4,965 matches
-
a scrutare spazi esteriori illimitati, a indagare vastissimi abissi interiori essa non era per nulla sgradevole... Recitesc din Giuseppe Tomasi di Lampedusa (Il Gattopardo) și mă mir de simplitatea cu care acest scriitor atacă problema acută; câtă convenție, câte ocolișuri retorice la alții ca să nu spună nimic. (luni seară) Într-o zi, am fost Împreună cu profesorul de română la școala Clocociov, unde făcusem clasele primare; am avut o mică serbare acolo doar vreo câțiva, printre care și E. La revederea spațiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă apropii mai mult de literalitatea personajului, Îl spionez pas cu pas“ (p. 15). Practic, poeticitatea irumpe În mai multe secvențe, contrazicând fericit punctul de vedere teoretic ce echivalează scriitura cu lectura unor tipuri de discurs pur, neafectate de artificiul retoric - „să scrii un roman citindu-l“ (p. 16). Marin Mincu Își declară aderența la un tip de structură epică non-progresivă, bazată pe o sintaxă a alternării, contrastului și recurenței unor fragmente excerptate din coduri diferite: „la revedere, ne mai vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Audiența este întotdeauna cucerită de acest truc... Dar se știe că oamenii speră ca focul să învingă și protagonistul să moară... Și firește, se mai întâmplă câteodată și asta... - Cine ești? șopti Rhyme cu disperare în glas. - Eu? întrebă el retoric, făcând câțiva pași în față. Eu sunt Vrăjitorul Nordului. Sunt cel mai mare iluzionist care a existat vreodată. Sunt Houdini. Sunt cel care poate oricând să scape de „Oglinda în Flăcări”. De cătușe, lanțuri, camere încuiate, frânghii, orice... Mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
udă. - E de acum două zile. - Deci provine de la Magician, observă Rhyme. Mașina a fost furată mai demult. De ce ar păstra cineva doar o foaie din ziar și nu toată ediția? Întrebarea, lucru foarte obișnuit pentru Rhyme, era una pur retorică, așa că nu așteptă să primească un răspuns la ea și continuă: - Pentru că e un articol important pentru el în aceste pagini. Important și pentru noi, din această cauză. Firește, ar putea fi și un bătrân pervers căruia îi plac reclamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu părul alb apăru de după o coloană și trecu pe lângă mine. Avea cravata de mătase neagră descusută, cu eticheta internă ieșită în afară, pe cămașă. S-a apropiat de microfon și a citit o pagină scrisă de mâna lui. Cuvinte retorice, inutile, care i-ar fi plăcut tatei. Era probabil un bun prieten al lui, citea cu vocea încărcată de o durere autentică și strângea în mână o batistă udă de lacrimi. Avea un aer extravagant, amabil și respingător în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de energie Într-o asemenea măsură, Încât nu Își mai putea rezolva decât corespondența zilnică. În prima zi a lui decembrie Încheie o scrisoare către nepoata sa din America, Peggy, cu formula: „stiloul Îmi cade din mână...“ - o simplă Înfloritură retorică, dat fiind că scrisoarea era dictată - care avea să se dovedească profetică. A doua zi de dimineață, Burgess Noakes Își trezi stăpânul la ora opt, ca de obicei. O jumătate de oră mai târziu, În timp ce așeza masa În sufragerie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era În halat de casă și Încă nu-și terminase toaleta. Era o binecuvântare, avea să mediteze ea mai târziu, că atacul cerebral nu-i răpise lui HJ capacitatea de a vorbi, căci astfel Își putea Înveli nenorocirea În faldurile retorice caracteristice. Am făcut un atac paralitic după toate canoanele, o informă el aproape cu mândrie, după ce doctorul Des Voeux sfârși să Îl examineze. Iar prietenei sale Fanny Prothero, care Îl vizită În aceeași zi și căreia i se Îngădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la culcare, Henry compuse o telegramă care urma să Îi fie expediată lui Alice la prima oră a dimineții, așa cum Îi promisese. Pentru prima dată, șirul de cuvinte și propoziții nu tocmai corecte din punct de vedere gramatical părea justificat retoric. Scrise: „SUCCES MAGNIFIC TRIUMFĂTOR FĂRĂ REZERVE FELICITĂRI UNIVERSALE MARI OVAȚII PENTRU AUTOR VIITOR MĂREȚ PENTRU PIESĂ COMPTONII STRĂLUCIȚI ȘI JOCUL LUI ADMIRABIL SCRIU HENRY“. Rezuma perfect sentimentele sale față de seara aceea. A doua zi, trupa trebui să se mute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe nimeni, dat fiind că, după cum spunea Maurice, „Îi răpise Morții aproape toată frica; nici pentru cei tineri nu mai este stafia Înfricoșătoare care era pe vremuri, ci are mai degrabă un aspect calm și benign“. Iar naratorul se Întreba retoric: „Cui altcuiva, dacă nu lui Barry Josselin, Îi datorăm faptul că rasa noastră este cu zece până la douăzeci de centimetri mai Înaltă decât acum treizeci de ani, femeile și bărbații deopotrivă?