4,129 matches
-
să meargă și Vlad? Nu cumva... Dar nu se gîndi mai departe, de frică. Încercă să-i dea un răspuns Ilincăi, dar nu fu în stare decît să salte din umeri și să-și muște buza de jos. Sînteți niște proști amîndoi, continuă tot Ilinca, devenind grozav de serioasă. Spune drept, de ce v-ați certat? Îîîî... ăăă..., începu Virgil să se bîlbîie, apoi, făcînd apel la tot curajul care-i mai rămăsese, putu să vorbească mai acătării: m-a insultat... m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prin acele locuri? Știți ceva? luă cuvîntul Vlad. Hai să intrăm în peșteră, să vedem despre ce-i vorba acolo și poate o să ne dumirim mai tîrziu ce-i cu zgomotul ăsta. Cui i-i frică, înseamnă că-i un prost și jumătate și n-are ce căuta în mijlocul nostru! Nu-i așa, Nuțule? Hai! răsunară cîteva glasuri. Nuțu ridică din umeri și nu spuse nimic. Ultimele vorbe ale lui Vlad însă fuseseră spuse mai mult pentru a o împiedica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pînă se rupse, iar Nuțu se prăbuși cu tot cu vîrf în bahnă. Ce-a fost răgetul leului? Fleac pe lîngă urletul lui Nuțu! Se cufundă în noroi pînă la brîu, iar strigătele sale nu mai conteneau. Urcă-te într-o răchită, prostule și nu mai zbiera! strigă la el doctorul. Nuțu se smulse cu greu din nămol și reuși, după eforturi supraomenești, să se urce într-o răchită. Așa mînjit de noroi cum era pe tot corpul și chiar pe față, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie și mai cumplit). Eu de proști și de fricoși nu mă mai tem nici dacă se adună în haite, ca lupii! Ce-or să-mi facă toți Nicanorii și toate Răgăliile de care-mi spui?... Or să mă bată ?... E, he! Noi nu mai trăim în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
așteaptă... și rândul ca-n armată, la cazan... și munca la hurtă... și câștigu la fel pentru toată lumea. De asta cei mai mulți dintre fruntașii satului își iau tălpășița către combinatele de la târg. Printre oameni umblă vorbă că la colhoz rămân numai proștii... că meseriașii se primesc în rândurile clasei muncitoare... și că numai sărăntocii vor putea servi câte un polonic din marea fericire, după cum se tot vântură pe la raion. Oricum, oameni buni, treaba nu-i tocmai în regulă! Asta o spun cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se bucure că, purtîndu-și zidul în sine nu vede nici o opreliște în jur. Să se bucure de libertatea de a iubi și de a fi iubit așa cum știe el. Dar tînărul V. îi spusese Doctorului că, pînă la împărăția cerurilor, proștii nu se bucură de nimic. Au un defect de dragoste. Lipsa acestui defect la prietenul său îl entuziasma. Spunea: „-De neînțeles pentru că sînt dragi, iată că ființele iubite nu te iubesc total. Mediocritatea le impune spaima de a se dărui
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spaima de a se dărui. Și tot ea le cenzurează impulsul de a te primi în întregime. Te uiți la ființa adorată și stupefiat, constați că nu-i valorează prea mult sacrificiul tău. Nu dispera, o face din prostie. Căci proștii, pînă la împărăția cerurilor, nu vor fi niciodată fericiți. Nu se pot fixa acolo. În fericire. Bucuriile lor sînt turnate, precum talăngile, în vînt strălucitor.“ Tînărul Doctor iată că îl privește pe V. fumînd și pare nemulțumit de raționament. “-Dacă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Înșelat. Îmbrățișarea asta are loc fără ca eu să fi fost de acord cu ea. Fără ca eu să-mi fi dat consim țământul. Și, în ciuda acestor lucruri, se pare că nu reușesc să-mi iau privirea de la cei doi. Stau ca prostul și mă uit la ei și încerc să descifrez lucruri care poate nici nu există. Încerc să prind frânturi de priviri printre pleoape închise și să le deslușesc adevăratul înțeles. Degeaba. Totul e în van. Și mi se pare că
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a înțeles clar că noua orânduire și activiștii PCR nu sunt bineveniți într-un sat de gospodari. Păcală merge în oraș pe o stradă intens circulată, este fluierat de galonatul milițian și întrebat batjocoritor dacă în satul lui mai sunt proști. Răspunsul e că „Toți proștii din satul lui s-or dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc despre deosebirea dintre un tren personal și un milițian, cu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
