27,702 matches
-
timp de opt ore reușea să nu mănânce nimic, cura de slăbire era ca și asigurată. Dar auzise că în ziua aceea se servea ciorbă de burtă și nu rezistase tentației. Mie nu-mi place simfonia, îi spusese printre înghițituri. Prefer să dorm sau să citesc un roman de amor. Era frumoasă, apetisantă, genul de femeie care-ți frapează privirea, te ispitește, vrei nu vrei. O păpușă mare făcută anume pentru a fi adorată, asta părea să fie menirea ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în memorie. Era plecată pe alte meleaguri. A, nu, răspunse repede, când înțelese că se referea la Emilia, doar colege. Ne-am întâlnit azi la cantină și mi-a oferit biletul ei. Spunea că nu gustă concertele de muzică simfonică. Preferă să doarmă sau să citească o carte de amor. A, da, foarte, foarte probabil. Își ridică o mână de pe volan, un gest care exprima neputința. Aștept indicații. Nu cunosc traseul, zise din nou foarte sobru când văzu că-l privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Emilia. De altfel bănuia că femeia ar fi evitat-o. Dacă s-ar fi văzut întâmplător, Emilia și-ar fi scuturat coama și i-ar fi explicat: Fii sigură că la mijloc nu a fost nici o rea intenție. Dar Carmina prefera ea însăși s-o ocolească pe Emilia. Multe zile nici la cantină nu s-a mai dus. Curând, interesul ei pentru acel concert simfonic, scăzu. Ploua aproape în fiecare zi, era frig. De la serviciu se grăbea să ajungă acasă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici eu nu mi-am închipuit asta până nu s-a întâmplat. În fine, cam așa arată introducerea. Și acum motivul pentru care am telefonat: am două bilete la film, un film din acela pe care Emilia nu-l gustă, preferă să doarmă sau să citească o carte de amor. Sala cinematografului o să fie cu siguranță aproape goală, dar eu personal am speranța că n-o să ne ducem degeaba. Filmul este făcut de un regizor care merită toată atenția. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Puțini înțelegeau ceva, cu adevărat din filmul acela. Au ieșit din cinematograf fără să scoată o vorbă. Ei, cum a fost? a întrebat-o într-un târziu bărbatul mai mult ca să rupă tăcerea care părea nefirească. De fapt ar fi preferat să meargă așa, liniștiți, în tăcere, nu erau prea multe de spus. Asemenea filme sunt niște experimente foarte nerentabile. Mă gândesc la faptul că, în curând, n-o să ne mai fie dat să le vedem. Majoritatea învinge și e covârșitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În stradă se despărțiră rapid, fără mult ceremonial. Îmi puteți telefona când doriți, când aveți o clipă liberă. După ora cincisprezece sunt mai mereu acasă. Sidonia îi întoarse repede spatele și se îndepărtă grăbită. Orice întârziere i-ar fi dăunat. Prefera așa, să plece, fără ca el să poată descifra cu exactitate întreg mesajul comportării ei. Era foarte conștientă că poate exista un "la o adică", întotdeauna își pregătea portița de salvare, era foarte atentă să nu se expună în întregime. Pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu exactitate întreg mesajul comportării ei. Era foarte conștientă că poate exista un "la o adică", întotdeauna își pregătea portița de salvare, era foarte atentă să nu se expună în întregime. Pășea grăbită pe trotuar, mai tânără cu zece ani, prefera să-l însoțească în minte, în drumul lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva zile, nimeni nu-i va ghici neliniștea, tresăririle, poate va aștepta în van. dar totuși ceva îi spunea că Dimitrie va telefona. Bărbatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâna și dai zahăr și când dansăm, stăm toți în picioare și ne întoarcem toți deodată, WC-ul e în afară, în perete și trebuie să bagi fundul uite-așa și liftul e mult mai încăpător și de aceea locatarii preferă să se mute în lift și să-l oprească între etaje, Filosoful e tandru și nu doarme cu spatele la mine și i-am spus Biancăi după, îmi pare rău, mult mai rău de el decât de Marius. A zis că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să descopere adevărul. — Ah, adevărul... suspina Adrian. „Ce-i adevărul?“ a întrebat Pilat în joacă și n-a mai așteptat răspunsul. Nu v-ați gândit nici o clipă că întrebările mele ar putea fi mai grăitoare decât răspunsurile mele? — Mulțumesc, dar prefer să lucrez după tipicul meu. — Așadar, n-o să-mi citați întrebarea pe care v-am pus-o? — Deocamdată n-am nici cea mai vagă idee ce-o să citez și ce nu, spuse Fanny, vizibil enervata. Bănuiesc că mai întâi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
