5,068 matches
-
a informațiilor oferite de enunț, atunci cînd prezența implicitului în enunț se face prin mărci lexicale sau morfo-sintactice, și a factorilor exteriori pe care se bazează enunțul, atunci cînd prezența implicitului în enunț nu este marcată. Cîmpul semantic și cel pragmatic disting numeroase categorii de conținuturi implicite, printre care se pot aminti presupoziția, subînțelesul, inferența, implicarea, implicatura, aluzia și insinuarea. Dacă presupoziția este un tip special de conținut înscris în enunț, corespunzînd unei realități presupuse a fi deja cunoscută de către interlocutor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ceea ce, în principiu, reprezintă funcțiile sintactice din gramatica clasică. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, are importanță însă o altă semnificație a termenului indicator, stabilită pe terenul pragmaticii și sugerată de teoria lui E. Benveniste, aceea de cuvînt întrebuințat de vorbitor ca referință deictică sau demonstrativă. Prin urmare, indicatorii sînt de obicei indiciali (precum eu, aici, acum etc.) și reprezintă, pentru stilul direct, elementele prin care locutorul raportează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alte modalități de a trage concluzii, precum abducția) și, pe de altă parte, că ea realizează un transfer al valorii de adevăr de la propozițiile în care este recunoscut (sau verificat) la o altă propoziție, prin relația cu ele. Pe terenul pragmaticii lingvistice, noțiunea "inferență" primește accepții ce pot fi puse în legătură cu cea din logică, dar care se îndepărtează totuși de ea, avînd o sferă mai extinsă și, în același timp, un conținut cu alte note caracteristice. Se depășește în acest caz
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
despre lume. Prin urmare, dacă într-adevăr faptele de limbă sînt supuse unei condiții de adevăr, așa cum stabilește logica, aceste condiții nu constau numai din raportul logic dintre ele, fiind necesară evaluarea situațiilor concrete în care sînt actualizate sau interpretate. Pragmatica are ca obiect folosirea codului lingvistic, iar nu codul ca atare, componența și structura lui, și, de aceea, are sarcina de a descrie, pe baza unor principii non-lingvistice, care este procesul prin care se poate ajunge la sensul comunicat de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistic, iar nu codul ca atare, componența și structura lui, și, de aceea, are sarcina de a descrie, pe baza unor principii non-lingvistice, care este procesul prin care se poate ajunge la sensul comunicat de enunț. Acest proces reprezintă inferența pragmatică și face posibilă obținerea unei concluzii pe o cale nondemonstrativă, dar, cu toate acestea, pe deplin întemeiată. Astfel, din enunțul Dacă nu-mi luam umbrela, m-ar fi udat leoarcă, se pot extrage cîteva consecințe imediate: 1) afară plouă, dar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a fost treptat apropiată de cea a comunicării. S-a constatat cu acest prilej, printre altele, că diminuarea informației, prin repetițiile din mesaj, corespunde redundanței prin care se reduc efectele negative ale zgomotelor sau altor factori perturbatori ai comunicării. În pragmatică, în cadrul problemei intenționalității, se urmărește găsirea mijloacelor de descriere a conținutului stărilor mentale, dar, în legătură cu natura acestui conținut, nu există o unitate a opiniilor. Una dintre secțiunile pragmaticii (de natură filozofică) a făcut distincția între enunțurile cu valoare propozițională, ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reduc efectele negative ale zgomotelor sau altor factori perturbatori ai comunicării. În pragmatică, în cadrul problemei intenționalității, se urmărește găsirea mijloacelor de descriere a conținutului stărilor mentale, dar, în legătură cu natura acestui conținut, nu există o unitate a opiniilor. Una dintre secțiunile pragmaticii (de natură filozofică) a făcut distincția între enunțurile cu valoare propozițională, ce se poate trata de semantica formală, și valorice care nu se comunică direct, fiind implicite enunțurilor și sesizabile numai recurgînd la reguli, maxime sau implicaturi conversaționale. Ca atare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se poate trata de semantica formală, și valorice care nu se comunică direct, fiind implicite enunțurilor și sesizabile numai recurgînd la reguli, maxime sau implicaturi conversaționale. Ca atare, potrivit pragmaticienilor, nu există informație numai în valoarea propozițională a enunțurilor, valoarea pragmatică fiind o forță de orientare care se adaugă la aceasta, căci există două tipuri de informație, una de tip descriptiv și reprezentațional și alta de tip pragmatic și integrată. Pe de altă parte, noțiunea "informație" este legată de cea de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atare, potrivit pragmaticienilor, nu există informație numai în valoarea propozițională a enunțurilor, valoarea pragmatică fiind o forță de orientare care se adaugă la aceasta, căci există două tipuri de informație, una de tip descriptiv și reprezentațional și alta de tip pragmatic și integrată. Pe de altă parte, noțiunea "informație" este legată de cea de tematizare în măsura în care se consideră că, pentru ca un enunț să aibă un sens și să fie interpretabil, trebuie să satisfacă o condiție de coerență semantică, ce constă în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