orânduire și activiștii PCR nu sunt bineveniți într-un sat de gospodari. Păcală merge în oraș pe o stradă intens circulată, este fluierat de galonatul milițian și întrebat batjocoritor dacă în satul lui mai sunt proști. Răspunsul e că „Toți proștii din satul lui s-or dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc despre deosebirea dintre un tren personal și un milițian, cu răspuns pe măsură: „Trenul personal
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
un fel de strigătură de tipul... „La colhoz, pe dealul mare, cine fură... tot mai are”. În final, Păcală primește cheia raiului de la sf. Petru și să deschidă numai când va crede el. Un turnător cu nume chiar - Vasile Sălcati, prostul din Voinești vrea și el la rai. Păcală îl întreabă ce a lucrat în viața lui și acesta-i răspunde: „I-am lucrat pe mulți și când nu puteam singur puneam pe alții să-mi facă hatârul că eu sunt
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că poarca e divină”. Bicisnicul: „Bicisnicul cutează a crede despre sine/ Că lumea fără margini doar lui i se cuvine”. Rața: „Ce mai vorbă, rața știe/ Cea mai prima meserie/ Că e doctor în chimie / ...Dar degeaba osteneala/ Pe cel prost nu-l prinde școala”. Dialog: „N-aș răspunde la anchetă/ Că pentr-un răspuns onest/ Stai cu anii la arest”. Curcanul: „Înfoind penajul, gata de bătaie/ El era stăpânul de necontestat/ ...Că umflat în pene el vroia să zboare/ Din
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
floare, Eu mă spânzur, Cotoșman Să mă plângă pe sub soare Numai tu, un biet motan. Da, da, măi Cotoșmane, chiar așa o să fac, fără nimeni pe lume, n-am altceva de făcut decât să mă spânzur. Cotoșman: Fiindcă ești un prost! Ionică: (foarte speriat și surprins)Vorbesti tu? Cotoșman: Da, eu în persoană, m-am supărat atât de tare când am auzit ce prostii spui, încât n-am mai răbdat și mia venit graiul. Auzi colo, să se spânzure! Ionică: Ce-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de atunci, nu v-a mai Îngăduit să vă Înțelegeți, cu cineva, de pe la fabrică, și v-ați Întors cu golul. Și, dacă, la un moment dat? Nici un dacă, la nici un moment dat! Dar, totuși, eu sunt contabilul șef. Tu, măi prostule, nu mai ești nici un fel de contabil șef, al nici unui nimic, de pe nicăieri. Ai fost. Deacum, gata. Totul se dihoacă, rapid, cum curge, de exemplu, nisipul, dintr-un sac spart. Au mers acasă la tată: au mâncat; au băut; au
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Mă Întreb și eu: să fie, oare, posibil? Da, conchise el: dacă amândorura ni se pare că este așa, de bună seamă că nu poate fi altfel. Și, conchid, la rându-mi, dându-le dreptate: Nu! Nu poate fi! Deșteptele proștilor Bune prietene În anii liceului, Petronela Dima, la finanțecredit-afaceri, și Gabriela Burlacu, la literatură - artă și medicină umană, de felul lor, din două sătuce de o rară frumusețe, dar, și de o la fel de rară sărăcie, nu s-au mai Întâlnit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de nu mai mică Însemnătate, și, anume, acela, de director al institutului central de cercetări și stații - pilot, În domeniul științelor medicale. Evenimentul care avea să le readucă, una lângă alta? Prezidiumul de onoare, al congresului femeilor deștepte din țara proștilor. Ca să vezi, cum, anumite momente, de Înalt festivism, Îi pot strica de cap, chiar, și pe oameni la care nu te-ai aștepta la așa - ceva. Dar, viața rămâne, totdeauna, viață. Dacă așa e dat să se Întâmple, așa se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Pentru că așa prevăd Constituția, și legile, și hotărârile, care, În cazul unor situații similare, prevăd că așa e legal să se procedeze, și așa se va și proceda - un nou scrutin, peste numai două săptămâni. Auzind una ca asta, deșteptele proștilor parcă s-au trezit dintr-un vis, pe care, păcatele vieții, de până la acea dată, le-au blestemat să-l trăiască. Un vis ca-n rai. Ca-n rai? Da, ca-n rai. Apoi, dacă e ca-n rai, acela