poziție pe care o ocupă Fiona în raport cu cei doi tineri din român? — Până la un punct, răspunse Adrian. — În carte cei doi o împart de fapt pe Fiona până la un moment dat, zise Fanny. Ea se culcă cu amândoi. Uite ce, prefer să nu mai discutăm pe-această tema, daca n-ai nimic împotrivă. — Mi-am închipuit că discuția noastră o să-și urmeze cursul firesc, zise Fanny. — În ceea ce mă privește pe mine, da. Aici însă e vorba de Ellie. — Vasăzică chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sunt facute - erau deja tipărite și ireversibile. O mulțime de oameni apucaseră deja să le citească. Detestam senzația. În clipele alea nu puteam împărtăși câtuși de puțin trăirile lui Adrian. — Vrei să stau până vin ziarele? se oferi Șam. Sau preferi să rămâi singură? Stai, îl ruga Eleanor. Atunci n-aș putea să beau niște cafea? Eleanor zâmbi și se scula în picioare. — Ba da, cum să nu. — Și tre’ să mă clătesc o țară, cum zic yankeii. — Du-te în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști. Scoase un șervețel din buzunarul capotului și își sufla nasul. — Cum adică imoral? insistă Șam. — Cândva erai un dramaturg care promitea. Ți-ai vândut sufletul televiziunii de dragul succesului facil. Prefer să am parte de succese facile decât s-ajung un ratat idealist. Acum te temi c-o să scriu un roman popular, de succes, da? — Ideea ta de-a scrie un roman e-atât de grotesca... — Terminați odată amândoi! îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
putea să iau și-un pic de pâine prăjită? Eleanor dădu din umeri, neștiind ce să mai creadă. — Serviți-vă singură. — Te putem servi și cu altceva? se interesa Șam pe un ton sarcastic. Ce-ai zice de niște ouă? Preferi ochiurile? Cu gălbenușul moale sau mai bine făcute? Nu, mersi, pâinea-i grozavă, răspunse ea, înfulecând cu poftă. Cred că mi-a scăzut glicemia. În mașină simțeam că leșin. — Uite care-i treaba: pe mine, unul, începe să mă plictisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Îmi pare rău, Creighton, dar pur și simplu nu pot contemplă situația arzând gazul de pomană pe marginea unei piscine din Turcia în timp ce aici se scrie istoria, iar eu aș citi știrile în ziare vechi de două zile. Firește, aș prefera să rămâi și tu alături de mine. Dar dacă ai dor de ducă, poftim, du-te. N-o să te condamn pentru alegerea ta. — Bine, atunci o să plec, zise el. — Fie, pleacă, zise și ea. Își terminară călătoria într-o tăcere sumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
indiferent din ce cauză nu se poate întreține. La pomană mănâncă pe săturate, căci nu-l oprește nimeni, dimpotrivă, gazda îl îndeamnă să nu se jeneze. Autorul anonim al acestei zicale a pornit de la constatarea repetată a faptului că vrabia preferă mălaiul, iar calicul, praznicul. Sensul metaforic al zicalei a apărut însă ulterior, când, un vorbitor cu talent poetic, a aplicat-o nu vrăbiei și nici cerșetorului, ci unui cunoscut al său, doritor să obțină anumite lucruri, dar rămas numai cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este aici sinonim cu mei, iar cuvântul calic este sinonim cu cerșetor. Ne putem opri și la semnificația cuvântului praznic, sinonim cu pomană. Se știe că vrabia este mare amatoare de mei aceasta fiind hrana preferată a ei, iar cerșetorul preferă să mănânce pe săturate la pomană unde nu-l oprește nimeni. Zicala este, de fapt, o metaforă. Autorul ei, anonim, a pornit de la constatarea repetată a acestei fapte din lumea înconjurătoare și rezultatul observațiilor sale l-a concretizat în această
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
condițiile legii. Se impune completarea textului, astfel: „Învățământul preuniversitar...”. (7 Învățământul poate fi susținut prin burse, credite de studii, taxe, donații, sponsorizări, surse proprii și alte surse legale. Se completează textul, astfel: „Învățământul preuniversitar...”; în vederea eliminării posibilelor interpretări, este de preferat folosirea sintagmei „credite pentru studii”. Notă: În vederea menținerii coerenței actului normativ, se impune mutarea art. 222 după art. 9, în sensul introducerii în acest titlu a dispozițiilor generale în materia finanțării învățământului superior. Art. 10 (1 În România, învățământul este
