18,605 matches
-
în noapte mai mult oarbă adevărul care albește atâtea orizonturi încurcate pe coaste abrupte țâșnește râul caut fereastra șemineului cerșesc o scânteie să aprindă surâsul umbra are baston cocoașa e grea în prag de noapte porumbelul iese din palmă cu ramul de măslin semn că-ți cer iertare primăvară. (in poza goblen-Ruga Maicii Domnului-realizata de mine) Referință Bibliografică: Destin / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 226, Anul I, 14 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana
DESTIN de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360116_a_361445]
-
jur părea neclintit, îmbrăcat într-un alb imaculat de omătul pufos ce se așternea încet, încet, peste lunci și văi, dealuri și munți, ca o dumnezeiască binecuvântare. Doar câteva ciori, vrăbii și coțofene, se mai zăreau, croncănind supărate parcă, pe ramurile copacilor despuiate de frunze, dedesuptul cerului plumburiu. Iarna nu era rea, ci doar puțin mai diferită de celelalte surori ale ei: Primăvara cea sfioasă, Vara cea veselă și caldă și Toamna cea bogată. Ea era rece, căci așa i-a
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > REGĂSIRE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Am plecat în lume să mă regăsesc Căutam un drum tainic către sine, Ocoleam pământul, risipeam trăiri, Ramuri timpurii se uscau în mine. Marea de cuvinte, clipe efemere, Am trecut prin valuri ai am prins putere M-am lovit de stânci, șuiera furtuna, Razele de soare mi-au sărutat mâna. Am trăit în peșteri, contemplam iluzii, Visele în
REGĂSIRE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360191_a_361520]
-
România-i o stafie! Câmpurile dezgolite de păduri și de fânețe Și-au pierdut din măreția vremurilor cu sânețe. Sună goarna, bate toba, se-aud strigăte amare Căci cohortele străine ne-au furat din țărm și mare. Strigă codrul, strigă ramul, strigă Dunărea albastră Căci scârnava Uniune vrea ca sclavă țara noastră. Când religii globaliste insistent vor să ne sfarme Frați români, a sosit vremea să ne înrolăm sub arme! SPIONAJ ÎN ANTURAJ A devenit spionajul simbolul modernității, Se suspectează savanții
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]
-
cele dedicate ciclurilor fertilității, Paștile se înscriu pe primul loc. Suferința lui Isus se retrăiește însutit și înmiit în public în fiecare an, atingând punctele culminante în orașele andaluze. În dumnica de dinainte de Paști (Domingo de Ramos, derivat de la decorativele ramuri de palmier împletite cu multă fantezie), există în Spania regula nescrisă de a se purta haine sau încălțăminte nouă. În Joia dinainte de Paști, femeile se îmbracă complet în negru și își prind în păr pieptenele cu creastă înaltă (peine) de
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
fioroși: dară lucrarea-I - prin sângerări și spin se face tocmai unde-s nori mai groși! ...va fi o noapte preatainică - și-o stea sub care crunți dușmani - frați s-or îmbrățișa! LA OSPĂȚUL MÂNTUIRII îngeri și-a trezit pe ramuri cerești lamuri Sfântul Zarzăr! pâlpâie lumini de raiuri zeiești graiuri în Grădină! păsări mii se așezară se-nchinară pe-al Lui Umăr! din toți porii-asudă Lumea Vin de Floare Sărbătoare! vin serafii toți în iureș vestesc gureș Mântuire! El zâmbește
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
trezești într-o zi în mijlocul sufocantului nicăieri stăpân deplin pe-ntreg pustiul zilei risipind printre degete cenușa vechilor chitanțe pe care literele negre bine apăsate lăbărțează taxă dreptului la viață și taci îndelung secondat doar de cântecul graurului leagănat pe ramul de soc cu floarea trecută. STACOJIU Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se încioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții dintre vitrine stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
zilei risipind printre degete cenușa vechilor chitanțe pe care literele negre bine apăsate lăbărțează taxă dreptului la viață și taci îndelung secondat doar de cântecul graurului leagănat pe ramul de soc cu floarea trecută. STACOJIU Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se încioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții dintre vitrine stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă de mână strâns
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
