4,088 matches
-
Tomoe, dar l-ar fi uitat și ei în vreo lună. „Toată viața n-am făcut altceva decât să mă cramponez de oameni.“ La fel și cu Endō acum. A fost incapabil să-i schimbe firea sau măcar să-i mai potolească ura. L-a urmat și atât. Endō își ștergea sudoarea de pe frunte cu mâna și-și târa picioarele obosite, spunându-și: încă cincizeci de metri, încă cincizeci de metri. După ce parcurgea cincizeci de metri, se concentra ca să mai poată parcurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
decretul nu știu de s-ar fi produs miracolul, era să mă lepede maică-mea, poftea la pește afumat, a găsit niște capete într-un ziar, lăsate de ăia care lucrau la drumuri, le-a dus la gură, m-am potolit în burtă, „parcă voiai să ieși chiar atunci, să te tot duci...”, ar fi trebuit să mai am un frate mai mic, dar era cam mult, am avut o soră, dar a murit de-o gripă sau de-un tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au pus de gând să mă transforme În jucăria lor sexuală. „Ah, uite-l cum s-a excitat!“ a exclamat cu o voce nazală fata cu portjartiere albastre, În timp ce-și atingea sfârcurile cu unghiile ei lungi și roșii. „Potoliți-vă!“ le-a certat compozitorul. „Îmi cer mii de scuze, fetele sunt amețite rău și au uitat de bunele maniere. Vă rog să le scuzați“, a spus el cu capul plecat. Avea aceeași expresie ca atunci când Îi adusesem cureaua. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sexuale, frecându-se de ele, ci senzația aceea că undeva În adâncul trupului tău se ascunde un tremur nestăvilit, dorința impetuoasă de a-ți smulge pielea de pe tine, de a-ți expune măruntaiele până când acel tremur interior s-ar fi potolit. Încă de când eram la liceu am avut ocazia să locuiesc o perioadă de timp pe Coasta de Vest În America, apoi În Hamburg, datorită serviciului tatălui meu. De atunci am prins gustul drogurilor. Numai cu marijuana nu m-am Împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sofisticat despre droguri. Pe vremea când era student, mergea des În Okinawa ca să faca rost de heroină, de LSD și de canabis. Pe vremea aceea cocaina nu era la modă Încă. Erau la mare căutare produsele halucinogene și euforizantele, care potoleau stările de spirit conflictuale. El era Încă student și nu prea avea bani, de aceea era nevoit să renunțe la calitatea produselor pentru a putea Încerca orice Îi cădea În mână. Da, Încăpățânare oarbă! Simbolul inteligenței masculine era LSD-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am ejaculat atât de puternic Încât sperma mi-a țâșnit mai sus de Înălțimea feței. De-abia mai respiram și eram cuprins de o senzație așa de plăcută, că Îmi simțeam ochii Împăienjeniți de lacrimi. Pofta sexuală nu mi se potolise Încă, din cauza cocainei, asta se Întâmplă dacă te masturbezi după ce te-ai drogat. Am format numărul de telefon pe care mi-l dăduse bărbatul. Mi-a răspuns o femeie cu o voce foarte plăcută și i-am spus că sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
japonezii, am văzut așa ceva: să existe și cerșetori pe bune, și alții care să se distreze imitându-i! Bărbatul În impermeabil Își ieșise din pepeni și părea foarte agitat. Celălalt, În canadiană groasă, Îl apucă de braț, Încercând să-l potolească. — Voi Încercați cumva să vă bateți joc de noi? mă Întrebă el cu o mină serioasă. Reușisem să Înțeleg cât de cât engleza lor și Îmi căutam În minte cuvintele pregătindu-mă să le spun: „Nici eu nu-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asupra orașului ca un viscol înnebunitor prevestind lucruri încă și mai rele. Era cu neputință să doarmă cineva. Câinii păreau întărîtați de lumina lunii și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna cobora undeva dincolo de plopii care împînzeau marginile orașului. Atunci, istoviți de atâta lătrat, câinii se retrăgeau mârâind, parcă satisfăcuți că alungaseră luna care-i înnebunea de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
