11,877 matches
-
redevenită aulic generalizatoare prin ridicarea din nou, la alegorie (Lamentația VIII). La antipod se situează cei o sută de Psalmi publicați în 1997, dar scriși, probabil, de-a lungul întregii vieți, semne ale unei căutări cu momente de exaltare, de revoltă, de rar extaz, de continue întrebări legate de rostul ființei muritoare, în care Dumnezeu își oglindește chipul. Familia spirituală în care se situează poetul este hotărât cea patronată de Tudor Arghezi, unii psalmi părând chiar variațiuni pe tema argheziană a
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
libertate un țel și o pasiune ireductibilă”. În atare condiții, scriitorul își socotește viața încheiată, ceea ce mai trăiește este pentru el o viață „suplimentară”, o „anticameră a morții”. În Jurnal intermitent tonul incisiv cu care sunt denunțate tarele epocii comuniste, revoltele și indignările se atenuează cumva. Diaristul fusese constrâns să nu mai pună mâna pe condei timp de un deceniu (1954-1964) pentru că, pe de o parte, sperase ca după moartea lui Stalin să apară un dezgheț, ceea ce nu s-a întâmplat
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
măcelărie unde mirosurile/ se destind și pe cer e numai fum” (Pumaho). În schimb, elegiile dezvăluie o visceralizare a angoasei, care atinge tonuri paroxistice; într-o sintaxă sacadată, pe un timbru exasperant, care conjugă expresionismul negru cu imagistica litografiilor medievale, revolta scoate la iveală resorturi spasmatice ale ființei: „O, vinovăția și spaima/ în fața adevărurilor sugrumate!/ Cine va depune mărturie/ pentru crimele făcute împotriva noastră?/ Cuvintele simple de-acum,/ înșurubate în singurul trup/ pe care îl pot da morții,/ vă vor face
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
apa lui,/ sabia cu teaca ei” (Eu și Victor Valeriu Martinescu). Paginile sale rămân prețioase tocmai prin ,,sinceritatea subiectivă” cu care își expune ,,veninurile”, adâncindu-se până la percepția straturilor obscure. Totuși, urmărita ,,prezență de intensitate” a sufletului, ca și vivacitatea revoltei împotriva tuturor formelor care îl încorsetează și îl oprimă pe om, cu greu își păstrează forța în angrenajul eteroclit al comunicării fără frontiere, cu atât mai mult cu cât aceasta se combină cu o arguție ce îl definește (sensibilitatea ideatică
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
Bucureștiului” și publică numeroase studii privitoare la folosirea corectă a limbii și la „dinamica” limbii literare. În articolele literare sau pe teme mai larg culturale din Oameni și idei și Fragmente de critică literară (1939), principala motivație a demersului este revolta lui M. împotriva scriitorilor care „degradează de-a dreptul sensurile artei”, fiind preocupați „să exploateze, până la epuizare, domeniile instinctuale ale vieții” și, drept consecință, necesitatea de a susține „scrierile autorilor reprezentativi ai sufletului național”. În acest sens, exemplar îi apare
MIHAESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
în cinstea lui Avitus în fața Senatului din Roma și pentru acest lucru a fost răsplătit cu o statuie în forul lui Traian la fel ca alte personaje faimoase (sau chiar mai faimoase decât el). Însă în același an, în octombrie, revolta lui Avitus a fost înăbușită de Maiorianus și Sidonius l-a omagiat atunci pe învingător pentru care a scris în 458 un panegiric. Sidonius a procedat la fel și cu împărații următori astfel încât în ianuarie 468 a obținut numirea în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe fiul său, Ermenegild, convertit la catolicism, care se revoltase împotriva lui. Momentul era foarte periculos pentru regatul vizigot, având în vedere și vecinătatea cu bizantinii care cuceriseră o mică parte din Spania de sud-est; era ușor de presupus că revolta lui Ermenegild fusese organizată în înțelegere cu dușmanii. Leovigild l-a asediat și l-a învins pe fiul său care se refugiase în cetatea Seviliei, însă, câțiva ani mai târziu, după moartea regelui arian, succesorul său, Reccared, s-a convertit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patru frați, Teofil s-a împăcat cu aceștia și a organizat în septembrie 403 sinodul de la Quercia (după numele orașului de lângă Calcedonia unde s-a desfășurat) unde Hrisostomul a fost condamnat, fiind imediat exilat de către împărat. Rechemat o dată în urma unei revolte populare, peste puțin timp Ioan a fost exilat definitiv; papa