78,673 matches
-
compensatorii ale diverselor profeții socio-politice, Podlipny cumulează în arta sa toate aceste dimensiuni ale unei umanități obosite și derutate, însă tocmai din această pricină cu resurse expresive și simbolice ireproductibile în alte contexte. Microexpoziția de la Ambasada Cehiei, care aduce în fața publicului un număr infim de lucrări față de producția de aproape șapte decenii a unui artist cu o enormă vitalitate, reușește, în ciuda întinderii sale, să ofere un portret complex și convingător al lui Julius Podlipny. Toate dimensiunile artistului, de la cele care țin
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
și epica principală, viața și dragostea personajului-narator Varguitas-Mario. În jurul lor se creează însă un spațiu pregătitor, pentru că din cele spuse de narator la persoana I aflăm totul despre cum au fost create aceste povești, despre autorul lor, despre succesul de public. Naratorul se află cu Camacho într-o ciudată relație de prietenie, există între ei cîteva sumare conversații (pentru că "genialul" nu are prea mult timp la dispoziție), dar mai ales există o permanentă stare de observație. Pedro Camacho e observat cu
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
un fel de om-computer (deși nu sîntem încă în epoca informaticii), iar acest om-computer suferă la un moment dat o defecțiune, o fisură invizibilă care dărîmă tot edificiul. Poveștile încep să-și încurce personajele, se instalează o stare de dezordine, publicul reacționează negativ și toată afacerea eșuează. Pe măsură ce această dezordine se insinuează progresiv în spațiul poveștilor inventate de condeier, ordinea cea mai firească se instalează în planul epicii primare. Varguitas se căsătorește cu mătușa Julia după nesfîrșite încercări eșuate, își îndeplinește
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
merg deloc cu democrația și cu legile de drept. Această contradicție flagrantă nu a scăpat distinșilor luptători. Este cu putință ca articolul de ziar să nu fi consemnat decât esențialul, care, se știe, nu prezintă niciodată vreun interes real pentru publicul avid de "sacrilegii bine cumpănite" cum spunea o dată un filosof. Mai este apoi un lucru, pe care se cuvine să-l împărtășesc cititorilor: articolul în chestiune, - o parte din el, - se află înecat în pata străveche de cerneală care făcu
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
de plumes", cum ar spune francezii. Pe de altă parte, nu-mi place să mă-mbăt cu apă rece. Eu cred că dacă prima carte pe tema asta, Cazul Nichita Dumitru, n-ar fi avut un succes considerabil, și de public și la cititori importanți, n-aș fi scris-o pe-a doua. Ori aș fi scris altceva. După Cazul Nichita Dumitru și după ce i-am cunoscut pe Ion Ioanid, pe Monica Lovinescu, pe Gabriel Liiceanu, pe Virgil Ierunca, n-am
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
un vestigiu din epoci mai vechi, mai calme și mai lirice în dispoziție? Dacă e să-i dăm crezare lui Marjorie Perloff, acest aparent amurg al poeziei se datorează unei erori de strategie interpretativă și productivă, mai degrabă decît receptivității publicului, atît de lesne de condamnat. Epoca noastră are nevoie, consideră Perloff, de un anumit tip de poezie și de un anumit tip de critic literar care să mijlocească întîlnirea dintre cititor și poezie. Cartea pe care o scrie, Wittgenstein's
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
discutabile dar nu flagrante, nu eronate, nu încărcate deformator de o doctrină sau de alta. Cristian Tiberiu Popescu, filolog, știe precis care sînt zonele minate și se ferește de ele. Subiectul are ca temă centrală perioada lui Eminescu de la Timpul. Publicul poate face cunoștință, și nu într-un mod periculos și deformator, ci chiar decent, cu proza politică a "luceafărului poeziei românești". La sfîrșitul reprezentației unii află cu mirare că "luceafărul" a avut și o activitate de gazetar implicată în diurn
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
feminismului. a început, dacă e să dăm crezare confesiunii lui Greenblatt și Gallagher, mai curînd ca un tip de sensibilitate literară, decît ca metodă riguroasă. Ca un mod de a pune întrebări, dar în nici un caz de a propune răspunsuri. Publicul român a avut prilejul de a-l vedea și asculta pe Stephen Gallagher în toamna lui 1999, cînd a ținut o conferință în clădirea pe atunci mult prea mică a Colegiului Noua Europă, sufocant de mică pentru un auditoriu numeros