foc păreau lupi tolăniți pe iarbă, care din moment în moment, înnebuniți de lumina agresivă a lunii, puteau începe să urle. M-am gândit la ce-mi povestise Eleonora despre nopțile cu lună în care nici dresorii nu mai puteau potoli câinii, dar n-am scos o vorbă, n-avea rost să-i stârnesc amintirile. Am stat așa, în tăcere și cu nervii încordați, privind umbrele, ca și cum ne așteptam ca ele să se însuflețească. În cele din urmă, obosiți, am ațipit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai înțeleg. Se crede Richard al III-lea, al IV-lea, Hamlet! Și chiar pe Caravella, sigură că, până la urmă, va fi încălecată de către toți bărbații urbei, în afară de unul. De parcă aceștia ar izbuti ceea ce nu a reușit o escadră: să potolească o iapă! În privința Filozofului, lucrurile sunt mai complicate, aș putea să aștern cel puțin o nuvelă. Cum să scriu de bine despre Magistrat, vrăjmașul meu de moarte? Mi-a cumpărat, cândva, trei manuscrise și le-a distrus în fața mea. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ar contamina din nou așezarea; dacă ar pleca de tot, molima s-ar întinde și în Regat. Nu vreau așa ceva în preajmă. Și mai prevăzător, un consilier m-a sfătuit să nu-l invit pe Castelan până nu se mai potolește lumea, prea s-au petrecut multe în ultima vreme, se simte o încordare. Asta e părerea lui de funcționar stupid și fricos: se gândește cum să-și păzească scaunul, capul - fiindcă multe s-ar rostologi, odată cu al meu -, încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se ține după Caravella - de aceea și arată atât de tânăr. O să-i tragă și lui cineva un glonte-n cap, precum Eremitului. Sau o să fie internat. Chestia cu rabia nu s-a terminat. Toți adversarii Magistratului, dacă nu se potolesc, vor ajunge, în cel mai bun caz, pacienții Lazaretului: Doctorul abia așteaptă. Face niște experiențe acolo; un vândut. Curioasă e revenirea Castelanului... Domeniul e o ruină, nelocuibil; a rămas întreg numai donjonul... Cred că, la mijloc, e tot mâna Magistratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai tare decât fusese vreodată Magistratul, dispune de putere deplină asupra metalelor și ființelor; nimic nu i se poate împotrivi, Stațiunea e în stăpânirea sa: Magistratul din cauza acestuia își pierduse scaunul - nu renunțase de bunăvoie - și, dacă nu se va potoli, își va pierde și viața. Romancierul și-a scris, poate, cel mai tranșant capitol: Cum să domini puterea. Opunând-o unei alte puteri; Castelanul contra Magistratului... În rezervă, o ține pe a treia, cea mai imprevizibilă; devastatoare: furia mulțimii... FILOZOFUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rude apropiate cu cei dispăruți. După zece ore de la plecarea ultimilor, la ușa care da spre altă lume s-a pus pază: neamuri, disperate, ale celor intrați vroiau, cu orice preț, să pătrundă în coridor. Până la urmă, s-au mai potolit; de fapt, era efectul ultimei lovituri: în donjon nu s-a găsit nici măcar o pietricică fermecată. Mulțimea, furioasă, s-a întors împotriva grupului de șoc. Membrii acestuia furaseră pietrele! Sau numai încercaseră să le ascundă în catacombă și se rătăciseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
doilea detector, odată instalat, răspunse la întrebarea lui Enro: - Da, este chiar Ashargin. Se opri, reluă: - Adică... pare să fie el. Conchise nesigur: - Există o confuzie. Acum era o anumită confuzie și în mintea dictatorului. - Asta e nemaipomenit! zise. Se potoli și continuă: - Ei bine, vom merge până la capăt în afacerea asta. Se uită la Ashargin. - Oamenii ăștia, de pe distrugător. Deduc din mesajul dumitale către căpitanul Free că pe distrugător sunt prizonieri. Gosseyn aprobă. - Exact. - Și vrei să-i aduci aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cocoș, acesta însă a mai trăit o zi în plus. Eu nu aveam cum să-l anunț pe stăpân, era plecat la casa lui din oraș. - Dar cum puteai să-l anunți? - Trimiteam o ploaie zdravănă peste Lucy să se potolească și să aștepte până a doua zi, când primea de mâncare. - Și ce s-a întâmplat mai departe? - Când a constatat stăpânul cele întâmplate, era să plângă de ciudă pentru că a rămas fără găini. A prins-o pe Lucy, a
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în grajd, striga:Bunicule, nu-l bate, el nu știe ce a făcut și pentru ce... -Nu știa ce face? Atunci să învețe de acum ce are de făcut! - striga bunicul ieșit din fire. Copilul disperat că nu-și poate potoli bunicul, alergase la Nicolae: -Unchiule, unchiule, te mai doare stomacul? Nici acum nu poți vorbi? După care fugise din nou în grajd să-l liniștească pe bunic. Nimeni nu mai asculta de el, totul s-a inversat, nu mai știa