“ Ajuns aici cu lectura șpalturilor, Henry izbucni Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de soție și o dusese la Paris, dar care murise la scurt timp după ce Îi dăruise un fiu. „Ce s-o fi ales de Carry, lăsată iar În voia sorții, În lumea acesta dură, preocupată doar de amor?“ se Întreba retoric Moscheles, adăugând: „Nu am aflat niciodată“. Dar aluzia la lumea „preocupată doar de amor“ era transparentă. Henry Începu să Își formeze o teorie cu privire la geneza lui Trilby. Era posibil ca mai târziu, În viață, Du Maurier să se fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la școală? Mama ridică din umeri. — Nu se mai poate. Mai am Încă cinci, mai mici, de hrănit. — Știi să scrii și să citești, Noakes? Îl Întrebă el pe băiat. — Da, domnle, răspunse acesta. — Dacă știe?! Îl Îngână dna Noakes retoric. De câte ori trebuie să scriu vreo scrisoare, Burgess o scrie În locul meu. Caligrafiază tare frumos. Și-mi citește ziarul ca pe apă. — Și... interpretează pe roluri declarațiile polițiștilor? chicoti el. — Poftim, domnule? se miră pe bună dreptate dna Noakes. — Nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
crai cu gusturi noctambulești, pe care Îl recunoști de la o poștă după freza fixată cu briantină și gloabele mărunte de polo; chinezul curtenitor și mieros din vechile convenții literare, În care, dincolo de bărbatul viu, eu văd un pasticcio de tip retoric; omul artei și al pasiunii, atent În egală măsură la desfătările spiritului și ale cărnii, la savantele infolii din Biblioteca de la Jockey Club și la competența cu jurisdicție limitată a acelui stabiliment. O trăsătură care prevestește cel mai sumbru dignostic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cânt pe fantele care/ Trona ca o nestemată/ În Triumvirato, peste/ Casa ceea rău famată.// Moartea i s-a tras din glonț/ La Thames și Triumvirato;/ Și-a plecat În alt cartier:/ Tocmai la Quinta del Nato“. Aluzie la Întrebarea retorică (după modelul „où sont les neiges d’antan?“ ) din Strofele pe care, În secolul XV-lea, le-a scris poetul Jorge Manrique la moartea tatălui său: „De infanții de Aragon/ Ce s-a ales?/ Ce-au ajuns toți curtezanii?“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În original Pibe Sinagoga. * Entia non sunt multiplicanda praeter necessitate (notă trimisă de doctorul Guillermo Occam). În limba spaniolă, h este mut. În limba engleză, sin Înseamnă „păcat“. * Nici vorbă. Noi - contemporani ai mitralierei și ai bicepsului - respingem această moliciune retorică. Imparabil ca o explozie, eu aș spune: „La parter instalez salonul de vânzări și un atelier; la etaj, Îi Închid pe chinezi“ (notă scrisă cu mâna lui de către Carlos Anglada). Aluzie la legendarul personaj al Comandorului, tatăl unei tinere batjocorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se comportă oamenii drăguți, normali și calzi în preajma unui copil. Știți ce vreau să spun: se poartă de parcă, peste noapte, și-au lăsat creierul la murat, în ploaie. Scot tot felul de sunete cântate și pun tot soiul de întrebări retorice, dar pline de afecțiune. Întreabă chestii idioate de genul „Cine e cea mai frumoasă fată din lume?“. Iar răspunsul corect nu este, așa cum v-ați aștepta, Cindy Crawford, ci Kate Webster. În schimb, James părea că discută cu ea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fie n-au fost descoperite fiindcă n-au existat, fie au fost descoperite, dar prea tîrziu, așadar au reușit. Deducția logică: Iliescu, În ciuda a ce se vede zilnic, a fost asasinat de mai multe ori de effendia. Urmează o frază retorică, stranie ca o macaroană: „Dar irealismul lor Îi Împiedică să se Întrebe: s-ar mai putea menține În fruntea statului român o persoană ajunsă acolo prin complot, asasinat etc. și nu aleasă de populația țării?” Cu semnul Întrebării. Sublimă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Theodorescu care strălucește ca de obicei Înviorînd atmosfera, deoarece Îi Înțelege lui Săraru „dorința irezistibilă și necesară de a fi un ctitor”. Irezistibilă ca lansarea la apa neagră a submarinului unui articol din Mondorama, de unde Petre Nicodim atacă cu Întrebări retorice