3,496 matches
-
cea romantică, conștient că vremea „literaturii contradictorii” a trecut. A trecut, e drept, dar literatura franceză de astăzi se găsește prinsă Încă prinsă În siajul ei, nu-și poate privi viitorul, pentru că viitorul nu-l vede decît ca pe o reîntoarcere În trecut, tot mi detașată, speră ea. La urma urmei, nu știm dacă a trecut. Discuția de pînă acum a vizat proza. Poezia franceză contemporană nu pare a fi ieșit vreodată din paradigma modernistă, cea a contradicțiilor, cea a contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de schițare a unei bathomologii, termen Împrumutat autorului Mitologiilor, definit ca “battement incessant de la doxa et du paradoxe”, comparat, apud Vico, cu o spirală. Dacă, de exemplu, intenționalitatea În producția literară a fost socotită la un moment dat o iluzie, reîntoarcerea ei În cîmpul reflecției teoretice nu Înseamnă reapariția aceluiași, a aceleiași idei perimate conform căreia operele se originează În niște intenții clare ale autorilor de care critica trebuie să dea seamă prin răspunsul la “ce a vrut poetul să spună
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ratașa gîndirii negative franceze, de la Derrida la Lacan, incriminate de noii filozofi gen Ferry și Renaut. Mult mai aproape se află crezul său de cel al lui Dostoievski fără Dumnezeu poți face orice. Nici un moment nu susține romancierul ideea unei reîntoarceri la o presupusă vîrstă de aur, ba dimpotrivă, umanitatea sălbatică a viitorului SF se aseamănă punct cu punct modului de funcționare a societăților tradiționale, unde cruzimea se manifestă ritualic iar biologicul primează, ierarhizează și selectează. Ipoteza esenței animalice a omului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Kant și a formulat noi spații de manifestare a libertății. Meritul Îl au poate fondatorii modernității poetice, marii nihiliști ai Europei, gnosticii care au descoperit În poezie o experiență spirituală liberă de tradiție și deci cu atât mai crudă. În ciuda reîntoarcerilor raționaliste, ba de la mijlocul secolului al XIX-lea prin Victor Cousin sau a pozitivismului lui Auguste Comte, ba În prima jumătate a secolului trecut după Încercarea de conciliere a forței vitale cu aceea rațională, efectuată de Henri Bergson, fascinația răului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
hărți, de călătorii, de asceză și, peste toate, singura perenă, de scris. Ramuri ale acestui copac biografic desenat aici găsiți În alte romane: În Metafizica tuburilor, pe cea despre prima copilărie japoneză, În Uimire și cutremur pe cea despre despre reîntoarcerea, la 21 de ani, În Tokyo și despre experiența de translator avută aici. Romanciera debutează la Începutul anilor 90. Le Sabotage amoureux, al doilea roman al său, publicat În 1993, vorbește, la persoana Întâi, despre o copilăria naratoarei care, la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scenă autoritară să-l implice într-un permanent dialog. „Uitați de mine, izbucnește câteodată spectatorul, vreau să mă țin deoparte, în umbră, să vă văd și să vă supraveghez!” Gata cu atâta defulare: se cere revenirea la starea de dinainte, „reîntoarcerea refulării”. Refularea spectatorului supraveghetor al scenei, voyeur ilicit și conștient de asta, ființă singuratică uitată de toți ceilalți și lăsată să contemple în tăcere acest univers straniu care o absoarbe cu desăvârșire. El e cel care pândește, care spionează scena
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
1973; "Ceremonie în albastru", 1975, Editura Albatros. Despre Mihai Negulescu aflăm din comentariul critic al lui Alexandru Piru1 că este un versificator fără personalitate. Din cantitatea de volume publicate, culegerea "Echinox" adună ceea ce este mai reprezentativ în lirica lui. O reîntoarcere la anii tinereții și-ai jubilației apare în poemul "Câinele toamnei", unde îl descoperim pe Ion Barbu, care-l invocase pe Fox: Se aud gemând butucii la echinox,/ ciorchina tremură de îndoială./ Pe unde ești bătrână umbră,/ când masca toamnei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din blidul feței mele,/ întinde apă proaspătă la călători!" Fântâna, care apare simbolic de-a lungul creației, izvor de viață și moarte, alături de câmpiile mănoase, de podgoriile aplecate de strugurii roșii, stau sub "marile înțelesuri". Un sentiment al plenitudinii, visul reîntoarcerilor, contemplația într-o clipă de răgaz, comuniunea cu sufletul materiei, al liniștii, al sensibilității, pe care nu reușește să ne-o transmită, rămân în afara emoției estetice. Poetul parcă ne-ar citi un tablou deschis ca sens la prima vedere, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și insensibilă, îi va genera un sentiment de melancolie, de aceea numai dragostea îl ajută să reziste prin "măhălălile lui noiembrie". "Țara lui π" este o carte scrisă fără emoție. Poeme ca "Oracol", "Silex", "Ritm" nu spun nimic. Poetul cântă reîntoarceri, trăiește amintiri, îl prezintă pe Pan cum invocă ancore uitate pe țărm și cheamă depărtări. Un univers în care bătrânii nu au ținere de minte, în care lamentarea este un pumn de cenușă și orice drum drept este o răspântie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