e tomnatic, apele sure, semnificând moartea iubirii, despărțirea. Venirea Zburătorului și nunta refac fața lumii, căci nunta e semnul legământului . Acum peisajul cadru e altul. Pădurea e însuflețită („Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,/ Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă”) Apele par în toposul rotund al lacului de o feerie neîntânlită, într-un vers pe care Tudor Arghezi îl crede cel mai frumos, mai eufonic din poezia româmnească: „În cuibar rotind de ape peste care
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
umeri, amândoi. E-adevărat că drumul este greu, Dar ranița ne-o duce Dumnezeu. A VENIT TOAMNA Printre copaci, ca o ispită Cu jocul ei de ani mereu, În rochii colorate, despletită, Calcă râzând, pe pasul meu. Alungă frunzele din ramuri, Ascunde pașilor cărarea, Gonește florile din geamuri Și-aprinde în iubiri chemarea. Alt sens îi caut dimineții. Prins de al gândului suspin, Mai scriu o filă-n cartea vieții, Cu mai mult dor, cu mai mult chin. Te regăsesc în
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
nu apare curcubeul iarna? De ce să se topească, Speranță obosită, O înghețată în cornetul zilei de vară? Ar năvăli copiii pe el cu săniile, Dacă s-ar porni un viscol, s-ar sparge Și ar ninge în șapte culori, Rogvaiv, ramurile copacilor, aripile păsărilor Și fumul de la horn. Zâmbetele nu. Șapte zile, Șapte culori, Șapte taine. Azi, doar e toamnă... Referință Bibliografică: CARTEA CU PRIETENI XXXXII- TEO CABEL / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 648, Anul II, 09
CARTEA CU PRIETENI XXXXII- TEO CABEL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359865_a_361194]
-
1115 din 19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului de voi muri departe de cetate în brazda neagră de la noi, să mă lăsați culcat pe spate ca să mă ude niște ploi. din chipul meu de lut răsare copacul veșnic înverzit, cu ramuri tinere spre soare cu rădăcini spre infinit. din ghinda lui an după an vor crește alți stejari în floare, din fiecare bolovan vor răsări flori de cicoare. apoi pădure se vor face, poieni de vis cu maci în floare, acolo
DORINŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359924_a_361253]
-
fi demersul Judecăților rezolute. Călătorind spre infinitul De unde s-a născut pământul Voi căuta meteoritul Care-mi va găzdui cuvântul ULTIMUL DRUM C-un prieten bun, prea mulți nu am, M-am întâlnit acum un an Îmi povestea crestând un ram Cum viața noastră nu-i în van Se pregătea senin de drum Simțea că nu mai are timp, Își urmărea un gând, în scrum, Din jarul unui anotimp Desaga și-un toiag cioplit Le-avea la scară, în cerdac, Un
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
sărbătoare a bucuriei întrupate prin existența lui Hristos mult așteptatul. Așa va fi fost primit Hristos și în duminica de atunci, din illo tempore, cu chipuri de oameni topite de bucuria credinței, cu ochi strălucitori de iubire și recunoștință, cu ramuri de finic ridicate în mâini ca o pădure unduitoare de venerație în cinstea și în calea Lui... Așa erau și acum, după mii de ani, sutele de oameni veniți la biserică să marcheze momentul sărbătorii, așa trăiau și acum bucuria
DESPRE ÎNŢELESUL ÎNCĂ PUŢIN ÎNŢELES AL JERFEI ŞI ÎNVIERII de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359953_a_361282]
-
în mâini ca o pădure unduitoare de venerație în cinstea și în calea Lui... Așa erau și acum, după mii de ani, sutele de oameni veniți la biserică să marcheze momentul sărbătorii, așa trăiau și acum bucuria, unduind lanuri de ramuri înverzite și ascultând slujba în care se deslușeau înțelesurile adânci ale sărbătorii. Acest moment înălțător de comuniune a celui Unic cu poporul pentru care s-a întrupat (adică de succes!) l-a făcut temut și urât în ochii celor fără de
DESPRE ÎNŢELESUL ÎNCĂ PUŢIN ÎNŢELES AL JERFEI ŞI ÎNVIERII de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359953_a_361282]
-
și așa. Am dormit după amiază și acum nu-mi mai era somn. În timp ce Cristina și George se plimbau pe malul mării la oră târzie din noapte, Ana deschise ochii trezită din somn de foșnetul plopilor ce-i băteau cu ramurile în fereastră. Raza lunii se scălda în luciul oglinzii din cameră, luminând patul gol al Cristinei, cu lenjeria mototolită, așa cum se sculase înainte de miezul nopții. Se dădu jos din pat și se uită dacă este lumină la baie. „Deci Cristina
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
frunzele acestora, precum și ai altor pomi ca: salcâmul, liliacul și chiar arboretul pe care îl întâlnim aproape peste tot. Dar și mai surprins am fost când l-am văzut într-o zi pe Ilie, unul din vecini, tăind vârful câtorva ramuri, nu mai mari de 10-12 centimetri de măr, păr, vișin și mărunțindu-le, pentru ceai îmi ziceam în sinea mea și pe care, nici una, nici două, le-a înghțit cu apă. - Ce faci omule? - Mi-e lene să mai pun
