5,495 matches
-
să se Înscrie la Litere: Începea să i se aplece de demonstrațiile Taylor-Maclaurin și, mai ales, la Litere erau fete, o mulțime de fete. Tatăl lui nu avu nici o obiecție. Ca toți libertinii bătrâni, spre sfârșit devenea sentimental și Își reproșa amarnic că prin egoismul său Îi stricase viața lui Bruno; ceea ce de altfel nu era În Întregime fals. La Începutul lunii mai se despărți de Julie, ultima lui amantă, o femeie totuși superbă; o chema Julie Lamour, dar numele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fac un tur pe la peep-showuri. Doctorul Azoulay, așa-l chema, avea Întotdeauna reviste Paris Match În sala de așteptare: pe scurt, Îmi dădea impresia că e un doctor bun. Cazul meu nu-l interesa prea mult, dar nu i-o reproșez - eram un caz Într-adevăr banal, eram pur și simplu un dobitoc frustrat care Îmbătrânea și nu-și mai dorea nevasta. Cam În aceeași epocă, Azoulay fusese solicitat ca expert În procesul unui grup de adolescenți sataniști care hăcuiseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să nu mă pierd cu firea. Deci nu-i plac avocații. Asta nu are nici cea mai mică legătură cu mine. Pot foarte bine să fiu sinceră cu el. Să-i povestesc despre viața mea. N-are cum să-mi reproșeze trecutul. Evident că nu. Și dacă o va face ? Dacă mă trezesc că-mi dă una ? — Scuze. Ca din senin, Nathaniel apare în fața mea, cu chipul cald și prietenos. Ești bine ? — Foarte ! zic cu veselie forțată. Mă distrez de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sînt În stare să facă așa ceva ? — Știu. E... un tip de nădejde. Urmează o pauză, și Încep să rup suportul de hîrtie pentru pahar În fărîmițe mici de tot. Cred că singurul amănunt minor pe care i l-aș putea reproșa e faptul că nu mai e deloc romantic. — Nu poți să te aștepți ca totul să fie romantic la nesfîrșit, spune Lissy. Lucrurile se schimbă. E normal să se mai așeze. — Știu asta ! spun. SÎntem două persoane mature și raționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Și dacă n-aș fi văzut servieta ? Să zicem că aș fi intrat În casă perfect nevinovată, ca de obicei și m-aș fi dus drept În camera ei și aș fi deschis ușa? Cine ce-ar avea să-mi reproșeze ? Ar fi o simplă greșeală pe care o poate face oricine. Ies din bucătărie, ciulesc urechile cîteva clipe, apoi mă duc tiptil spre ușa de la intrare. Refă mișcarea. Intru În casă, de parcă acum aș fi venit. — Bună, Lissy ! strig teatral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zi nimerită pentru detalii biografice. - Dacă stau să mă gândesc, a continuat Abe, nu țin să trec iar În revistă Împrejurările copilăriei - destoinica mea mamă, educată la colegiul John Hopkins, fruntea clasei ei. Și imbecilul de taică‑meu care‑mi reproșa Întruna că n‑am ajuns membru al societății filozofice Phi Beta Kappa. Deși aveam note foarte mari. Pentru admiterea la cursurile societății respective erau suficiente notele B și C. Totuși, oricâte succese aș fi avut, - faptul că eram invitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
l prezint acestui om spiritual. I‑am comunicat lui Ravelstein că amicul meu Pargiter dorește să‑l cunoască. - Bine, și În felul ăsta o să ai o dublă garnitură de prieteni cu capul chel ca‑n palmă. Ravelstein nu mi‑a reproșat că i l‑am adus, dar reieșea limpede din felul În care‑mi vorbea că, din moment ce timpul lui era acum atât de măsurat, n‑ar fi trebuit să‑i mai impun noi cunoștințe. - Ziceai că e preot catolic? - A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Uneori mi‑l Închipuiam Înfășurat În giulgiu, zăcând lângă tatăl lui pe care‑l urâse. Ravelstein obișnuia să spună: - Istericul ăla care mă bătea la fundul gol și scotea țipete bălmăjite, - și mai târziu, oricâte succese aș fi avut, Îmi reproșa că nu intrasem la Phi Beta Kappa. - Va să zică publicaseși o carte bine primită, dar nu erai Phi Beta Kappa? Rosamund Îmi spunea uneori: - Dacă ai scrie o schiță numai despre acest Phi Beta Kappa și tot l‑ar bucura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
