă. Lipovetsky descrie societatea postmorală, aflată sub domnia valorilor narcisic-hedoniste ale fericirii personale, în care plăcerile sunt perfect legitime, iar subiectul funcționează în "circuit integrat", având o autonomie totală. Această descriere a subiectului postmodern corespunde complet portretului individului contemporan, realizat de Baudrillard, care arată cum subiectul clasic s-a transformat în in-divisum, într-o monadă autonomă. Lipovetsky remarcă rolul consumului de masă în trecerea de la o morală centrată pe ideea de bine la una
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un astru stins, o stea moartă"390), descriind un stadiu și mai avansat de abstractizare, în care societatea de consum și societatea spectacolului sunt transgresate, la fel cum este lăsată în urmă întreaga modernitate, atunci când va începe să analizeze lumea postmodernă a simulacrelor. Dacă teoriile lui Debord și Baudrillard sunt considerate asemănătoare, ele pot fi privite în acești termeni doar pentru prima etapă a gândirii lui Baudrillard, atunci când și el, la fel ca Debord, pot fi descriși ca neomarxiști, studiile lor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doar pentru prima etapă a gândirii lui Baudrillard, atunci când și el, la fel ca Debord, pot fi descriși ca neomarxiști, studiile lor despre consum și cotidian desfășurându-se practic simultan în Franța anilor 1960. Baudrillard va critica din perspectiva teoriei postmoderne, dar și a economiei politice a semnului (cu accentul pus pe conceptul său de valoare-semn) termenul de spectacol, deoarece acesta implică distincția subiect obiect (care implodează în hiperrealitate), în timp ce în Le Miroir de la production 391, Baudrillard îl acuză pe Debord
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dacă oglinda este simbolul transcendenței, care imprimă creatorului datoria de a o imita, lampa este simbolul unicității sursei de semnificație care este chiar individul modern (lumina este proiectată din interiorul său), iar labirintul de oglinzi semnifică fragmentaritatea și disparitatea omului postmodern, care se dizolvă într-o multitudine de imagini ce nu-l mai pot recompune complet. Baudrillard introduce metafora "vitrinei" pentru a sugera importanța acordată mai degrabă lumii obiectelor decât autoreflectării personale, astfel încât absența reflecției este o caracteristică atât pentru omul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se dizolvă într-o multitudine de imagini ce nu-l mai pot recompune complet. Baudrillard introduce metafora "vitrinei" pentru a sugera importanța acordată mai degrabă lumii obiectelor decât autoreflectării personale, astfel încât absența reflecției este o caracteristică atât pentru omul modern/postmodern, cât și pentru întreaga societate de consum: " Nu mai există oglindă în ordinea modernă, în care omul să se poată confrunta cu imaginea lui la bine și la rău, nu mai există decât vitrină loc geometric al consumului în care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se pierd și în tumultul comunicării rizomatice, astfel încât ecranul și rețeaua desemnează acum cele mai potrivite metafore care corespund societății de comunicare. Dacă transcendența se caracteriza printr-o "mișcare dialectică", imanența în care se pare că se trăiește în lumea postmodernă se recunoaște prin exponențializare, prin ridicarea la putere a oricărei relații. În scriitura sa de cele mai multe ori sentențioasă, Baudrillard afirmă că "nu mai există suflu al transcendenței. Nu mai există decât tensiunea imanenței"398, care confirmă încă o dată transparența proprie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
noi. Radicalizarea temelor, dar și a stilului de filosofare și scriitură, precum și "deconstruirea" unui personaj-cheie în conceperea modernității vin să contureze desprinderea de modernism și intrarea într-un stadiu discursiv nou, în care, cel mai adesea, a fost etichetat drept postmodern. Baudrillard critică absolutizarea economicului și a procesului său dialectic, obsesia marxistă care a transformat latura economică într-o instanță fantastică, ridicând-o la nivelul unui principiu de realitate. Atât Marx, cât și Freud se fac "vinovați" de nesesizarea îngustării și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Economia libidinală. Tot aici, deși recunoaște afinitatea unei părți a teoriei sale cu aceea stabilită de Baudrillard, Lyotard critică "naturalismul" pe care îl regăsește în privilegierea schimbului simbolic de către Baudrillard, critică pe care o regăsim repetată și în La condition postmoderne 427: "Oricât de superbă și sfântă ar fi furia sa, ea încă vizează ceea ce este adevărat, ea îi reproșează economiei politice, fie ea marxistă, mai ales celei marxiste, întrucât s-a așteptat de la ea contrariul, faptul că a rămas în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]