3,662 matches
-
în modul cel mai propriu ? Cum altfel decît fiind boem. Iar a fi boem însemna în primul rînd să bei („...să bei e/ ca și cum...“). Să bei și să vorbești chestii culturale. ...și, atunci cînd starea de bună dispoziție creștea, să reciți din Nichita sau să cînți din cîntecele de pe discul lui Augustin Frățilă. „Lătrau caii, lătrau caii/ Cînd veneau ahei ahaii“ - sau ceva în genul ăsta. Bineînțeles că ziua morții lui Nichita era sfîntă. Ne strîngeam cu toții și beam și vărsam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
școală pentru că învățătoarea lor le vorbea frumos, îi ajuta să înțeleagă și să asimileze ceea ce nu au reușit în anii precedenți de la învățătoarele suplinitoare, care nu stăpâneau meșteșugul didactic, le aducea cărți de povești, îi învăța să cânte și să recite, și se juca cu ei în orele de educație fizică și în recreație. Corectarea cu regularitate a tuturor temelor efectuate în clasă și acasă i-a ajutat pe copii să-și îndrepte treptat greșelile grafice și ortografice, să se exprime
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
înduioșez cu ei, să sufăr cu ei. Dar n-am mai înțeles nimic. N-am mai recunoscut pe nimeni. Inima mea n-a mai resimțit nici o emoție, aproape nici una. Mi-am reamintit doar, cu o ușoară strângere de inimă, cum recitam cu Mihai Codreanu versurile din romanța "tiroleană" Altra volta gieri biele Blanch'e rosa com'un flore... pe care mai târziu le-am regăsit, nu mai țin minte unde, într-o frumoasă variantă venețiană. Inima mea a vibrat ușor, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
după alta și se sfârșeau de fiecare dată cu un ropot de râs. Pictorul Mihai Puiu, cu o structură corpolentă de fost boxeur în tinerețe și un iubitor al literaturii, urcat în picioare pe un scaun în mijlocul camerei, ne-a recitat minunate versuri cu o dicție de invidiat, reușind să aștearnă pe moment liniștea în întreaga încăpere. Aplauzele nu s-au putut abține, felicitându-l pe cel care a putut să ne facă pentru un moment să tăcem. Pentru câteva clipe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
durere, aducându-mi aminte mai degrabă de moarte, de judecată. 79. A șaptea adăugire. Să mă lipsesc de orice fel de lumină, cu același scop șca mai susț, închizând ferestrele și ușile câtă vreme voi fi în cameră, dacă nu recit breviarul 1, citesc sau mănânc. 80. A opta adăugire. Să nu râd, nici să nu spun lucruri care provoacă râsul. 81. A noua adăugire. Să-mi înfrânez privirea, în afara momentului în care întâmpin șpe cinevaț sau îmi iau rămas bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spune că așa jucau ei atunci (dar mă cam îndoiesc că așa erau ei și-n afara scenei). Există un moment emoționant când Aristița, o fostă divă a teatrului (jucată empatic de Ioana Bulcă), ia în stăpânire cadrul și-și recită lunga tiradă în ploaie ; scena are acea grandilocvență și elocvență comic înduioșătoare pe care le asociem melodramelor mute. Dacă Restul e tăcere ar fi reușit să păstreze acest ton (comic cu grație, patetic cu eleganță) pe tot parcursul filmului, am
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
făcută. Tu semeni cu poza aceea. Semeni cîteodată, cînd surîzi... În noaptea asta, înspre zori, s-a mai întors o lebădă; / S-a-ntors din drumuri lungi de ape și de stele, / Mai albă decît ieri și mai bogată cu un fulg", recit eu versurile citite demult, în studenție, acum vreo opt-nouă ani, urmărit în gînd multă vreme de zîmbetul senin de pe copertă. Mulțumesc! șoptește doamna Cristina. Ce-ai mai publicat pe urmă? o întreb. Aceea era cartea ta de debut. Ai început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lovească, dar îi prind brațele din zbor, lăsîndu-mi sacoșa să cadă la picioare. Ieși afară sau țip! îmi strigă printre dinți, cu ură, încercînd zadarnic să-și elibereze mîinile. O strîng mai cu putere, apropiind-o. În noaptea asta, îi recit eu încet și apăsat, a mai îmbătrînit un greier. L-am auzit luîndu-și rămas bun de la stele / Și de la brazdele de fîn sub care cîntase". Îți amintești, Cristina? Te întrebai în poezia aceea unde și-o fi ascuns greierul arcușul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rînd, îmi șterg nasul cu mîneca aspră a hainei de azbest și clatin din cap afirmativ : Rămîn destule, Vlade... Datoria noastră, însă, e să visăm la cele frumoase. Și să luptăm pentru ele. Vlad se întinde din nou, începînd să