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vis ca-n rai. Ca-n rai? Da, ca-n rai. Apoi, dacă e ca-n rai, acela se trăiește doar acolo, sus, În cer, nu și pe pământ. S-au consfătuit, În secret, ambele. Au conchis: deșteptele! Deșteptele, și proștii! Da! Deșteptele proștilor. Deșteptele de noi, care nu ne-am putut vedea de treaba noastră, și proștii de ei, alegătorii, care, ne-au crezut pe cuvânt. Deșteptele dracului și proștii domnului! Asta am fost, asta am rămas, asta o să rămânem
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
rai. Ca-n rai? Da, ca-n rai. Apoi, dacă e ca-n rai, acela se trăiește doar acolo, sus, În cer, nu și pe pământ. S-au consfătuit, În secret, ambele. Au conchis: deșteptele! Deșteptele, și proștii! Da! Deșteptele proștilor. Deșteptele de noi, care nu ne-am putut vedea de treaba noastră, și proștii de ei, alegătorii, care, ne-au crezut pe cuvânt. Deșteptele dracului și proștii domnului! Asta am fost, asta am rămas, asta o să rămânem, deci, până la ultima
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
acela se trăiește doar acolo, sus, În cer, nu și pe pământ. S-au consfătuit, În secret, ambele. Au conchis: deșteptele! Deșteptele, și proștii! Da! Deșteptele proștilor. Deșteptele de noi, care nu ne-am putut vedea de treaba noastră, și proștii de ei, alegătorii, care, ne-au crezut pe cuvânt. Deșteptele dracului și proștii domnului! Asta am fost, asta am rămas, asta o să rămânem, deci, până la ultima clipă a vieții noastre! Iar proștii domnului, alegătorii, se vor descurca, așa cum s-au
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
au consfătuit, În secret, ambele. Au conchis: deșteptele! Deșteptele, și proștii! Da! Deșteptele proștilor. Deșteptele de noi, care nu ne-am putut vedea de treaba noastră, și proștii de ei, alegătorii, care, ne-au crezut pe cuvânt. Deșteptele dracului și proștii domnului! Asta am fost, asta am rămas, asta o să rămânem, deci, până la ultima clipă a vieții noastre! Iar proștii domnului, alegătorii, se vor descurca, așa cum s-au mai descurcat, În atâtea alte rânduri! Da, tu, buna mea prietenă? Da, tu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ne-am putut vedea de treaba noastră, și proștii de ei, alegătorii, care, ne-au crezut pe cuvânt. Deșteptele dracului și proștii domnului! Asta am fost, asta am rămas, asta o să rămânem, deci, până la ultima clipă a vieții noastre! Iar proștii domnului, alegătorii, se vor descurca, așa cum s-au mai descurcat, În atâtea alte rânduri! Da, tu, buna mea prietenă? Da, tu, buna mea prietenă! Deci - renunțăm să mai candidăm? Da. Renunțăm să mai candidăm. Nu mai avem nevoie de nici un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
inundat județul cu haragi pentru vie și pentru lagume, iar pe ceapeu și pe ceapiști, i-a umplut de bani. Dacă au văzut, șefii județului, că ăsta a devenit fruntea frunții ălorlalți ca dânsul, din județ, ce s-au gândit, proștii? Ce? Să-l pună șef peste toți. Cum? Să-l ducă la reședința de județ și să-l facă, acolo, director cu agricultura. El nu s-a dat jos din ceapeu. Ei - hai și hai! Și, până la urmă, l-au
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nici pe jumătate n-am golit-o, Încă, pe ultima? Nu. N-am văzut. Hai. Încetișor. Hai și-om vedea. Și, să și batem palma. Da. Să și batem palma. Și să nu ne mai dăm, niciodată, În judecată, ca proștii, că, dacă m-ar Întreba, cineva, pentru ce ne judecăm, nici nu i-aș putea spune pentru ce. Da. Și eu, mă, la fel. În timp ce se străduiau să stea drepți, alături cu gardul În care se opintiseră, de după coama dealului
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În vizuina lui. Rana trebuie să fi fost totuși mortală, căci de atunci arătarea nu mai apăru, iar În depozit stărui o vreme Îndelungată un miros de mortăciune. La Întoarcerea lui Ippolit din concediu, Elizei Începu s-o facă pe prostul, susținând sus și tare că n-a văzut nici o șobolăniță. Subotin Își dădu Însă seama că tovarășul său umblă cu minciuni și Îl luă cu binișorul. Până la urmă, după câteva votci băute la o bodegă aflată la intrarea În port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]