3,446 matches
-
Măsurile exagerate nu aduc întotdeauna cele mai bune rezultate. Nu puneți mare preț pe anonime, dar nici nu le neglijați. 11. Nu crede fără să cercetezi. Niciodată nu se recomandă să se facă presupuneri fără să se cerceteze fondul problemei. Presupunerea, deseori, este primul pas spre „mocirlă”. 12. Bazează-te, totuși, pe judecată și instinct, ceea ce înseamnă că dacă ai văzut un animal care seamănă cu lupul, umblă în haită cu lupii, urlă ca lupii, sigur e lup! Celor ce intenționează
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
simetriza/echilibra (pe orizontală) comunicarea (cf., pentru politețea pozitivă, Gurlui, 2008, pp. 184-185; Vinagre, 2008, p. 1031; Rovența-Frumușani, 2005, p. 58; Ionescu-Ruxăndoiu, 1999, pp. 108-109; Kerbrat-Orecchioni, 1992, pp. 301-302 etc.) și, pe de altă parte, impersonalizare, distanță locutor interlocutor, evitarea presupunerilor referitoare la acesta din urmă, deferență, atitudine de evitare a unei situații-problemă sau de redresare a acesteia, de atenuare a unor acte comunicative ofensatoare la adresa uneia dintre fețele interlocutorului, tendința de a supraevalua valoarea interlocutorului etc. (cf., pentru politețea negativă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
unei explicații (Nu sunt sigur că am înțeles...); solicitarea dezvoltării ideii (Spune-mi mai multe despre cum vezi tu lucrurile.); încurajarea implicării (Pat, tu ce părere ai?); atenționare (Fiți atenți la...); oferire de informații (Iată un fapt sau o formulă...); presupunere (Iată o idee care s-ar putea să ne folosească...); directivă (Iată cum trebuie să procedăm...)" Krussel, Edwards, & Springer, 2004, p. 309 -, cu accente nonverbale de tipul mimicii, gesticii, apropierii sau depărtării de interlocutor(i) etc. Desigur, în vederea optimizării procesului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cazurile ascunse care, dintr-un motiv sau altul, au scăpat investigației noastre. În acest studiu, am analizat și efectul moderator al unor variabile sociodemografice (precum statutul ocupațional al părinților, vârsta acestora sau statutul marital) asupra prevalenței alcoolismului. Am pornit de la presupunerea că anumite circumstanțe sau anumite situații familiale favorizează creșterea consumului de alcool. Astfel, în cazul în care unul sau ambii părinți nu mai au un loc de muncă (sunt șomeri, pensionari sau pur și simplu nu lucrează), există o disponibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
să explice, în mod științific, aventura umană: " Și totuși, istoria nu înseamnă doar a povesti chiar dacă este vorba de mari evenimente -, înseamnă a explica chiar și marile evenimente sunt de explicat, oricît ar părea istoria doar o știință bazată pe presupuneri." El consideră orgolioasă ideea că oamenii fac Istoria și îi opune ideea că oamenii sunt făcuți de Istorie, că prezentul și viitorul sunt produsul trecutului: "Istoria profundă ne depășește, pe noi, cei în viață. Nu facem decît să transmitem destinele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nici măcar potențial) și se întoarce în neființă (...). Lumea de aici, care s-a născut, va pieri. Dar nu e singura: există, au mai existat și vor mai exista și altele o infinitate. În loc să explicăm caracterul particular al acestei Lumi, făcînd presupuneri asupra structurii, a ordinii sale (cum o va face Platon, explicînd lumea sensibilă prin modelul său inteligibil), le considerăm particularități printre multe altele și analizăm, în consecință, particularul făcînd din el un caz particular." Aceasta este teoria pe care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care o acordă sociologul, istoricul, psihologul acestui tip de reprezentare. Potrivit modului în care științele umane întrebuințează noțiunea de reprezentare, propunem denumirea de realism cultivat. Fie că e vorba de realism naiv sau cultivat, esențial în noțiunea de reprezentare este presupunerea de la care se pleacă: reprezentarea este reprezentare imagine, percepție a ceva exterior reprezentării. Esențială este particula "a", adesea implicită. Sunt rare lucrările în domeniul științelor umane care să nu se înscrie pe poziția realismului cultivat. Reprezentarea nu este o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să oferi dovezi care să ateste existența unei realități exterioare, este obligat să admită filosoful. Ce se întîmplă atunci cînd vorbim, de exemplu, despre Everest, se întreabă Searle. Presupunem că există o realitate obiectivă, independentă de reprezentările noastre: " Numai că presupunerea existenței unei realități independente de spiritul nostru conține ea însăși presupunerea unei realități independente de reprezentările noastre, ceea ce conduce iarăși către realismul extern. În acest sens, realismul extern este o condiție pur formală." Nu putem dovedi existența unei realități exterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