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
drept film italian. Situația este într-un fel similară, cu cea a filmului "Pane e tulipani" - principalul contracandidat la titlu de "Cel mai bun film elvețian de ficțiune", regizat de Silvio Soldini, cineast elvețian din Milano; filmul a fost cunoscut publicului nostru anul trecut cu ocazia "Zilelor filmului italian" la București și, de altfel, nominalizat la "cel mai bun film european" el a reprezentat... Italia. Dacă mai adăugăm că, la ediția de anul trecut, aici la Solothurn, câștigător al premiului a
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
independentă T & C Film AG (T de la televiziune și C de la cinema) este producătoarea unora dintre cele mai importante titluri ale filmului elvețian, documentar sau de ficțiune: de la "Die Schweizermacher" (1978) a lui Rolf Lyssy - cel mai mare succes de public al cinematografiei elvețiene din toate timpurile - un film ironic și autoironic despre dificultatea de a deveni elvețian, când nu este, dar și de a fi elvețian, atunci când, deja, este -, la documentarul - inițiere în medicina tibetană " Das Wissen vom Heilen" de
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
lăsat scris maestrul italian; "Hors Saison" (1992) - un "reportaj" imaginar despre un vechi hotel - mărturii despre vieți și oameni, amintiri din copilărie, nostalgii din tinerețe, presimțiri ale morții, "Beresina sau ultimele zile ale Elveției" (1999) - comedia-pamflet cunoscută, toamna trecută, și publicului nostru-. Sufletul, dar și creierul, acestei societăți de producție cinematografică este Marcel Hoehn, născut în 1947 la Zürich, absolvent de Școală comercială, devenit la 21 de ani președinte al cine-cluburilor din Școlile secundare din Zürich, la 22 de ani cineast
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
și cordialitatea este o specialitate a casei ("Bruxelles, mon amour"! - după cum spune titlul unui film din Festival), curând micile inconveniente sunt date uitării și ne lăsăm cu toții cuceriți de amabilitatea și gentilețea gazdelor și, mai ales, de civilitatea și cinefilia publicului - în special tânăr - care umple proiecție de proiecție - preț de 9 zile - cele 8 săli ale Festivalului. Oferta a fost, mai ales, europeană și, de fapt, aceasta a și fost principala noutate a actualei ediții: producțiile provenind din Bătrânul continent
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
Formula cîștigă însă în virtuozitate și datorită imaginii semnate de Dermott D. Downs. Maniera video-clip izbutește să creeze un dinamic sentiment al verosimilității, imperios necesar pentru orice fabulație oricît de fantezistă, cît și aura poetică de basm care fascinează neobosit publicul de orice vîrstă, din orice epocă... Fără să abuzeze de stereotipiile superproducțiilor și fără risipă de efecte speciale, se filmează armonios acordînd atenție deopotrivă și firului ierbii și freamătului din priviri, tumultului unei piețe și picturalității tablourilor de gen, citînd
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
toate mințile. E adevărat, Verdi izbutise în jumătate de secol de carieră să depășească, în viață fiind, statutul lui de "star": devenise un mit. E adevărat că în Italia secolului 19 opera se consuma cu apetitul cu care, astăzi, un public extins frecventează cinematograful sau... fotbalul. Cine nu mă crede poate consulta un martor, încântător în elocință sensibilă și ironică: Stendhal. Proiecte mondiale, extraordinare, au fost puse în lucru și realizate pe măsura popularității cu care maestrul Giuseppe continuă a fi
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
suedeze și "Orfeon Donastiarra". Peste 24 de ore, Angela Gheorghiu (tot pe Arte) încheia programul "Soprane verdiene": el debutase cu Maria Callas. Față cu acestea "Traviata", film italian, mai recent, frumos și modest... pe TVR 1. Toate au fost la îndemâna publicului din România: contrapunct cu un aparat de radio, un televizor binecuvântat cu cablul necesar... un magnetoscop. Cine ne spune cum s-a petrecut centenarul reginei Victoria? La Cardiff se cânta... tot Recviemul de Verdi. Pentru EL!
