8,522 matches
-
din Göttingen în februarie 2002 și aflată acum în curs de apariție la Ed. Polirom. 4 Stăteam acolo ca un prost și scoteam fum ca o locomotivă. Ca ziarist aș fi putut, firește, să scriu un reportaj sau măcar o relatare succintă. Probabil că domnii din Consiliul de Administrație chiar ceva de genul ăsta așteptau de la mine, căci mama mă prezentase la început ca "reproter la Springer cu ziarele lui". N-am contrazis-o, dar nici n-am așternut pe hârtie
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
fiecare dată, indiferent cine le cultivase. Nu-mi mai rămâne să spun decât că în acele zile, când Nemmersdorf a devenit totuna cu esența ororii, disprețul cu care lumea era deprinsă față de ruși s-a transformat în frica de ruși. Relatările gazetărești, comentariile radio, imaginile jurnalelor de actualități vehiculate în localitatea recucerită, au declanșat în Prusia orientală o fugă în masă care, începând de la mijlocul lui ianuarie, s-a amplificat până la panică. Odată cu fuga pe drumul de țară, a început și
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
ca transportor de refugiați, la sfârșitul războiului. 2) Este vorba despre întâlnirea supraviețuitorilor de pe nava Gustloff, care a avut loc în localitatea balneară Damp, după reunificarea Germaniei. 3) Cartea lui Heinz Schön, fostul asistent-trezorier de pe nava Gustloff, se intitulează Catastrofa-Gustloff, relatarea unui supraviețuitor. 4) Cartea se intitulează Scufundarea lui Wilhelm Gustloff și a apărut la Berlin în 1995, iar cei trei englezi sunt: Christopher Dobson, John Miller, Ronald Pyne. 5) S13 este submarinul-torpilor rusesc care a scufundat nava Wilhelm Gustloff. 6
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
echilibrat, senin, în decența confesiunii, în așezarea atent cronologică a evenimentelor. Harul de portretist transpare din conturarea figurilor de dascăli, actori, regizori, înfăptuită cu farmec și lirism, dar și cu știința selectării detaliului semnificativ. Rememorarea se încarcă de emoție odată cu relatarea episoadelor dramatice din istoria orașului (cedarea Clujului) și din cea a familiei Stanca. Doar finalul aduce o perspectivă ulterioară, convențional optimistă, asupra acestui oraș de care memorialistul fusese obligat să se despartă după înstrăinarea Ardealului de Nord. Viziunea tradițională asupra
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
unor ambianțe, peisaje, climate de epocă, fiecare reconstituire e însoțită de reflecții, comentarii, digresiuni, discursul având particularitățile unui eseu saturat de intelectualitate. Apar nu doar notații (inevitabil) politice, dar și confesiuni, instructive note de lectură, considerații despre pictură, muzică, teatru. Relatările privitoare la excursii învederează un real simț al naturii, implicând darul de a individualiza impresii culese pe Coasta de Azur, pe litoralul Atlanticului, pe plaiurile ținutului Dauphinée. Dar scrierea suscită interes mai cu seamă prin creionarea unor personalități din mediul
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
din diferite colțuri ale lumii, aceluiași medic și fragmente narative care refac universul concentraționar din combinat. Scrisorile târzii aduc în prim-plan nume și evenimente reale, de ultim moment: Christian Schenk, Adrian Alui Gheorghe, Gelu Dorian, Cassian Maria Spiridon ș.a., relatarea unor călătorii organizate de breasla scriitoricească etc. Mulți din cei care se află în combinat apar ca figuri fie la limita dintre normal și anormal, fie la treapta inferioară a bunului simț, puțini fiind cei cu aspirații intelectuale, aici promiscuitatea
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
săvârșit cerul și pământul și toată podoaba lor. Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea toată lucrarea Sa, iar în ziua a șaptea s‑a odihnit de toate lucrurile pe care le‑a făcut”. Aceasta nu este doar o relatare despre lucrurile săvârșite în trecut, ci și o profeție a celor ce se vor întâmpla în viitor. Căci dacă „o zi a Domnului este cât o mie de ani” (2Pt. 3,8; Ps. 89,4) și dacă în șase zile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Commodian reia legenda și îi conferă o nouă semnificație. În concepția sa, Nero îndeplinește funcția metaforică de Anticrist al păgânilor (deoarece se adresează păgânilor iudaizanți). Lactanțiu se debarasează de mit ca de o prejudecată inutilă. Recitind cu atenție toate momentele relatării sale eshatologice, observăm lipsa unui element fundamental din biografia Anticristului: originea sa iudaică. Tiranul eshatologic este descris ca un uzurpator „născut de un duh rău” și venit din Siria; nicăieri însă nu se precizează că el este iudeu. Conflictul între