străfulgerări de natură care creau impresia unei prezențe umane, - o apariție mitică sau, poate, o arătare. Poate că o ondină sau o fecioară a Rinului. Nu‑l puteai acuza pe individ de Înșelăciune sau de superstiție. Tot ce‑i puteai reproșa era autoimportanța și automulțumirea - suffisance, cum spune francezul. Îmi place cuvântul suffisance mai mult decât Îngâmfare, așa cum prefer cuvântul nostru „sufocant” franțuzescului suffoquant - Tout suffoquant et blême (Verlaine?). Dar dacă te sufoci, ce‑ți mai pasă că ești livid? Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
deosebit de revelatoare. Evreu ateu, ar fi trebuit să se plaseze undeva În stânga, să devină „liberal” În sensul nord‑american; homosexualitatea asumată (deși nu politizată) ar fi trebuit și ea să‑l trimită către stânga, unde nu i‑ar fi fost reproșată niciodată. Totuși, asemeni lui Raymond Aron (evreu ateu și după Auschwitz), Bloom s‑a plasat ideologic și politic În continuarea marii gândiri liberale continentale, pe care aș defini‑o cel mai bine situând‑o În jurul lui (Înainte, În timpul și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu minime schimbări, dar Într-un montaj care-i răstoarnă sensul, În Ravelstein. În roman, „Chick” abandonează tonul bossuetian de oraison funèbre și spune tot ce nu a putut spune la catafalcul iluștrilor defuncți. Din nou, nimic excepțional. Ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
generos, poate ușor ridicol; esticul genial, care putea În fond avea unele bizarerii, chiar unele idei suspecte. Dosarul politic al lui Eliade rămâne deschis, Încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă Întorc la ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow: diabolizarea lui Eliade. „Grielescu”, aflăm când de la „Abe”, când de la „Chick”, a fost „nazist”, „fascist”, „hitlerist”, a fost cineva (nu e clar ce anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și să mă arunce în iaz... GUVERNATORUL: Hai noroc! Ne scoatem noi pârleala! ARTUR (Bea.): A fost groaznic. De câteva ori am crezut că mă lasă nervii. GUVERNATORUL: Te cred. Pune-te în locul meu. Când nu mai ai ce să reproșezi subalternilor tăi ești pierdut. ARTUR: Erai chiar așa lefter? GUVERNATORUL: Lefter, lefter... ARTUR (Arătând spre plângere.): Și asta ți-ajunge? GUVERNATORUL: Ajunge pentru câțiva ani. ARTUR: Ai citit-o? GUVERNATORUL: N-am citit-o. ARTUR: Ți-o citesc eu. GUVERNATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din oraș. O să-mi prindă bine câmpul cu stelele. Acolo ce mai e? Iar se aleargă Nelu zis Biștar cu gașca lui Bureață din Pipera? Nu mă interesează, mortăciune. Dar nu moartea e rea, ne-moartea e de groază! Îmi reproșează că vânez noaptea ca spărgătorii, că văd prea bine, că-mi fac cuib prin locuri pustii, că am ghiare, că trăiesc prea mult, că iubesc singurătatea, că aduc nenorociri, eu! În fiecare primăvară, nu scot și eu puișori ca toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am ripostat surprins de duritatea lui. — Indiferent cine era, adăugă Wirtanen, a fost unul din cei mai abjecți ticăloși care au trăit vreodată. Am rămas uimit. Wirtanen era sincer înverșunat. — Mă condamni pentru asta... când știi ce știi? i-am reproșat eu. Cum altfel aș fi supraviețuit? — Asta a fost problema dumitale, zise el. Foarte puțini oameni ar fi putut s-o rezolve atât de perfect ca dumneata. Crezi că am fost nazist? l-am întrebat. — Sigur că ai fost, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bine, îi povestise ceva Adina, dar nu o interesau poveștile astea cu persecutații și amărâții. În lumea lor, nici Stelian, nici ea nu fuseseră deprinși cu istorii de-astea. Își făcuseră datoria și nimeni n-a avut ce să le reproșeze. Chiar când își făcea rapoartele scria doar ceea ce s-a întâmplat, nu o dădea pe politică. - Nu-i așa, doamnă, că-i dezgustător câtă mizerie trag ăștia după ei? Aproape nici nu mai știi ce să spui. În loc să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și iată că ingredientele pe care le prelucram în fiecare zi s-au preschimbat într-un gust complex, o combinație de castraveți murați, roșii, ceapă și carne bine prăjită. Sosurile, în schimb, lăsau de dorit. Nu aveam prea multe să reproșez ketchupului (deși putea fi mai picant), însă maioneza, prea subțire și searbădă, se strecura printre bucățile de castraveți și le făcea atât de alunecoase, încât nu le mai puteai mesteca și îți alunecau direct pe gât. Cartofii prăjiți au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
