6,695 matches
-
oricare analist politic. 8.VIITORUL DEMOCRAȚIEI Democrația și-a găsit întotdeauna critici, fie printre cei care o considerau ameliorabilă și, în consecință, îi adresau critici constructive, fie printre cei care voiau să o distrugă, pentru a-i substitui regimuri doar presupuse ca fiind mai democratice sau, uneori, tot presupuse a fi mai egalitare. Odată cu prăbușirea regimurilor comuniste, alternativa, deseori definită ca democrație "substanțială" s-a înregistrat tot mai puțin. De altminteri, regimurile fasciste căzuseră în dizgrație de mult timp și regimurile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
un proces al comunismului, chiar simbolic, dar desfășurat în tribunale. Alții, împăciuitori, au cerut să nu mai vorbim de el, să mergem mai departe ca și cum n-ar fi fost. Cei care au promis adevărul despre Revoluție n-au făcut nimic, presupusele victime ale Securității s-au opus legii lui Ticu Dumitrescu, chiar eliminându-l din PNȚCD pentru că a vrut să se afle adevărul. Majoritatea politicienilor, s-a văzut abia după 1989, aveau motive să-și dorească să nu se afle tot
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de la sfârșitul anului școlar, se arăta că la Politehnică se înregistra o creștere a numărului studenților integraliști, iar la celelalte institute, o scădere față de sesiunea din iarnă și se prevedea un procent mare de repetenți după sesiunea de reexaminare. Cauzele presupuse ale acestor fenomene erau: multe locuri de asistent vacante, lipsa controlului seminariilor și a lucrărilor practice, supraîncărcarea unor discipline, lipsa materialelor didactice proprii, control scăzut al studenților între perioadele de sesiune, puțin lucru direct cu studenții, neimplicarea organizațiilor politice. Ion
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
echipa de dansuri care repetă cu încălțăminte și îmbrăcăminte personală într-un praf de nedescris; observația vizează și sectorul administrativ gospodăresc. [...] Brigada artistică nu poate fi numită de agitație, ea nefiind la zi"4. O cauză a calității reduse este presupusă a fi racolările de artiști de către sindicatele mai bogate. Să le luăm pe rând, pentru ca apoi să puteam compara situația cu cea pe care ați găsit-o dumneavoastră la Casa Studenților. La primul punct, reproșurile de atunci erau valabile și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de ani. Dinastia Han domnea asupra unui teritoriu care măsura 4652 km de la est la vest și 6684 km de la nord la sud, populat de 6o milioane de locuitori și dispunea de bogății fabuloase. În relațiile cu popoarele nomade, cu presupușii strămoși ai hunilor Xiongnu și Nan Yue a fost adoptată o politică fermă, prin campanii militare îndepărtându-le de regiunile de graniță a Chinei sau le-au supus puterii centrale, în timp ce regiunile locuite de Nan Yue au fost încorporate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
dialectic) și sofistic. Să nu uităm că regulile acestei ordini, care vizează în mod direct și exclusiv corectitudinea, sunt hotărâte de logica-organon (logos-ul de-naturat) și își au sursa într-o observare prin gândire a formei gândirii înseși; de aici presupusa "naturalitate" a logicii-organon, adică a regulilor, formelor, deciziilor sale. Această naturalitate este, în fond, expresia autoreferențialității (totuși, relative a) gândirii și a "părerii" că gândirea se raportează chiar la sine, neavând nevoie de vreun mijlocitor. Dar, de fapt, această raportare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în ipostaza de "eu gândesc" (fundament al oricărui act de gândire și, cum am văzut deja, de cunoaștere, dar un veritabil "nimic", luat în sine), adică a unui necondiționat care intervine trebuie să intervină pentru a face posibilă însăși sinteza presupusă de orice act de cunoaștere veritabilă; b) apoi, fiindcă atunci când fenomenul se constituie prin contribuția facultății de cunoaștere, în primul rând a sensibilității, trebuie acceptat și altceva doar gândit de aici numele său: noumen -, ceva ce intelectul admite ca "lucru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
șeful lor spiritual, a fost arestat peste noapte de organele securității, fără să se fi făcut vinovat de vreo infracțiune justificând o astfel de măsură. Aruncat în subsolurile poliției politice și izolat de lume, nu știam nimic nici despre motivul presupus al arestării și nici unde se afla. Despre legatura lui cu un avocat nu era nici vorbă, căci așa ceva nu se obișnuia în regimurile totalitare. Nu mică mi-a fost surpriza mea când, într-o zi spre seară, un gardian