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
fost Împușcat În calitate de figurant În spectacolul de sunet și lumină din Piața Palatului. Se afla la rude la București, ca În fiecare an În preajma Crăciunului. Fosta lui soție, giuleșteancă și asistentă medicală la Elias, dar și alergică la praful provinciei, preferase divorțul apropierii de soțul plecat În căutare de lucru În Septentrion. Îl aștepta Însă la Începutul iernii cu bilete pentru “Bulandra”, “Național” și “Mic”. Diminețile le petrecea În sălile de cinema, iar serile În cele de teatru. Până la cină mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împodobeau destule case din oraș, și chiar din cartierul lor, mai puțin avut, mai proletar, dacă se lăsa deoparte vila doamnei Ster, dar tocmai de aceea Îndrăgit. Ar fi putut să-și facă oriunde casă În oraș. El Însă a preferat să rămână În „Bosnia”, În casa Martei, lăsată moștenire de domnul Andrei Morar, spre mirarea tovarășilor de la Municipiu care nu mai trăiau demult În umbra Îndemnului marxist la unire În cumpătare. Un răspopit, fost manechin apoi și vânzător de Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mici, tot mai mici, și, la un moment dat, a intrat În pământ asemenea unui vârtej cu vârful În jos și duși au fost. Unii cred că și acum Îi aud bătând rar din aripile lor moi, dincolo, deasupra mării. Prefera să aștepte decât să intre În atelier. Nudurile cu care erau tapetați pereții Îl indispuneau. Comparând-o cu femeia matură de acum, constata Încă de la primele sale vizite acolo, foarte puține de altfel, că Iolanda era azi doar mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unor mici inundații, o dată la trei luni. Ura blocurile. Pentru el fiecare bloc era o casă demolată, o grădină Îngropată În moloz, un om plângând pe o grămadă de lemne sau lângă un camion În care tocmai Își Încărcase mobila. Prefera să stea cu chirie În casa doamnei Ster, decât să locuiască În propriul său apartament. Trăia urându-și cu Înverșunare trecutul. Un trecut mărunt, de om mărunt, oarecare. Un om oarecare dar cu amintiri... Una mai ales Îi revenea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În joc. A fost ca o autoflagelare... Ea nu are nici o vină, a zis Iolanda. Niciuna. Nimeni. Cât despre desen, nu-l mai pot privi separat. Și nici nu mai are loc pe perete, trebuie să-i găsesc alt loc. Prefer semnul ăsta ciudat, desenat de Szántó direct pe zid. Aici nu mai este vorba de corp. Într-o zi, fiecare din noi va purta pe umeri chipul altcuiva, cu puțin noroc, firește. Așteptând acea zi, să nu uităm că mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
drept vorbind, nici chiar Tovarășii nu aveau o părere prea bună despre el. De aceea, poate, Îl și numeau Idiotul Partidului. Chiar dacă nu suna prea bine, Își spunea că e mai onorant să ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean despre Viața de Apoi. Țăranii Îl ascultau ca pe un povestitor dăruit, dar sărac cu duhul. Nici măcar nu chicoteau când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
precum Grațian, nu și-ar lăsa tihna căminului pentru o experiență care, consumată În afara familiei și a propriei sale imaginații, era una oarecare. Excepțiile, miracolele dacă vrei, prietene, au, uneori, banalitatea și prospețimea ciupercilor găsite după ploaie. O simplitate năucitoare! Prefer să le trăiesc aici, la mine, unde vei fi bine primit, la orice oră. Și să-ți mai spun ceva: dacă revelionul tău se anunță ciudat, al meu chiar este. Și asta nu doar pentru că am o sticlă de bourbon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de concetățeni de-ai noștri, oricare ar fi fost țara În care respectiva democrație se exprima. Eu am rămas lângă ghid, sub lampadar. Decât să vorbesc, nici nu aș fi putut din pricina unui nod În gât cât o prună renglotă, preferam să strâng În pumn flaconul de Eau Sauvage care Înseamnă Apă Sălbatică și care nu cadrează cu străvechea noastră civilizație. Ghidul nu-mi lua seama. Părul Îi strălucea ca o perucă de wolfram conectată la un grup electrogen. Remușcările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]