și multe alte semne de punctuație, Europa. O judecă la rece, la cald, pe-o pagină-ntreagă, e supărat, o incriminează trepidînd și-i arată ca Necruțătorul viciile: „prosperitate, egoism și kitsch”, o frămîntă, o Înfierează, o pune cu spatele la zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mea. Dar Îndată ce am pășit pe coridor, s‑a Întors spre mine. — Ahn‑dre‑ah? a Întrebat, iar vocea ei a tăiat ca un cuțit tăcerea tensionată care umplea Întregul spațiu. N‑am răspuns, gândind că era doar o Întrebare retorică, dar ea a așteptat. — Ahn‑dre‑ah? — Da, Miranda? — Ce pantofi porți? A pus ușurel o mână pe șoldul Înveșmântat În tweed și s‑a zgâit la mine. Liftul plecase fără asistenții de modă, prea Încântați să o vadă - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a‑i capta din nou atenția care era pe punctul să‑i scape și m‑a privit din nou. — De ce vrei să faci așa ceva? E total lipsit de strălucire, doar chestii anoste. Nu mi‑am dat seama dacă Întrebarea era retorică, așa că am gândit că e mai bine să‑mi țin gura. Mai aveam vreo douăzeci de secunde Înainte ca timpul pe care Îl aveam la dispoziție să expire, pentru că ne apropiam de hotel și pentru că interesul ei trecător față de persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Costasol n-a fost Însăilată de vreun dezvoltator de doi bani; a fost planificată cu grijă ca să le dea oamenilor șansa la o viață mai bună. Și ce-au primit oamenii ăștia? Moarte cerebrală... — Nu moarte cerebrală, Bobby. Asta-i retorică de-a Paulei. Costa del Sol e cea mai lungă după-amiază din lume, iar ei au decis să și-o petreacă pe toată dormind. — Ai dreptate, spuse Crawford pe un ton moale, de acceptare. (Își scoase ochelarii fumurii și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
consistență. Și, de fapt, cred c-a fost o năzărire - ce mai, asta a fost, fără doar și poate! O năzărire a minții mele ame țite. îi zâmbesc năucă lui Eduard, în timp ce-mi pun niște întrebări mai degrabă retorice: oare ce s-ar întâmpla dacă toa te amintirile - fugare - pe care le reînviem în cele mai di verse lo curi și clipe ale existenței noastre s-ar transforma în ima gini per fect vizibile, suprapunându-se asemenea unor trepte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lână, pe care și-o legă strâns la gât cu degetele ude, tremurânde. Ciudat, își spuse, încercând în van să se liniștească singură. E totuși iarnă, de unde oare acest potop neînchipuit, în șuvoaie, dincolo de orice anotimp? Dar alungă iute gândul retoric, născut mort. Altă întrebare, mai practică, îi dădea târcoale: oare ce putea face până la ora trei? Se afla lângă stația de autobuz și, pentru o clipă, o tentă ideea să urce într-un autobuz și să se plimbe cu el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să înoți și de ani de zile te rotești prin bazine și piscine de hoteluri, deși ți-era atât de dor de mirosul inconfundabil al mării, pe care nu l-ai mai simțit de peste douăzeci de ani?“ se întrebă ea, retoric. Domnul Ionescu rămăsese în barul hotelului, zăbovind la o bere cu Codrin Neacșu. Ionela moțăise tot drumul în mașină și apoi, după masa de prânz de la restaurant, declarase că o doare capul și că se retrage să se odihnească în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
voi face primii adepți ai unei translații moderne pentru o veche ipoteză, pe care, de secole întregi, omenirea o denigrează radical, sub infamanta denumire de animism. Iată conținutul acestei ipoteze, reformulată sub o latură esențialmente necesară. Profesorul marcă o pauză retorică, apoi reluă: Corpurile din Natură, după cum știți, consistă din materie. Această materie să luăm la întâmplare, de pildă, o piatră! conține Energie. Respectiva Energie este mai mare sau mai mică, funcție de masa corpului în discuție: ea va fi mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și eficace. Această critică este îndreptată mai mult spre statele membre mai mari (politica franceză față de Orientul Mijlociu), dar nu în exclusivitate (atitudinea Greciei față de fosta Republică Iugoslavă Macedonia și față de Albania). Ca rezultat, se recurge încă prea mult la diplomația retorică. 2. Al doilea punct slab este lipsa unei definiții a intereselor comune esențiale ale Uniunii în situații specifice legate de politica externă. Aceasta poate fi atribuită nu numai percepțiilor naționale diferite, ci și neanalizării implicațiilor pe care le are urmărirea
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]