recite: Mereu să cheamă țara de inimă visată, / Pe cîmpuri trandafiri fug picurînd tăcere."3 Fir-aș al naibii, că bine-i cînd învingi!... Și cum e "țara" aceea? întreb eu. Minunată!... Așa, în ochii lumii, nici eu nu o recunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să lucreze vis-à-vis, Anne-Marie cu gros-bonnet-ul, eu, la marea serbare la Luxor, serbare româno-sovietică unde era (sic) ministrul și secretarul general, care a vorbit admirabil. Un program cu poezii rusești spuse de elevele de la Școala Centrală; și liceul nostru a recitat poezii de Maiacovski și o poezie, Lenin. Au urmat dansuri rusești, jucate de elevele noastre, elevele Școalei Centrale și ortodoxe internat, cu costume impecabile, de casă mare (dirijate aceste din urmă de Floria Capsali) și apoi liceul nostru cu hore
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
capitol lung din ma rele pedagog Cairov și o broșură de Roller, marele nostru academician. Trebuie să mă opresc, draga mea, ca să nu mai rămân cu gura căscată, cum mi se întâmplă foarte des când nu sunt în stare să recit fraza stereotipă pe care o așteaptă de la mine ceilalți. Ah, draga mea, frica de examene, pe care am târât-o după mine în visele și în coșmarurile mele, a devenit acum una dintre cele mai apăsătoare trăiri pe care mi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
au oprit să privească, și n-am văzut-o niciodată atât de frumoasă. Sinceră să fiu, n-aveam nici cea mai mică intenție să plâng. De fapt, chiar mă și gândisem și cum să fac ca să reușesc, și anume să recit alfabetul invers, cu accent franțuzesc. Dar, chiar din momentul în care am ajutat-o pe Suze să-și îndrepte trena, am simțit că mi se umezesc ochii. Și când muzica de orgă începe maiestuoasă și pășim încet în biserica în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ea a ajuns o banală formulă ofensatoare la adresa evreilor, folosită mai ales de copii. O Întâlnim folosită și de copiii de șvabi din Banatul românesc, așa cum Îmi comunică prietenul William Totok, originar din această zonă. În timpul sărbătorii Paștelui, copiii șvabi recită o formulă cu elemente depreciative referitoare la evrei : asocierea cu Iuda Iscarioteanul, ademenirea cu mâncare interzisă (carne de porc cu varză), evreul este bătrân (alte) sau zdrențăros (schäbiger) și, În final, exclamația consacrată (Hep !, Hep !). O versiune a acestui recitativ
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lansat asistenței invitația participării la „...o seară evreiască” susținută tot la Teatrul comunal, ocazie cu care s-a produs „...tov. doctor I. Goldenberg” care a conferențiat despre „...literatura idiș”. Atmosfera a fost Încinsă până la incandescență de Dalle Westler „...care a recitat bucăți humoristice din Șalom Alehem”. Dar, așa cum s-a mai Întâmplat și cum se va mai Întâmpla, satisfacția liderilor comuniști evrei a fost demolată de prestația „...tinerilor din Hasomer Hatair” care, invitați la această serată le-au provocat „...un fiasco
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cultural și profesional, ci încearcă să îmbrățișeze și alte zone. Picioarele tale, fundul tău, ochii tăi... , enumeră el. și, după o pauză : P* * *a ta. Ce anume vrea Maurice ? Tehnic, nu mare lucru : doar să i îndruge baliverne, să-i recite sonete și, în situații de criză, să se uite la sînii ei goi. Pe de altă parte, Maurice e ceea ce se cheamă tot tehnic un boșorog libidinos, iar relația pe care o dezvoltă cu Venus (cum îi zice el) nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
realizări excepționale, nu se insistă pe ele. Dacă Venus e un testament, el ne spune că realizările de genul ăsta nu sînt atît de importante și că singurele abilități actoricești care contează pînă la urmă sînt aceea de a-i recita un sonet unei fete, aceea de a-i spune o măscară și, dacă se poate, aceea de a face lucrurile astea atît de frumos încît să nu se mai știe care e sonetul și care e măscara. Dilema Veche, mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vedea acest film sună ca o tortură, dar nu suferința constituie principala ei determinantă, ci suspansul ce se creează în jurul eforturilor lui Bauby de a comunica. Cu aceeași doctoriță, el învață apoi să comunice în cuvinte și propoziții : ea îi recită alfabetul, el clipește la litera de care are nevoie. Uneori, spectatorul știe dinainte, de la vocea interioară a lui Bauby, ce