obligat să admită filosoful. Ce se întîmplă atunci cînd vorbim, de exemplu, despre Everest, se întreabă Searle. Presupunem că există o realitate obiectivă, independentă de reprezentările noastre: " Numai că presupunerea existenței unei realități independente de spiritul nostru conține ea însăși presupunerea unei realități independente de reprezentările noastre, ceea ce conduce iarăși către realismul extern. În acest sens, realismul extern este o condiție pur formală." Nu putem dovedi existența unei realități exterioare, dar realismul este o credință necesară: aceasta este teza filosofului american
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
realismul extern este o condiție pur formală." Nu putem dovedi existența unei realități exterioare, dar realismul este o credință necesară: aceasta este teza filosofului american. Pentru a putea comunica, oamenii trebuie să postuleze că realitatea exterioară există. Realismul este o presupunere necesară comunicării între oameni. Pentru a ne înțelege, a trăi și a acționa împreună trebuie să credem în existența unor lucruri exterioare, precum munții, soarele, ceilalți... În teoria sa asupra limbii, Searle distinge două categorii de enunțuri. Cînd vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fi el, posibilul meu, imposibilul meu include o serie de posibile și imposibile pe care eu le atribui altora. Ea pune în joc în aceeași măsură trecutul, prezentul și viitorul meu. Posibilele noastre, imposibile noastre sunt lumea noastră. Evidențele, prejudecățile, presupunerile, preconceptele noastre: ele preced cunoașterea, judecata, reflecția, conștiința, limbajul. "Lumea se află tot timpul deja acolo, înaintea reflecției", amintește Edmund Husserl 174. Transmitem, împărtășim posibile și imposibile fără să ne dăm seama, fără să ne vorbim. Ele sunt aerul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
adjunct la Eastman Chemical Co., subliniază că o companie este întotdeauna perfect construită pentru a produce ceea ce produce. Dacă are probleme referitoare la calitate, costuri sau productivitate, atunci înseamnă că sunt întărite comportamentele asociate acestor rezultate nedorite. Nu este o presupunere. Este realitatea crudă a comportamentului uman. Aceasta este însă o veste bună deoarece înseamnă că tot ceea ce trebuie să facem pentru a avea performanța dorită e să identificăm comportamentele care produc rezultate slabe și să pregătim consecințele ce le vor
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
cu arhitecții. Cel mai mult timp l-au petrecut cu distribuitorii. Comportamentul care duce la obținerea celor mai bune rezultate în vânzări consta în contactarea telefonică a distribuitorilor și convingerea lor să folosească acest produc în ciuda celor specificate de arhitecți. Presupunerea conform căreia comportamentele se vor reflecta în vânzări s-a bazat pe intuiția cuiva, și nu pe observația directă și pe dovezi concrete Punctele tari nu se află în interiorul persoanei Pentru a utiliza eficient tehnica identificării este necesar să țineți
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
o companie la faliment și să creeze o forță de muncă pentru care integritatea să nu aibă nici o semnificație. Egalitatea și respectul. Abordarea managementului performanței implică o anumită egalitate și respect în modul în care abordăm o altă ființă umană. Presupunerea de bază în această abordare este aceea că cele mai multe comportamente sunt învățate prin consecințele din mediul înconjurător. Ca atare, tragem concluzia că la baza comportamentului altora stau motive logice: acționează astfel deoarece au învățat să acționeze așa. Privind comportamentul din
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
poți să faci. Să vedem ce putem face pentru a te ajuta să te descurci mai bine”. Indiferent dacă ne adresăm unui angajat slab sau unuia bun, spunem: „Să vedem cum te putem ajuta să te descurci mai bine”. Singura presupunere pe care o facem este că oricine, indiferent cât de bun ar fi, poate să facă mai mult și mai bine. Inclusiv eu și voi. În afară de egalitate, este vorba de respectul pentru ceea ce face o altă persoană. Toată lumea are o
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
diferite în grade diferite pot să creeze structuri culturale variate. Astfel, nu există o cale apriorică unică pentru generarea unei mase critice de state liberale. Date fiind dificultățile de cuantificare exactă a preaplinului, o abordare mai atentă ar consta în presupunerea existenței unei mase critice și testarea predicțiilor comportamentale implicate de această prezumție în raport cu datele empirice. Într-adevăr, una dintre trăsăturile distincte și frecvent comentate ale ordinii post-Război Rece este înlocuirea polarității cu o formațiune nucleu-periferie, ca trăsătură structurală dominantă. În