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359610_a_360939]
-
pământ sub formă de praf. Când dispare mama, omul și-a pierdut starea paradisiacă. Grigore Vieru a înțeles perfect versurile formației Savoy, cântate de Mirabela Dauer: „Mamă frumoasă, primul meu Rai / Fă o minune, te rog mai stai, / Dulce lumină, ram de măslin, / Încă nu-i vremea, mai stai puțin”! - și în cuvinte aproape sibilinice, gnomice, esențializează puterea mamei asupra Universului. Ea oprește timpul în loc, întoarce mânia vântului, oprește valul, scade fierbințeala, alungă cu ochii norii amenințători și-și ocrotește puișorii
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
rămâne să înfrunte veacurile, la fel de verde și puternic ca și în anii tinereții, hrănindu-și coroana bogată, cu crengi până la pământ din tainele istoriei, din dragostea de neam a celor ce s-au adunat și încă se mai adună sub ramurile lui. Cea de-a doua parte a zilei de sâmbătă, a fost dedicată celor înzestrați cu har, care, în calitate de slujitori ai condeiului și ai penelului, veniți din diferite colțuri ale țării, s-au adunat în incinta Casei de Cultură din
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
acestui Trup, carne din carnea Lui și oase din oasele Lui” . El Însuși actualizează relațiile Sale, sau se oferă pe Sine Însuși prin Taine, în care este întrupată Biserica, dar nu în chip simbolic „ci ca mădularele în inimă, ca ramurile în rădăcina plantei, sau, cum spune Mântuitorul, ca „mlădița în viță” (Ioan 15, 15). Adică, nu este vorba numai de comunitate de nume, sau de o simplă asemănare între ele, ci chiar de identitatea de fapt. De aceea spune și
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
lăsa dusă. Cum stătea sprijinită de un copac a zărit în poiană, un ghiocel abia ieșit de sub zăpadă dar acoperit de o tufă spinoasă. De bucurie și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce umbreau ghiocelul. Înfuriată , Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit ghiocelul cu palmele ei încălzite. Din nebăgare de seamă s-a rănit într-un spin și o picătura
MĂRŢIŞORUL...TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359747_a_361076]
-
că nu mai este nevoie să cumpere cărțile lui Gabriel Chifu, explicîndu-i noile condiții: „Chifu nu mai are nicio putere. Dă-l în mă-sa, a plecat la București! Trebuie să vi-l prezint pe noul redactor șef al revistei Ramuri, în persoana domnului Paul Arețu”. Ce a urmat, ne povestește chiar Nicolae Bălașa în sesizarea sa: Numai dacă ne imaginăm cum s-a derulat totul în mijlocul Craiovei, la „o oră foarte matinală pentru a nu fi văzuți”, și ne apucă
SĂ FIE DOAR LA OLTENI? MIRA-M-AŞ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359080_a_360409]
-
Bălașa în sesizarea sa: Numai dacă ne imaginăm cum s-a derulat totul în mijlocul Craiovei, la „o oră foarte matinală pentru a nu fi văzuți”, și ne apucă rîsul: Paul Arețu, poet minor din Craiova, numit redactor șef al revistei „Ramuri”, venea însoțit de nepoata lui pentru a lua niște cîrnați și carne de miel numai pentru a-i arăta drumul către mult visatul statut de membru al USR! De fapt, Paul Arețu n-a făcut altceva decît să-i spună
SĂ FIE DOAR LA OLTENI? MIRA-M-AŞ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359080_a_360409]
-
post. Alerg iute spre altar, prin Poarta de vânt Cu pași izbăvitori, sub pânza cerului senin Cruce devin, îmbrățișare spre Cuvânt Când brațele-mi deschid alintului divin. M-opresc sub imperialii platani, crengile lor Desenează simbol măreț, de biruință Bogăția ramurilor, rotundul fructelor Mi-amintesc de înțelepciune, de căință. Alung din mine și din jur norii tristeții Sub cerul liber, sub platanii maiestuoși Mă rog și mulțumesc în numele vieții Pentru toată bucuria, pentru anii frumoși. Spre semeni, spre confrați mă duce
SOLSTIŢIU SUB PLATANI (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359109_a_360438]
-
Am stat sub platanul cu duioșie aplecat Într-o sublimă îmbrațișare a pământului! Pe cel mai falnic cu iubire l-am înconjurat Spre stânga, așa ca-n ritualul Începutului. Îmblânzită de frumusețe, de-atâta armonie Cu ochii spre cer, printre ramuri, înduioșată M-am cuibărit în iubire ca în copilărie Slăvind Puterea, Veșnicia cerescului Tată. Ce va urma? Armonie sau dezbinare? O curățire temeinică a Mamei Pământ Cheia doar Dumnezeu, Tatăl ceresc o are Doar cu Domnul să facem legământ! Să
SOLSTIŢIU SUB PLATANI (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359109_a_360438]