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
roșii, iar căprioarele scoarță dulce de copac, care se chema scorțișoară. Hrana naturală îi reda puterile și porni în explorarea locului, însoțită de ființele insulei. La prima cotitură găsi un izvor cu apă limpede, făcându-și căuș din pălmi își potoli și setea. Era un peisaj exotic, cu iarbă fină, de fir lung, copaci scunzi, cu trunchiuri întortocheate, tufișuri pline de fructe de pădure, flori neștiute, dar atrăgătoare și animale prietenoase. Toate acestea înconjurate de apa strălucitoare a mării fără sfârșit
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
veioza de pe noptieră, se ridică, Își băgă picioarele În papucii care, ca Întotdeauna, se aflau sub capul câinelui, și se duse la bucătărie. Moartea Îl urmă. Bărbatul puse apă Într-un pahar și bău. Câinele apăru În acel moment, Își potoli setea În vasul lui care se afla lângă ușa care dă În curte și apoi Își ridică capul spre stâpân. Vrei să ieși, bineînțeles, spuse violoncelistul. Deschise ușa și așteptă ca animalul să se Întoarcă. În pahar rămăsese un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
umană În pat, care a făcut un acord cu câinele său ca fiecare să-l viseze pe celălalt, câinele pe bărbat, bărbatul pe câine, care se scoală noaptea cu pijamaua sa În dungi ca să se ducă la bucătărie să-și potolească setea, bineînțeles că ar fi mai comod să ia un pahar cu apă În dormitor când se culca, dar nu o face, preferă mica sa plimbare nocturnă prin coridor până la bucătărie, În pacea și liniștea nopții, cu câinele care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
coadă și să te fac morișcă (arată cum l-ar face morișcă) iac-așa, iac-așa, și când ți-oi da drumu', să nimerești cu nasu-n jos drept unde-a fi mai cald, în străfundurile iadului. CODÂRLIC: Ba să te potolești. Nu te teme, că-i fi mulțumit de data asta. Iaca, am să-ncep tot eu, cum am început și-n celelalte dăți. Și dacă-i mai fi în stare pe urmă, mi-i blastama și tu pe mine. DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-a dus pe urlați, la cei de-o samă cu dânsul! Din ușă, către cei din casă) Florică, scoate-i binișor pe ușa din spate și stați după casă până v-oi chema eu aici. (Zarva din casă se potolește) SMARANDA: Ptiu, bătu-l-ar pustia, că era să mă dărâme! Cată să fac rost de niște păr de lup, să afum plozii, să le treacă de spaimă. DĂNILĂ: Care spaimă? Nu i-ai auzit? SMARANDA: Apoi bine, Dănilă, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vorbit cu șoferul și l-a întrebat dacă nu eram un exemplu minunat de feciorie germană, sau o prostie de genul ăsta. Râse: A fost foarte amuzant. Prinse privirea tatălui ei, pe care eu n-am văzut-o, și se potoli din nou: — Oricum, a fost ceva de genu’ ăsta. Nu-mi amintesc exact. — Și șoferul i-a răspuns ceva? — I-a sugerat șefului său că mă puteau duce acasă cu mașina. Apoi cel din spate m-a întrebat dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în brațe. O îmbrățișez și caut liniște cu nasul ascuns în părul ei. Ce o să mă fac cu ea? Vântul alungă departe de tot ceea ce credeam că vreau. Sunt un mizerabil la plimbare prin viață. Beau un whisky, vântul se potolește și îmi îngăduie să ajung până la divan, să mă așez. Elsa se ghemuiește la capătul celălalt, își pune o pernă la spate. Discul s-a terminat, dar ea l-a pus din nou și muzica aceea de apă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
muncă a mușchilor care ajutase însă spiritul. Mă simțeam liniștit, învăluit de vântul cald. Mâinile mele azvârliseră prima țărână pe sicriul Italiei și acum lopata paznicului se mișca ritmic, încărcând pământul și descărcându-l. Durerea mai exista încă, dar surdă, potolită de oboseală. Rămânea chipul inexpresiv al șchiopului cu ciuful lui de păr blond, ca o ceapă dezgropată și abandonată pe un strat. Fraternul om de la pompe funebre parea să se simtă în pace cu sine însuși, își terminase treaba până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]