într-un fotoliu, cu ochii pe cutia cu biscuiți. Da, e bine. Chiar aveam nevoie de o pauză. Și voiam să te întreb despre toată această oribilă... - făcu un gest cu mâinile - mizerie, încheie ea. Nu avem ce să-i reproșez în legătură cu cuvântul ales. Din experiența mea, foarte puțini oameni spun „crimă“ și numai atunci când este absolut necesar. — Ai fost de față la toată povestea, nu? Vreau să zic descoperirea, bineînțeles, adăugă ea, ridicându-se în picioare și trecând în bucătărioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să port alb și apoi să-mi zici să stau lângă cineva care e de două ori mai înalt decât mine, ca să nu mai vorbim și că e mai slab. O să arăt ca o lumânare în biserică. Draga mea, îmi reproșa Hugo. Nimeni n-ar putea să spună că ești bondoacă. Că ai corp în formă de clepsidră, da. Bondoacă, nu. Cu siguranță, unul dintre avantaje, atunci când porți alb, e că toată lumea întoarce capul după tine. Probabil că așa se simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fost perseverentă. S-a întâmplat să trec de multe ori pe stradă, cu multe cărți sub braț și să văd alți copii de vârsta mea, râzând și tândălind prin parcul cartierului. Nu i-am invidiat și nici nu le-am reproșat ceva. Nu m-am simțit nici pedepsită, nici prizonieră a propriului vis, deoarece eu nu am renunțat la copilărie. Îmi amintesc și acum ziua de februarie a anului 2011, zi în care am aflat că m-am calificat la etapa
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
a părut că era cam abătut!... murmură Iorgu uitându-se către Vasilica. Nu era în apele lui!” ” - Așa este!... Știi, doar, cât de mult a dorit să¬i dai cravata ta!... îi răspunse Vasilica, dar fără intenția de a-i reproșa ceva. I-ar fi plăcut mult să i-o dai...!” mai adăuga ea. Lui Iorgu, de părere de rău, parcă i se puse un nod în gât. Chiar regreta, după o clipă de gândire, se hotărâ... Și-o scoase de la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
alergase când i-a văzut pe cei doi făcând dragoste, avea și niște vânătăi de la palmele date de el cu multă ură și înverșunare, în seara din urmă. - Nu-mi place, dar ea a căutat-o cu lumânarea! Mie îmi reproșează că am înșelat-o și pe ea am găsit-o cu poza lui George la sân! - Ăsta nu este un motiv să o lovești așa de tare! Știi foarte bine că George este mort, de ce te-ar deranja poza lui
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
soarele sfânt de pe cer, ideal neagreat Însă de oculta mondială, care nu va Îngădui nici unui popor mic, precum al nostru, să se ridice și să se Întărească prea mult”... Vrăjmașii românismului și ai creștinismului, căutând Încontinuu nod În papură, Îi reproșează Căpitanului nostru că l-a Împușcat mortal pe torționarul, persecutorul și criminalul prefect al poliției ieșene, Manciu, deși se știe prea bine că atunci a fost vorba, nu de o faptă premeditată, ci de una comisă În legitimă apărare. De-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
favorabilă asupra oamenilor? Nu contează atît de mult care e părerea mea. Religia a avut rolul ei și Îl mai are Încă. Să știi că eu nu am fost dintotdeauna ateu și chiar dacă acuma sînt, nu am absolut nimic a reproșa religiei, deoarece În esența ei, ea a fost creată pentru a juca un rol important În societatea omenească și În viața multor oameni. Numai că, În timp, s-au schimbat atît de mult lucrurile, Încît religia a devenit un instrument
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
În vedere că pot apărea În viața voastră copiii, sau alte diferite probleme, e posibil ca soția ta să nu reușească să-ți ofere ceea ce aștepți tu. Sigur că la Început vei Încerca să o Înțelegi și nu-i vei reproșa nimic, dar În sinea ta vei fi mai mult sau mai puțin nemulțumit. Această nemulțumire interioară, atîta timp cît nu va dispărea, va fi o continuă sursă de stres și mai devreme sau mai tîrziu, fără ca tu să-ți dai
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]