peisaj, fără dramatism, fără neliniștea ciclului "Ștefan și oamenii", de aceea vibrația este estompată în pânze statice, nu lipsite, însă, de armonie cu elemente proprii primului volum, "Poezii" (1950). Din acest moment, evocarea istorică este un prilej de meditație, de reîntoarcere a poetului spre el însuși, într-un extaz melancolic și sacru. În volumul "Cadavre în vid" are sentimentul golului în istorie, al destinului singular: Voi pleca deși lăsând moștenire o lungă/ trenă de sânge, de zgură, de fum..." pentru că " Vid
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trăire civică. Cele două laturi ale creației lui Adrian Păunescu continuă, îmbogățite în nuanțe și simboluri ce vor constitui și substanța volumelor următoare. Trăirea existenței în latura ei biografică presupune și la Adrian Păunescu, ca și la alți poeți, o reîntoarcere la poezia lui Tudor Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, dar și la Macedonski și Octavian Goga. Adrian Păunescu trece prin exuberanța primelor sentimente, prin stări de jubilație, de neliniște, de spaimă în fața unui univers aflat în stare de proliferare sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spre care tinde omul de la naștere și până la moarte, motive care apar obsesiv, așa cum vom vedea de-a lungul operei. Trăirea teribilă a existenței și latura ei biografică Cu volumul "Mieii primi" asistăm la o revitalizare a lirismului prin permanenta reîntoarcere la origini, la acea efervescență naturistă, similară creației divine. Există în poemul titular un soroc al creșterii care ne trimite la L. Blaga, fără însă să se transforme într-o jubilație schilleriană, ca în poemul "Focuri de primăvară". Poetul trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o formă de integrare a»vieții în cosmos, un mod de continuare a existenței în natură, o expresie a legăturii permanente a omului cu mediul în care trăiește. Astfel, moartea nu înseamnă un sfârșit, ci doar un nou început, o reîntoarcere a omului în elementele naturii veșnice din care a izvorât (întoarcerea pământului în pământ), un moment de jubilație sufletească determinată de înveșnicire prin împreunare cu natura. De aceea, baciul moldovean cheamă în jurul său soarele și luna, stelele, munții, brazii și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
trăirea timpului de către mine are un caracter de circularitate. Timpul meu interior, În relația cu celălalt, nu este liniar. Eu tind către El și El tinde către Mine. În cazul acesta, despărțirea, În loc de a fi „ruptură” devine o așteptare a reîntoarcerii. Sentimentul interior al dorului, ca revenire, Întoarcere nostalgică către celălalt este simbolizat sintetic În mitul orfic. Eu Îl caut, Îl doresc pe celălalt, la fel cum Orfeu o dorea, o căuta, o aștepta pe Euridice. Dorul nu este numai un
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și posibilitatea de a se afirma, Într-o manieră plenară, liberă. Cu toate acestea, situațiile-limită vor marca persoana pentru tot restul vieții sale. Trecerea prin situații-limită va lăsa urme: frustrări, situații castratoare, complexe. Ieșirea dintr-o situație Închisă nu Înseamnă reîntoarcerea la condiția anterioară. Persoana se eliberează de constrângeri, dar nu și de memoria acestora. Ea va rămâne marcată pentru tot restul vieții. Aceste experiențe pot slăbi sau, dimpotrivă, pot Întări persoana, printr-un plus de experiență de viață psihomorală. 18
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Această dorință, amestecată cu durerea, având un caracter nostalgic, este dorul. Sentimentul nostalgic al „Paradisului pierdut” la care tinzi permanent să revii, În care vrei ca să te reintegrezi. În cazul ieșirii din cetate, identitatea se mai păstrează numai prin speranța reîntoarcerii. Este o experiență sufletească dublă: afectivă și temporală. Rămâi legat, atașat de locurile și timpul pe care le-ai părăsit. Gândindu-te la ele și dorindu-le păstrezi cetatea În interioritatea ta sufletească, ca pe o ultimă insulă a speranței