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ne mai raportându-se la o lucrare specifică. Ea este determinată mai mult de ceea ce poate fi realizat; iar acest lucru este altul decât ceea ce nu poate fi realizat și care nu poate fi atins. Prima întrebare are la bază presupunerea că lumea este asemenea unei case ordonate, în care toate lucrurile își găsesc un loc natural. Acest loc natural este predat de lucrarea pe care omul o execută în virtutea esenței ființei sale. Aceasta este viziunea aristotelică asupra cosmosului. Cea de-
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
că Wittgenstein își dorea experiența limită care este confruntarea cu moartea. El spera că abia trecând această probă ar putea deveni omul care 32 GÂNDITORUL SINGURATIC vroia să fie. Însemnări care s-au păstrat din acei ani susțin o asemenea presupunere. Iar sora lui Hermine reținea în amintirile ei: „Odată cu izbucnirea războiului [Ă] a insistat să fie înrolat în armată, în ciuda unei operații de hernie care l-a scutit de serviciul militar. Știu sigur că n-a fost motivat pur și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
1920 și în primăvara lui 1921, anumite medii homosexuale ale Vienei. Dacă ținem seama însă cât de mult depășeau exigențele față de sine ale lui Wittgenstein ceea ce stă în puterea unei ființe omenești, nu vom avea nevoie să acceptăm o asemenea presupunere pentru a-i înțelege disperarea. Acea prăpastie dintre aspirație și modul cum se vedea pe sine, pe care o exprima scriindu-i lui Engelmann „Sunt atât de prost și indecent ca întotdeauna“, era suficientă. Dincolo de faptul că nu a fost
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceva și pentru emanciparea țăranilor de munte în mijlocul cărora a decis să trăiască. În anii petrecuți la Trattenbach, el ar fi încercat, împreună cu preotul Alois Neururer, să le schimbe modul de a gândi, fără succes însă.54 În măsura în care o asemenea presupunere sugerează angajarea lui Wittgenstein pentru un program social, ea este puțin plauzibilă. Wittgenstein nu avea încredere în programe de reformă socială. Din perspectiva lui, individului trebuie să i se ceară doar să-și facă datoria în modul cel mai strict
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
decât filozofie. Prin urmare, ne putem întreba: Ce l a determinat pe Wittgenstein să revină, după o atât de lungă întrerupere? Lipsesc mărturii și informații necesare pentru a putea da un răspuns sigur la această întrebare. Se pot face doar presupuneri. Una dintre explicațiile posibile ar fi aceea că așteptările sale cu privire la ceea ce numea o „viață decentă“ în afara filozofiei nu s-au confirmat. O alta, cea mai plauzibilă, este că treptat el a fost tot mai înclinat să creadă că Tractatus-ul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale lui Wittgenstein, presupozițiile de la care pornea în noile sale cercetări. Mulți erau, fără îndoială, impresionați de personalitatea profesorului, de caracterul neobișnuit al interogațiilor, de stilul cu totul aparte al gândirii sale, fără să-l poată totuși urmări bine. O presupunere confirmată și de unele relatări ale foștilor săi studenți: „S-a spus că Wittgenstein a fost un exemplu viu de practicare a metodei socratice deoarece adesea lecțiile lui constau într-un schimb de întrebări și răspunsuri între el și cei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
continuă să scrie. Cu referire la o însemnare anterioară, la observația că cineva nu se poate înșela dacă spune că stă la masa lui și scrie, el încheie astfel paragraful care poartă numărul 676: „Nu pot să iau în serios presupunerea că acum visez. Cine spune, în vis, «Eu visez», chiar dacă ar spune asta cu voce tare, are tot atât de puțină dreptate ca și când ar spune în vis «Plouă» în timp ce chiar ar ploua. Chiar și dacă visul său ar fi într-adevăr legat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
02). Granițele limbajului, granițele experienței posibile sunt fixate de stările de lucruri atomare, ca totalitate a combinațiilor posibile 142 GÂNDITORUL SINGURATIC între obiecte. Combinațiile reale dintre obiecte, cele care au loc în lumea noastră, reprezintă substratul faptelor care o alcătuiesc. Presupunerea care susține această interpretare este că obiectele, stările de lucruri atomare, numele și propozițiile elementare au fost gândite de autorul Tractatus-ului ca supraconcepte, deosebite de conceptele limbajului comun și științific.36 Dacă acceptăm această presupunere, faptul că nu se dau
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
substratul faptelor care o alcătuiesc. Presupunerea care susține această interpretare este că obiectele, stările de lucruri atomare, numele și propozițiile elementare au fost gândite de autorul Tractatus-ului ca supraconcepte, deosebite de conceptele limbajului comun și științific.36 Dacă acceptăm această presupunere, faptul că nu se dau exemple de obiecte, de nume, de stări de lucruri atomare și de propoziții elementare nu va surprinde. Surprinde însă, în acest caz, că în însemnările care au stat la baza Tractatus-ului Wittgenstein a putut semnala
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]