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca un dumnezeu, prigonind sfinții și grăind blasfemii împotriva lui Cristos. Dar, pentru că desfășurarea exegezei ne‑a condus la tema zilelor domniei Vrăjmașului, se cuvine să vorbim mai întâi despre nașterea și despre tinerețea lui, să aducem discursul nostru la relatarea acestora. Am spus deja: diavolul, fiul nelegiuirii, se va arăta asemenea în toate Mântuitorului nostru, aceasta se vede din înfățișarea faptelor. Mântuitorul lumii, vrând să izbăvească neamul omenesc, s‑a născut din Fecioara și Preacurata Maria, a îmbrăcat haina trupului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Le Livre de Daniel, Paris, 1971, pp. 20‑22. . Textul Cărții lui Daniel este cumva special, redactat în ebraică (cap. 1 și 8-12) și în aramaică (cap. 2,4b-7,28) și alcătuit din două secțiuni principale: prima (cap. 1-6) cuprinde relatări despre profet; cea de‑a doua (7-12) redă o serie de vedenii profetice. Textul grec prezintă trei capitole inedite: „Istoria Suzanei”; „Cântarea celor trei tineri” (3,24‑90) și „Bel și balaurul”. „Istoria Suzanei” este situată la începutul cărții, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
confruntării dintre David (simbol al regalității mesianice) și Goliat (1Rg. 17,49). . Pentru o mai bună înțelegere a trimiterilor istorice și politice cuprinse în această a doua parte, trebuie avute în vedere atât cărțile 1 și 2 Macabei, cât și relatarea lui Flavius Iosephus din Antichități iudaice XII, 240-XIII, 229. . Dan. 9,27; 11,31; 12,11; 1Mac. 1,44‑59. . C. Saulnier și Ch. Perrot, Histoire d’Israël, vol. 3, Paris, 1985, p. 116. . Cf. de asemenea Zah. 2,6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
literatură», ci simplu document omenesc”. În povestirile despre locatarii de pe Strada Grădinilor, ale căror interese sau atitudini interferează uneori, se creează o anume atmosferă. Apar tipuri, comportamente, care vin să ilustreze mai ales defecte și apucături, întâmplări neplăcute, uneori tragice. Relatările sunt în cheie voit hilară, oscilând între comedie și dramă, mai ales când e vorba de isprăvile femeilor și de bărbații încornorați care se resemnează găsind explicații și scuze pentru infidelitatea consoartelor. Naratorul, în general doar martor sau confident, își
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
lirism discret, delicat”, într-un „stil limpede și elegant” (G. Călinescu) ori vor remarca „sarcasmul rece, profesional” (Dragoș Vrânceanu). Memorialistica lui S. cuprinde atât evocări ale unor fapte și personalități importante, ca în Amintiri de la „Viața românească” (1956), cât și relatările autobiografice intitulate Din copilăria lui Ionel (1962), reluate și amplificate în 1970. Începuturile marii reviste ieșene sunt reconstituite prin citate din întemeietori, apoi este descrisă viața redacțională. În prim-plan se află G. Ibrăileanu, al cărui portret expresiv, viu, se
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Calistrat Hogaș, D. D. Patrașcanu, Jean Bart, A. Philippide, Gala Galaction. Totuși, frecvent primează anecdoticul, secvențele cât de cât spectaculoase, selecția și tratarea scenelor făcând evidentă și intenția lui S. de a da o tentă umoristică relatărilor, dar și de a se situa el însuși la înălțimea celor evocați, dovedind un spirit viu, o inteligență subțire. Sunt în carte și alte informații de istorie literară, despre debuturi, pseudonime, despre munca neștiută la stilizarea și corectarea textelor, asigurată
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
1886 câteva ediții, fie fragmentare, fie după o copie deficitară, originalul fiind editat abia în 1967. Prima noastră istorie științifică, Hronica românilor și a mai multor neamuri cuprinde perioada 86-1739, fiind o expunere analistică de citate și reproduceri de documente. Relatările despre primii două sute de ani demonstrează originea romană a poporului român. Între 271 (anul retragerii aureliene) și 1300 se urmărește istoria nediferențiată a sud-estului Europei, cu o atenție specială pentru continuitatea elementului latin la nord și la sud de Dunăre
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
caracter legendar. La fel de ușor se poate identifica și cu legenda propriu-zisă, când motivele dobândesc o finalitate explicativă sau se referă la un anume personaj istoric. Două categorii ale s. sunt gluma și anecdota. Mai redusă ca proporții (se limitează la relatarea unui singur moment) și de proveniență citadină, gluma pune accent pe replica finală, așa-zisa poantă care evidențiază anumite calități ale personajului (istețimea, perspicacitatea, inteligența). Dacă replica finală disimulează anumite defecte ale protagonistului (prostia, viclenia), vizând aspectul satiric în primul
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
scriitorilor români”, cât și colecții de eseuri și studii, volume de comunicări științifice. În 1958 este redactat primul „Buletin informativ”, cu precizarea că apare când este posibil și când este nevoie, ultimul număr, al doisprezecelea, ieșind la 5 octombrie 1961. Relatările privind activitatea S.A.R. sunt preluate în 1962 de „Revista scriitorilor români”. Din 1967 până în 1970 se organizează paisprezece congrese, cu participare internațională și sub patronajul unei personalități din țara unde are loc manifestarea: Roma, 1957 (comemorarea lui Ovidiu), Mainz, 1958
SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289745_a_291074]
-
l-a trimis capuchehaia la Istanbul: Pentru trimiterea lui Ianache Văcărescul vel agă... la Poartă 130 -, se spune că Văcărescu era însurat cu Stanca, sora marelui logofăt Bârcă Cojescu 131) și Constantin Brâncoveanu. înșiruire pe care o aflăm și în relatarea lui Axinte Uricariul: „[...] și întâi au tăiat pe toate beizadelele aceste înaintea ochilor lui, începând de la cel mai mare [.Constantin - n.m.] apoi au tăiat pe un boier ce-l chiema Enache Văcărescul vel paharnic; pe urmă au tăiat și pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un inamic îi cade astfel în mână, Lupu „în două-trei rânduri au trimis să vadză, adevărat au sosit?”. Serdarul, prins, joacă - cu disperare - partitura „recunoștinței cu fidelitate”, morala țintind fixarea unui portret al „ingratului”. „Povestind” scena, Costin este el însuși: relatarea indirectă a „replicilor” se combină cu restituirea nemijlocită într-un joc în care partenerii tind spre excelență: „Tare s-au apucat sărdariul că nu știe nemică, cu mare giurământuri. Și cum să hie el amestecŭ la unile ca acélea, spre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
perpétuelle...”) sau cutremurătoarea știre i-a parvenit în închisoare (C. Gane)? Dacă ne întoarcem privirea de la istorie către literatura scrisă despre înfiorătoarele evenimente (pe care Doamna Marica le-a văzut ori i-au fost comunicate), constatăm existența unor deosebiri în relatarea faptelor. Aș începe cu acea „Cuvântare adresată - de Voievod - fiilor săi înainte de moarte” (secvență pe care C. Giurescu o identifică drept adaos original în feluritele texte în care apare). Este limpede că aceste discursuri brâncovenești - cuvântarea evocată și cea adresată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
am avut pre lumia aceasta. Să păstrăm însă sufletele noastre, și să păstrăm păcatele noastre cu sângele nostruț”. Apelul la niște informații aflate în circulație (transmise în scris sau oral) a condus, în timp, la constituirea unor „versuri” deosebite pentru relatarea unuia și aceluiași eveniment (sau evenimente). Precum în cazul ordinii în care au fost descăpățânați Brâncovenii. Autorul necunoscut al Istoriei oștirei ce s-au făcut asupra Moreii la anul 7223 [1715] (Nicolae Iorga îl identifică în persoana unui Constantin Vătaful
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
executarea Voievodului și a fiilor lui (după opinia lui Nicolae Iorga), dă următoarea ordine: Constantin (fiul cel mare), Ștefan, Răducan, Matei, Enache Văcărescu (ginerele lui Brâncoveanu - este de părere autorul) și Constantin Brâncoveanu, înșiruire pe care o aflăm și în relatarea lui Axinte Uricariul: „[...] și întâi au târât pe toate beizadelele aceste înaintea ochilor lui, începând de la cel mai mare [Constantin - n.m. D.H.M.], și pe rând până la cel mai mic [Matei - n.m.]; apoi au târât pe un boier ce-l chema
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
publicate de Mihail Kogălniceanu, ed. 2, vol. II, București, 1872.p. 163. 93. Vezi Anton Maria del Chiaro, op. cit., pp. 125-126; Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 28. 94. Ștefan D. Grecianu, în „Anexe” la Viața lui Constantin Vodă-Brâncoveanu, p. 250 (folosește relatări ale ambasadorilor). 95. La Ștefan D. Grecianu, loc. cit.: Calhi. 96. Constantin Gane, Trecute vieți..., ed. cit., vol.I, p. 435. 97. Vezi Ștefan D. Grecianu, Genealogiile documentate..., vol. III, fasc. XXI, p. 156. 98. Ștefan D. Grecianu, op. cit., vol
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
binele (Brâncoveanu), într-o desfășurare barocă, vădind aceeași înclinație către spectaculos. Diurpaneu, ultimul decebal al Daciei (1879) este o evocare imaginară a înfrângerii dacilor în ultimul război cu romanii. Ș. a scris și o epopee, Daciada (1885), nereușind decât o relatare plată, lipsită de fior poetic, a istoriei până la Mihai Viteazul. Impresiuni și noțiuni, un text manuscris din 1864, conține și un capitol de estetică, în care se încearcă o definire nuanțată a frumosului și se fac reflecții sensibile, aplicate asupra
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
fi schimbat. El poate fi numai deformat fabulativ sau mitizat. Din aceste motive, adesea, nici personajul din trecut nu este net delimitat de anumite cadre fixe. Ceea ce spune un individ despre personajul care a fost este În mare măsură, o relatare, Încărcată de subiectivitate. Ori această subiectivitate deformează imaginea și semnificația valorică a personajului. Dincolo de faptul că trecutul unei persoane este psihobiografia acesteia din punctul de vedere al evenimentelor trăite, ea este și istoria vieții sale interioare, a modului În care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]