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este un act compensator, care Înlocuiește În mod real sau simbolic prejudiciul produs. Actul reparator, ca să poată fi eficient, trebuie să reproducă pe dos sau În sens invers actul prin care persoana victimei a fost prejudiciată. Este un fel de reîntoarcere la situația anterioară conflictului, o anulare a traumatismului psihomoral al victimei. Reparația prejudiciului nu se face numai prin acțiuni exercitate asupra victimei, ca terapii morale psihologice. Ea are caracterul unui act de autocompensare psihomorală spontană, care ține de mecanismele de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mele pentru faptele din trecut. Atât binele, cât și răul, reprezintă esența morală a acțiunilor mele psihologice. Acțiunile o dată consumate, ceea ce rămâne după ele sunt efectele pozitive sau negative, pe care conștiința morală le va judeca. Aceasta constă Într-o reîntoarcere dureroasă către trecut, fie că doresc acest lucru, fie că, recunosc că am greșit, vreau să ocolesc trecutul sau să-l elimin din viața mea. Ceea ce mă Întoarce este Însă conștiința morală. Ea Îmi cere să răspund și să plătesc
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate acționa, În fapt. Astfel, se poate remarca faptul că orice act de căință este o intenție a unui catharsis moral, prin care sufletul Încearcă să se vindece, recuperându-și forțele pierdute (M. Scheleră. Ea este ieșirea din Rău și reîntoarcerea la Bine. Prin căință, eu ies din trecutul meu negativ și intru Într-un timp nou, cu un sens și o valoare morală pozitivă, mă desprind de greșeală, sau de păcat. În planul eticii creștine, P. Abélard vede trei modalități
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
interior, cât și a stării de puritate morală a ființei umane. Psihoterapia morală are ca scop schimbarea ființei prin scoaterea acesteia din starea de cădere pe care o dă pierderea valorilor morale ale umanului. Această schimbare trebuie să reprezinte o reîntoarcere a omului la situația sa originară. Este un act de purificare apocatastazică (D. Stăniloaeă. Aceasta este posibil de a fi realizată prin apelul la un model arhetipal suprem, ca valoare morală, cu care persoana trebuie să se compare, să se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
totală reorganizare. Lui Yourcenar, totuși, i-a adus câteva idei noi. Făcea săptămânal naveta de 100 de mile în timpul trimestrului de la Hartford University până la Westchester, predându-și orele și așteptând cu nerăbdare în fiecare an vara anotimpul ei favorit și reîntoarcerea cuplului la Mount Desert. A publicat câteva cronici în 1947 și traducerea în franceză a nuvelei Ce știa Maisie de Henry James, iar o revistă franțuzească intitulată Le Milieu du Siècle i-a publicat întreaga piesă Electre ou la Chute
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lipsa de finalitate rațională, pentru Barker, R., Dembo, T., Lewin, K. „regresia” constituie reacția tipică a frustrației. Ei înțeleg „regresiunea” ca o coborâre, sub influența agentului frustrant, a „nivelului” activității, până la blocarea acesteia și reapariția unei deprinderi anterioare părăsite (adică reîntoarcerea la unele forme de conduită primitive, infantile). Fără a exclude posibilitatea ca „fixația” și „regresiunea” să constituie, în anumite împrejurări, forme specifice de reacție la frustrare, N.D. Levitov arată că, în lumea umană, aceste două modalități de reacție capătă noi
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
deoarece au fost alcătuite pentru a apăra elita socială care se simte amenințată de influența crescândă a "claselor populare" și (sau) pentru că aceste sisteme politice sunt asociate cu idei de ierarhie socială și politică. În multe cazuri există dorința de reîntoarcere la ceea ce se consideră a fi structura bine organizată din trecut în care fiecare avea locul său iar pozițiile în ierarhie erau de necontestat. Astfel de încercări sfârșesc de obicei prost, deoarece efortul de a remodela societatea nu poate continua
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
avut un sistem cu partid dominant, dar nu unic, și s-a deplasat într-adevăr la sfârșitul anilor '80 spre un sistem de partide mai echilibrat. Războiul civil din Liban nu a permis funcționarea democrației liberale, dar a existat o reîntoarcere la "normalitate" la începutul anilor '90. Chile a redevenit o democrație liberală la sfârșitul anilor '80. Iordania a avut două alegeri libere la începutul anilor '90, iar un sistem de partide competitiv a început să se constituie. Astfel, singura excepție
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]