a intervenit în favoarea lui, însă fără succes, ceea ce a provocat o ruptură de mai mulți ani între Roma, pe de o parte, și Alexandria și Constantinopol pe de altă parte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu armata, a fost făcut bucăți de către mulțime și a fost înlocuit cu monofizitul extremist Timotei Eluros, uns deja ca episcop al monofiziților (aici, p. ???). Expulzat și exilat între 458 și 460 de către noul împărat Leon, Timotei a profitat de revolta uzurpatorului Basiliscus pentru a se întoarce (475) și pentru a-l determina pe Basiliscus să promulge întâi un Enkyklion care condamna Calcedonul, apoi un Antienkyklion care îl anula pe primul (pentru că își dăduse seama că la Calcedon fuseseră anulate și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin raporturi stârnise, așa cum s-a dovedit și în anumite momente importante din perioada tragicelor și tulburătoarelor întâmplări din viața lui Atanasie care s-au desfășurat în paralel cu gravele tulburări ale păcii sociale a imperiului, provocate de uzurpări și revolte. Așadar, istoria oamenilor e de inspirație divină; sarcina fundamentală a istoricului este aceea de a descoperi prezența lui Dumnezeu în istorie, fie ea laică sau bisericească. Prin urmare, Socrate face o distincție între împărații buni și împărații răi pentru că de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stabilește în Brașov, este dispecer de producție la Nivea, referent literar la Teatrul Dramatic, redactor la revista „Astra”, instructor cultural-sportiv. Frecventează Cercul literar 19 din Brașov (alături de Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Al. Țion, Ovidiu Moceanu, Paul Grigore ș.a.). Martor al revoltei anticomuniste a muncitorilor brașoveni de la 15 noiembrie 1987, le vorbește ziariștilor francezi Michel Labro și Alexandra Lavastine despre mișcare. Reportajul apare în „L’Événement de jeudi” (ianuarie 1988). Între 1990 și 1993 este redactor-șef al revistei „Astra”, apoi referent
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
maxim de 28,9‰ în 1987. Unul dintre puținele lucruri care se pot spune cu certitudine despre actuala tranziție postcomunistă este că prosperitatea populației nu a fost în nici un caz un obiectiv al ei, în ciuda faptului că a pornit de la revolta populației față de un sistem care nu doar că nu mai era capabil să producă prosperitate, dar chiar afecta prosperitatea deja achiziționată. Imediat după prăbușirea sistemului politic comunist, presiunea populației pentru prosperitate se concentrează pe creșterea bunăstării materiale (mai ales a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
un conflict ireductibil între elite ce propuneau moduri incompatibile de redistribuire socială, mecanisme economice la fel de ireductibile și ideologii ale „războiului total” între componentele societății. Asemenea ideologii au condus la radicalisme extreme, precum cele ilustrate de reluarea cultului mareșalului Antonescu, de „revolta” intelectualilor împotriva pensionarilor și a celor de vârsta a treia, de disprețul intelectualilor față de întreaga populație a țării, incompatibilă, desigur, cu democrația (cf. Miroiu, 1999). Cum confruntarea principală între elite se purta pentru preluarea - și menținerea - puterii politice și cum
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pleacă de la faptul că tranziția postcomunistă s-a desfășurat în asemenea condiții interne și internaționale, încât baza sa socială autohtonă a contat prea puțin în determinarea caracteristicilor tranziției. În 1989, cei care au răsturnat comunismul au fost muncitorii industriali. Fără revolta acestora, susținută atât de tehnocrația industrială a comunismului, cât și de vârfuri ale administrației și chiar de instituțiile destinate să protejeze sistemul politic comunist - precum părți ale Securității, Miliției și Armatei -, disidența unor mici grupuri de intelectuali sau de foști
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în anii ’80, din motive pe care nu le analizăm acum. Aici merită menționat doar faptul că, în această perioadă, o conjunctură nefericită a împiedicat România să fie printre primele - și nu printre ultimele - țări comuniste care renunță la comunism. Revolta muncitorilor din Brașov din 1987 a fost prima mișcare deschisă a proletaritatului împotriva regimului politic comunist, dar care nu a avut nici un fel de urmări politice directe și imediate, ea nefiind susținută nici de intelectualitatea disidentă - existentă deja în acea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