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mai înalt arhiereu al țării mi se pare o blasfemie. - Te văd tare supărat, ba chiar revoltat, dragule. Se vede treaba că nu ai citit destule zapise domnești sau arhierești. Multe din ele se termină cu o afurisenie aruncată asupra presupușilor încălcători ai voinței lor. - Ai dreptate, mărite Spirit... - Să revenim la porunca lui Mihai Racoviță voievod din 6 aprilie 1717 (7225). Ascultă ce-i răspunde Constantin Zbierea șetrarul prin anafora din aceeași zi: „Milostive și luminate doamne, să fii mărie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
etc. Într-o vreme în care, de teama "complotului iacobin" și a răspândirii ideilor revoluției franceze, regimul austriac a instituit severe măsuri polițienești în imperiu, luând aspre măsuri împotriva a tot ceea ce părea a fi o mișcare subversivă 233, pentru presupusele delicte politice comise, Vasile Balș a fost pus sub supravegherea Poliției Aulice Secrete (Geheime Polizeihofstelle) din Viena. Aceasta îi va intercepta corespondența și va trimite chiar, în anul 1807, un agent special, contele von Markowich, la Cernăuți pentru a obține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nu l-a avut? Ultimul caz aduce cu sine dreapta și binefăcătoarea sentință; și totuși cine îl va putea despăgubi pentru suferințele îndurate și sănătatea vătămată? În ce privește primul caz, faptele însele sunt cele care decid, căci: a. Cauza confirmată a presupusei ipohondrii a fost extenuarea în serviciu; ca urmare, reducerea venitului a fost atât de apăsătoare, încât recuperarea acestuia și restituirea costurilor sunt chestiuni fundamentate pe drepturile naturii și ale echitabilității. b. Natura și cauzele presupusei ipohondrii ar fi necesitat cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
căci: a. Cauza confirmată a presupusei ipohondrii a fost extenuarea în serviciu; ca urmare, reducerea venitului a fost atât de apăsătoare, încât recuperarea acestuia și restituirea costurilor sunt chestiuni fundamentate pe drepturile naturii și ale echitabilității. b. Natura și cauzele presupusei ipohondrii ar fi necesitat cel mult o scurtă slăbire a intensității lucrului, îndepărtarea neplăcerilor și relaxare, așa cum au dovedit urmările imediat ce a ajuns acasă și a fost pus în libertate. Faptele s-au petrecut însă împotriva acestor principii clare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
faptului că ipohondria i-a fost bănuită sau atribuită, dacă într-adevăr a avut-o, și că pricina acesteia a fost, conform părerii unanime, extenuarea în serviciu, el trebuie să primească aproape 3 ani leafă redusă; d. din cauza faptului că presupusa ipohondrie a fost nesemnificativă, iar tutela nedorită, și că ea a acționat împotriva datoriei și arbitrar, lăsându-l un an și jumătate să sufere în spital și netrimițându-l acasă ori în libertate, fapt prin care ar fi scăpat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o revelație : cea care broda vedea în vis motivul complicat ce trebuia să-i reușească ; el putea să i se arate și pe o stîncă sau pe flancul unei faleze ori să i se înfățișeze chiar sub forma sa desăvîrșită. Presupusa autoare a revelației era o divinitate cu două fețe, mamă a artelor. Cînd îi inspira un nou motiv unei femei, alte femei îl copiau și motivul intra în repertoriul tribal. Cea care îl crease rămînea însă un personaj ieșit din
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și grefele de substanțe cerebrale despre care am vorbit, precum și transplanturile de organe devenite practică curentă astăzi țin indiscutabil de această ultimă categorie. Atît de variate sînt așadar formele particulare ale canibalismului, atît de diverse sînt funcțiile lui reale sau presupuse, încît ajungem să ne îndoim că noțiunea de canibalism, așa cum este folosită în mod curent, poate fi definită cît de cît precis. Ea se dizolvă sau se risipește de îndată ce încercăm să o înțelegem. Canibalismul în sine nu are o realitate
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
reprezentanții Poloniei și cei ai URSS, scopul final fiind sondarea atitudinii acestor guverne față de România și posibilitatea unui sprijin din partea acestora în cazul în care statul român ar fi fost agresat din exterior. Intensificarea contactelor cu prietenii, dar și cu presupușii adversari era imperios necesară, pentru că Ungaria își intensificase legăturile cu Italia și Germania cu intenția vădită de a izola România, așa cum făcuse cu Cehoslovacia, mai cu seamă că primul ministru maghiar, Teleki Pal, primise asigurările guvernelor italian și german care
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