convențional al comportamentului strategic. Lingvistica interacționistă vine ca reacție împotriva lingvisticii codului și lingvisticii frazei, avînd drept punct de plecare teoria jocurilor de limbaj, propusă de L. Wittgenstein, teoria actelor de vorbire, precum și teoria acțiunii comunicative a lui J. Habermas. Pragmatica studiază interacțiunile verbale în strînsă legătură cu teoriile enunțării, cu actele de vorbire sau cu principiile și maximele conversaționale. Interacțiunea verbală face, de asemenea, obiectul studiilor de a n a l i z ă a d i s c u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
domeniu este abordat din multiple puncte de vedere, printre care se remarcă: perspectiva antropologiei aplicate și a psihologiei sociale americane și perspectiva lingvistică (variată, la rîndul ei). În cadrul abordării lingvistice a comunicării interculturale putem distinge un curent interacționist și studiile pragmatice contrastive. În centrul tuturor abordărilor comunicării interculturale întîlnim o problemă recurentă, cea a reușitei sau eșecului acestui tip de comunicare. Într-o viziune ideală a interculturalului, în care rolul limbajului nu este explicit, o soluție la reușita comunicării interculturale ar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structurilor de adîncime de natură semantică. Se poate constata, desigur, aici o apropiere de teoriile logice care consideră că un sistem de semne (precum o limbă naturală) este și un sistem de expresie susceptibil pentru o interpretare semantică. Din perspectiva pragmaticii, interpretarea unui enunț implică activarea simultană a mai multor competențe pentru a extrage semnificația, pronind de la semnificanții care alcătuiesc secvența analizată. Potrivit lui M. Bahtin și a altor cercetători, interpretarea este o activitate dialogică ce depășește cadrul competențelor aplicate în receptarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discordanță semantică, ca o vorbire indirectă ce trece de semnificația aparentă a enunțului spre o alta cu scop devalorizant. Ca atare, ironia este o figură în cadrul căreia se articulează o componentă semantică bazată pe o inversiune și pe o componentă pragmatică, fiindcă enunțul ironic urmărește să descalifice ceva. De fapt, încă din 1953, M. Bahtin arăta că, în cazul ironiei, se aud două voci, două subiecte, unul care afirmă ceva ca fiind adecvat și altul care îl parodiază pe primul. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau al informațiilor, el accede la o "manieră de a fi" traversînd o "manieră de a spune". V. etos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ÎNTREBARE. Actul de vorbire performat de locutor pentru a obține un răspuns din partea alocutorului este o realitate pragmatică, numită întrebare, noțiune ce trebuie distinsă de cea de "enunț interogativ", care constituie o realitate sintactică, avînd o organizare specifică, o intonație corespunzătoare sau alte mărci distinctive (pronume și adverbe interogative). În cercetarea procesului de comunicare, dar și în a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
maxima calității), să fie concis (maxima cantității), să fie relevant (maxima relației) și să fie clar (maxima modalității). Pornind de la această ipoteză, combinată cu cunoștințele generale despre lume, receptorul poate aprecia atît sensul semantic a ceea ce spune, cît și sensul pragmatic, reușind să deducă ceea ce emițătorul intenționează să facă prin cuvintele sale. Herbert Paul Grice întemeiează acest tip de efect discursiv pe exigențele schimbului de informații; el pornește de la ideea că limbajul, limitat la conținutul său explicit, nu poate fi informativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
del hablar", din 1956, simultan cu apariția, în peisajul științelor limbii, a analizei discursului (deceniul 6 al secolului al XX-lea). Unii cercetători au emis opinia că, în vreme ce reprezentările semantice definesc textul ca o "ocurență comunicațională", lingvistica textului este o pragmatică textuală. În acest mod, lingvistica textuală devine un auxiliar al analizei discursului, avînd un corpus de concepte proprii și întrunind lucrările despre macro-sintaxă, despre anafore, despre conectori, despre timpurile verbale, despre elipsă etc. Orice text și, desigur, orice discurs este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