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
Catrinel Popa Editura Fundației Culturale Române publică, în limba engleză, cartea criticului Eugen Negrici, Literature and Propaganda in Communist Romania, care poate stîrni, în egală măsură, interesul publicului străin - confruntat dintr-o dată cu o realitate atipică, în genul celei surprinse de Czselaw Milosz în Gîndirea captivă, dar și noii generații de cititori autohtoni, care nu au parcurs, din fericire pentru ei, experiența totalitară. În plus, va trebui ca cercetătorii
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
Wilson sau Mary McCarthy au un pathos care pare naiv prin precipitare și vehemență, sau alteori dimpotrivă arid prin sarcasm și forțată detașare, pe cînd Trilling pare să fi găsit o justă măsură, inspirată probabil de contactul permanent cu un public viu și prezent, cel al studenților săi. De altfel, într-unul din eseurile incluse în acest volum, singurul dedicat unei scriitoare (Jane Austen), Trilling tratează tema ironiei, propunînd o distincție între ironia implicată și cea detașată. Premisa de la care pornește
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
în genere private, care importă filmele. În culpă e baza etatista a rețelei de exploatare a filmelor, patronată de mentalitățile și interesele vechiului aparat, care blochează inițiativele, apetentele și competențele altora, cu corolarul mizeriei respingătoare a majorității sălilor dezertate de public și reduse numeric în Capitala (în afara celor înainte citate și a complexului privat Hollywood Multiplex) la o duzină și ceva (de trei ori mai puține decît înaintea primului război mondial). Zadarnic exemplul distanțat la ani lumină al distribuitorilor francezi, să
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
pentru el extraordinar și, în 1861, apare cartea. Dacă exceptam Descrierea Moldovei de Cantemir, publicată la Berlin, la începutul secolului al XVIII-lea, la îndemnul lui Leibniz și pe baza căreia este ales, în 1714, membru al Academiei din Berlin, publicul german - și, prin el, cel european - nu beneficia de o atare relatare scrisă de un călător iscusit, care știe să vadă și are talentul, rar, de a surprinde ceea ce observa. Și, totuși, în Germania vremii, cartea lui Kunisch n-a
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
care am fost invitați de Mihai Panait (principal colaborator al lui Dan Puric și Mihai Mălaimare, după cum singur s-a prezentat). Insolitul personaj cu joben și pantofi de step își făcea o originală reclamă, în foaierul Teatrului de Comedie, chemînd publicul la "Școala de dans". Un afiș pe acestă temă stătea, înfipt în bolduri (!), pe pînza pictorului găzduit în holul instituției. De fapt, nu ne chema nimeni la "Școala de bune maniere"...
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
se poate citi ca orice text literar. Toate părțile sunt ascultate, înregistrate, de la fonem la monolog epic, de la replica ațoasă sau acidă la confesiunea totală, delirantă. Imagini dramatice, tensionate declanșează siluete, climate și metafore teatrale demne de adus pe scenă. Publicul nostru are nevoie de visul ironic, primenitor al dramaturgului. Iosif Naghiu, Teatru scurt, București, Ed. Eminescu, 1999, 216 p., f.p.
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
fost și a rămas un nonconformist, care subminează cu consecventă prin opțiunile sale ierarhia de valori consacrată. Poeților în vogă, poeților care se bucură de popularitate și datorită unei "impurități" a poeziei lor, el le opune adeseori poeți ignorați de publicul larg. Un Gheorghe Grigurcu mai puțin cunoscut Regăsim în paginile recentelor volume cunoscutele și recunoscutele calități ale criticii lui Gheorghe Grigurcu și, înainte de toate, capacitatea de a-i defini pe poeți, în fraze ceremonioase și totuși precise. Criticul nu bruschează
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
face să te simți întărit. După alte cîteva volume care au văzut lumina tiparului în România și în Israel, prietenii m-au convins să-mi adun aforismele risipite prin reviste și ziare, pe cele mai bune desigur, si sa le public într-o carte. I-am trimis textele lui MRI la Iași. Pe internet! Șunt, cu siguranta singurul scriitor de limbă română din Israel care și-a văzut cartea editata, fără să se fi deplasat din camera lui. „Înger cu coarne
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
calculat cu care Filimon degustă peisajul, departe de orice avânt romantic, după cum reiese și din capitolul intitulat Castelul Schönbrunn: "Grădina ce ține de acest castel e formată dupe modelul celei de la Versalia și este pusă în toate zilele la dispozițiunea publicului. în grădina aceasta vizitatorul are mai multe lucruri frumoase de văzut. în dosul bazenului, ce termină parterul cel mare, se înalță un amfiteatru de verdură, ce încoronează arcadele unui portic deschis, care are o lungime de 171 și înălțimea de
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
exces de zel suspectabil de fobie. Cine e însă de vină că aceștia din urmă nu s-au priceput să-și chivernisească imaginea? Pentru că țărăniștii au avut o presă tot mai proastă pe măsură ce s-au deprins să-și spele în public rufele murdare, afacere pe care conducerea partidului fie că a încercat s-o minimalizeze, fie - mai rău! - s-o trateze mutește. După Congresul acestui greu încercat partid, Cristian Tudor Popescu a scris un editorial Sfîrșitul țărănismului în care dădea mari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]