numire a celor din realitatea imediată era cenzurat, iar la transcrierea textului, acesta dispărea (aproape) cu totul în generalitatea ideilor sale. Tocmai de aceea, identificarea nu numai a textelor, dar chiar afirmarea fără dubiu a diverselor "surse" de inspirație, unele presupuse, altele cu totul incerte, au descurajat cercetătorii în a înainta prea mult pe această cale spinoasă, așa încât mai toți exegeții lui Eminescu au preferat să rămână la nivelul prim de afirmare a locurilor comune cărări bătătorite ale căror certitudini nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o istorie,-un popor,/ Câteodat' deși arare se-ntâlnesc, și ochii lor/ Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă./ Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă amândoi!42. Finalul poemului este previzibil: împăcarea-i... e amorul 43. Presupusa etimologie a cuvântului amor este una sugestivă: a-, care înseamnă "fără", și mor (mors) "moarte", o sintagmă cu semnificația "fără moarte", adică așa cum ar trebui să fie iubirea, desăvîrșită, dar îndeosebi nemuritoare. Deși toți ne supunem lui Eros, în toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
suferința cauzată de prematura moarte a iubitei. Întocmai ca în viziunea religios-folclorizantă, înălțarea iubitei la cer este o imagine emblematică, dominată de viziunea morții. În fapt, zborul este o pendulare între vis și moarte. În poema Din străinătate, vorbind de presupusa lui moarte, care-i va da ghețoasele-i fiori, poetul se vede zburând În visuri fericite [...] către nori268. La fel, în Mortua est!, unde se regăsesc aceleași reverberații ale morții și unde asocierea se face cu aripile îngerilor, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de somn pe care mama îl dezmiardă 312. Poetul accentuează, și în proza fantastică, asemănarea iubitei cu propria mamă, căci disponibilitățile ei materne îndeamnă femeia șă-și desmierde și să-și ocrotească iubitul ca pe un copil, să-l apere de presupuse primejdii și să-l împresoare cu o dragoste din care nu reiese întotdeauna limpede cât îi aparține mamei și cât iubitei 313. Mai mult decât atât, Ieronim se familiariză [...] cu micul imperiu, era ca acasă (s.n.), îngrijea de straturile grădinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sesizat de o persoană... din Israel. Căreia i s-a răspuns că reclamația a fost îndrumată către Colegiul Medicilor din Bacău. N-ar fi de mirare să ajungă la Colegiul din Răcăciuni! De luni de zile, nația este cutremurată de presupusul deces al Elodiei Ghinescu, de dispariția puștanilor fugiți de acasă, în vreme ce uciderea cu zile (acesta-i termenul exact: ucidere!) a unui mare poet s-a soldat cu un necrolog postat pe internet de Asociația Scriitorilor din București și o onorabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
naiv-penibilului filmuleț polițist în care l-am văzut pe Andrei Gheorghe hamletizând cu creerul "lui Eminescu" în palmă. Oare din țeasta cărui animal o fi extras recuziterul piesa anatomică cu pricina? * L -am "ciupit", cândva, pe profesorul Georgescu în chestiunea presupusei asasinări a lui Eminescu, și cred că am cam fost luat de val. Nu pentru că, între timp, mi-aș fi schimbat opiniile; regret doar faptul că, în focul polemicii, am tratat un eminescolog de certă valoare (Georgescu) la un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
direct din dicționarul ortografic, ortoepic și cum i-o mai fi spunând, scriitorii au devenit cei mai docili emuli ai lingviștilor și grămăticilor." Lingvist și grămătic împătimit este și N. Georgescu, numai că el parcurge drumul invers, de la îndreptare către presupusa eroare, ceea ce-i prilejuiește adesea revelația că nu asta a vrut să spună ori să sugereze Eminescu. Păcătoasele de virgule post-postate schimbă sensuri, apostroful (știați că există trei categorii de apostrofuri?) așișderea, cratima reașezată nu-i de acolo și deformează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
așezat în cuier, lângă masa unde stăm. Este tot atât de vechi și demodat ca și cel din sala de examen! Și, e clar: nu el i-a luat paltonul. Așadar, mă fac luntre și punte și-l conving, totuși, pe Ciornei, presupusul vinovat de gluma cu paltonul să vină cu mine la sala unde are loc examenul. Dar, între timp, cât am lipsit, un sfert de grupă a fost sacrificată: în timp ce studenții se trudeau să le fie ascultate și evaluate răspunsurile, Moscovici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
chineze, cu interioare specifice locuitorilor acestora și toate răsfirate într-o uriașă grădină cu fântâni arteziene, statui, flori, arbuști și semiarbuști ornamentali, în care mâna și mintea omului au umblat cu multă iscusință, ordonând și imaginând lucrurile, ca în acel presupus paradis. Din reședința regală se poate vizita aproape totul, în afara dormitorului propriu-zis al suveranului, ceea ce în cele mai multe țări pretins democrate nu se poate nici imagina, darămite vizita. Gertrud ne-am interesat noi spune-ne, te rog: regele vostru e cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]