raționale, ea folosește conceptul "expunere", care reprezintă funcția discursivă constînd, pentru un segment de discurs dat, din acreditarea și întărirea verosimilității conținutului asertat într-un alt fragment de discurs. O dată cu analiza discursului și cu analiza conversațională, dezvoltate ca secțiuni ale pragmaticii lingvistice, s-a întemeiat și o logică a acțiunilor, în care principiile logice sînt raportate la actele de vorbire. Pornind de aici, se poate prezice existența unor relații între aceste acte pe care le inițiază conversațiile (o întrebare cere un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aportul premergător sau retroactiv este variabil (local sau global), 5) valoarea lor semantică nu se redă sub formă de conținut propozițional, dar se sprijină pe funcțiile pe care le asigură, pe rolul de conexiune de la toate nivelurile care țin de pragmatica conversațională. Exemple: Ia uite!, vai, da! Chiar așa? Zău? Cred că! Știi? Da? Aceste mici cuvinte sînt considerate adesea ca fiind caracteristici ale discursului oral și ele sînt primele care sînt suprimate în versiunile scrise ale unui dialog, căci sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce fac parte din nomenclaturi propuse pentru diferite metode interpretative. Astfel, pentru J. A. Fodor, modulul lingvistic este cel care furnizează forma logică a enunțului, adică suita structurată de concepte ce servește drept intrare (bază inițială) în procesul de interpretare pragmatică a enunțului de către sistemul central de gîndire. Această interpretare se realizează pe cale deductivă și are ca premise forma logică a enunțului și contextul. Ca atare, modulul lingvistic acoperă domeniile fonologiei, sintaxei și semanticii, furnizînd forma logică a enunțului, iar sistemul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de gîndire. Această interpretare se realizează pe cale deductivă și are ca premise forma logică a enunțului și contextul. Ca atare, modulul lingvistic acoperă domeniile fonologiei, sintaxei și semanticii, furnizînd forma logică a enunțului, iar sistemul central al gîndirii, realizînd interpretarea pragmatică a enunțului, oferă forma propozițională a lui. În cadrul analizei tipurilor de interacțiune, între care și conversația, s-a introdus termenul modul pornind de la semnificația "unitate constitutivă a unui ansamblu", dar atribuindu-i altă accepție decît cea stabilită în 1983 de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în ceea ce privește interacțiunea și cînd se urmărește depășirea lui. Acesta se poate ivi în numeroase contexte și poate privi diferite obiecte, schema generală a schimbului fiind alternanța luărilor de cuvînt pe diferite teme, cu antrenarea semnelor a căror valoare semantică și pragmatică în enunțuri este schimbată, momentul de cotitură fiind reprezentat prin obținerea identității de opinii. În lucrările atașate ideilor etnometodologiei, noțiunea "negociere" cuprinde și procesele care asigură gestiunea colectivă a schimbului și care implică sau nu un dezacord între participanți. Negocierea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursivă din perspectiva raportului dintre efectul vizat și efectul produs sau dintre destinatarul ideal și cel real. Devenită obiect de studiu pe terenul mai multor discipline umaniste, persuasiunea este abordabilă și din din perspectiva actelor de vorbire, fiind integrabilă temelor pragmaticii. Activitatea persuasivă constă în principiu din antrenarea de către enunțător (sau emițător) a tuturor mijloacelor pentru a-l determina pe interlocutor (receptor) să accepte o relație enunțiativă, astfel încît comunicarea să devină eficientă. Persuasiunea are două moduri de a se concretiza
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și pamfletul). Se pot stabili și fenomene de enunțare localizate: insulta, apostrofa, negarea, adjectivele tari, formele fatice ("spune dar...", "crezi tu..."), tehnicile argumentative (citate trunchiate, amalgamări) etc. Polemica se poate folosi pentru a caracteriza discursivitatea și, de aceea, unele interpretări pragmatice plasează afrontul în centrul activității lingvistice. V. dialogism, interacțiune, interdiscurs, neînțelegere, politețe. GREIMAS - COURTES 1993; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO POLIFONIE. Termenul polifonie este împrumutat din limbajul muzical și constă în combinarea mai multor voci, a mai multor părți într-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și mai puțin abstract. Pentru cercetătorii din Geneva, polifonia există numai dacă sînt mai mulți locutori - reali sau reprezentați. În acest caz, negația nu mai marchează polifonia. Polifonia se manifestă în interpretarea discursului, prin mijloace lingvistice (lexicale, sintactice etc.) și pragmatice; ea se exprimă în funcție de gradul de integrare lingvistică a vocii sau a discursului evocat, de relația dintre locutor și enunțiatorii prezenți, de sursa sau de originea vocilor prezente și de rolul discursiv jucat de segmentul în cauză. Polifonia lingvistică se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutor și enunțiatorii prezenți, de sursa sau de originea vocilor prezente și de rolul discursiv jucat de segmentul în cauză. Polifonia lingvistică se realizează prin elemente lexicale, ca verbele performative: a conveni, a pretinde, a afirma, precum și prin numeroși conectori pragmatici: fiindcă, căci, pentru că etc. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, polifonia este considerată un fenomen concret, specific vorbirii. Un text poate fi abordat în diferite moduri, iar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]