gînd încearcă acesta să comunice, și e alături de pacient în nerăbdarea lui de a se face înțeles. Alteori, spectatorul nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de bunicul Vasili Ivanovici, bolșevic urmărit de Okhrana țarista, refugiat din acest motiv în România prin 1895, conform documentației publicate de Lumea liberă. Adevărul istoric al biografiei lui Ion Iliescu diferă de telenovelă pe care fostul președinte al României o recita atunci când vine vorba de relațiile străvechi ale familiei sale cu Moscova. În telenovelă, Alexandru Iliescu este fochist, mecanic de locomotivă, lider sindical, membru P C.R., persecutat de autorități (arestat, judecat și condamnat), pentru a fi eliberat la 23 august 1944
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
mai vioi și mai ager decât fratele Vasilică, mai mare ca el cu doi ani. Apoi fiind și mezinul, a fost îndrăgit și ocrotit de frații și surorile lui mai mari. învățase de la ei cântece și poezii pe care le recita cu drag și voioșie, oridecâte ori avea prilejul. Cu repertoriul lui de poezii și cânticele a avut mare succes într-o împrejurare, și anume: după ce împlinise patru ani și câteva luni, în septembrie 1936, ai lui s-au gândit să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de la școala cea nouă, i-a explicat surorii Maricica, că nu-l poate primi pe frățiorul ei Săndel, că nu a împlinit vârsta de cinci ani. Copilul care era și el de față, supărat că nu este primit, începu să recite o poezioară pe care o învățase de la soră-sa. Anunță cu glasul tare titlul, „Drapelul”, și începu să turuie iuteiute, ca să nu fie întrerupt: „De-l vezi trecând, ridică-ți fruntea/ șiascultă glasul de fanfară/ și de-ai simți că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ard de dorul tău/ căutându-te mereu./» − Frumos ați cântat, spuse Gheorghiță, păcat că n-am adus cu mine vioara ca să vă cânt; de altfel n-aș fi putut să și culeg poamă și să și cânt; eu am să recit ceva dintr-o poezie scrisă de Mihai Eminescu, care îmi place tare mult...Ascultați: «A fost odată ca-n povești/ A fost, ca niciodată/ Din rude mari, împărătești/ O prea frumoasă fată/ și era una la părinți/ și mândră-n
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prevăzători și au pus la păstrare roadele anului scurs. Iar Săndel mergând pe lângă căruță se gândea la poezia cu drapelul, Surorile și ceilalți frați ai lui îi spuneau că-i ceva măreț. Acum versurile rostite de Gheorghiță ca și poeziile recitate de el azi, la culesul viei, parcă îi deschideau noi înțelesuri de dragoste, de ceva măreț. Deci aceasta se cheamă România. Capitolul XIV Cerințele vieții sunt fără margini „Doamne, dăne sănătate că mă apăr eu de toate” rostise odată Costache
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de la școală Maria privi spre ei și își aminti de spusele lui Costache și de visele ei și o podidi din nou plânsul. Maricica se apropie de dânsa și își aminti de o poezioară pe care o învățase la școală, recitând în gând : De ce plângi, maică, de ce plângi/ îți curg p e față în broboane/ Atâtea lacrimi, să le strângi/ S -ar face mii și milioane». O întrebă simplu: − Ce s-a întâmplat, mamă, ce te doare? − Nu mă doare nimic
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tot adevărul și le spuneți tuturor, / Cum muriră frații noștri, pentru neam și țara lor. / și pe sacrele morminte, puneți lacrime și flori, / Spre a fi mai dulce somnul, miilor de luptători.... » După interpretarea acestui imn mai mulți elevi au recitat versuri cu caracter patriotic închinate eroilor, scrise de marii noștri poeți. în încheierea acestui moment, domnul învățător Constantin Obreja cu autoritatea ce-o deținea a anunțat programul acelei zile, făcând cunoscut mulțimii că « de la orele 14 începe serbarea câmpenească în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de recitatori cât și corul condus de doamna învățătoare Elena Averescu, au umplut Văile Prisecii cu melodii pe versuri patriotice ale celor mai de seamă poeți și compozitori. Povestitorul își amintește de poezia „Sergentul”, scrisă tot de Alecsandri și frumos recitată de Leonte ștefan : « Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui / Venea un om, cu jale zicând în gândul lui / Mai lungă-mi pare calea acum lantors acasă.../ Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !... După
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]