În decembrie 1989, muncitorii industriali au respins comunismul și au răsturnat regimul politic comunist, dar nu ei vor stabili direcțiile de dezvoltare ale tranziției postcomuniste. Dimpotrivă, în ciuda puterii excepționale de care au dispus în primele luni de după revoluție și a revoltelor cu care au punctat primul deceniu al tranziției, muncitorii industriali nu au jucat nici un rol semnificativ în conturarea direcțiilor tranziției postcomuniste. Eforturile acesteia, coordonate politic și modelate de tranziția spontană a societății și economiei, au fost orientate în schimb către
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
iar locurile de muncă și veniturile sunt fie direct, fie indirect dependente de capitalul străin. De la restricțiile de circulație în spațiul european până la restricțiile de participare la piața economică unică europeană. În toamna anului 2005, aceste periferii au trecut la revoltă deschisă în Franța și în mai multe țări din Europa continentală. În Franța, mișcările de protest au afectat 172 de orașe și au condus la incendierea a 9.000 de autoturisme. O parte din aceste mituri au fost „deconspirate” de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
să substituie mai plastic și sugestiv cuvântul de bază, totuși abstract și uzat: „Ci-n pacea obidirii noastre, / Ca-ntr-un întins de mare, / Trăiește-nfricoșatul vifor / Al vremilor răzbunătoare” (Plugarii). Dacă din suferință se naște ura și din ea revolta, aceasta din urmă se leagă de un alt sentiment fundamental (pe care uneori îl și generează), nădejdea, noțiune constituind al doilea nucleu al bipolarității amintite. „O nădejde luminează fețele nemângâiate”, robii continuă un „drum al nădejdilor” și în suflet cresc
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
convocându-le pirandellian, în ultimul capitol. Acesta este un bun mijloc de autoironie și demitizare a vocii auctoriale, devenind un discurs focalizat pe ideea de a demonstra că și din ratarea unui subiect de roman poate ieși o carte. Romanul Revolta manechinelor (2001) nu se mai înscrie în linia umoristică a celorlalte, H. folosindu-se de un erotism fără obiect, facil, caracteristic literaturii de consum. Alternanța a două planuri, sugerând prin intersectarea lor o suprapunere între real și imaginar, încarcă textul
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
ridică așa-zisa lor creație. SCRIERI: Te urăsc, iubita mea, București, 1976; Cu tango înainte, București, 1982; Iarna când au murit cangurii, București, 1984; Să nu aștepți minuni de la luna septembrie, București, 1991; Lovește-l pe aproapele tău, București, 1995; Revolta manechinelor, București, 2001; Vinovăția mieilor, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, „Te urăsc, iubita mea”, LCF, 1977, 5; Laurențiu Ulici, „Te urăsc, iubita mea”, RL, 1977, 14; Dan Mutașcu, „Cu tango înainte”, SPM, 1983, 1; Nicolae Ciobanu, Patetism liric, LCF
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
cadre era coordonarea propunerilor de atribuire de Înalte distincții de Stat anumitor persoane. „Selectarea cadrelor” era În principiu negativă, căci trebuia să fii șters, să n-ai opinie personală, dacă voiai să fii promovat În interiorul aparatului. (...) Protestele sau chiar o revoltă Împotriva superiorilor erau de neimaginat datorită modului de gândire și de comportare al cadrelor Partidului. Dată fiind experiență recentă, teoria și practica rolului conducător al Partidului, devotamentul față de Partid, de centralismul democratic, de unitate și fermitate, de disciplină și putere
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Lenin. Cu acest prilej, a fost creat În institut un birou de traducători. Lipsa de cadre calificate s-a făcut simțită și aici, Îndeosebi la catedră de artă și literatura. Caracterul militant al instituției era afirmat, de pildă, cu prilejul revoltei din iunie 1953, oficial prezentată că o Încercare de lovitură de stat, când s-au constituit În institut grupuri de luptă ale clasei muncitoare (Kampfgruppen der Arbeiterklasse). Regrupați un an mai târziu În batalion, membrii participau la exerciții miltare considerate
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Universității „Karl Marx” din Leipzig până În 1957, coeditor al revistei Deutsche Zeitschrift für Philosophie, Bloch a fost victima unei campanii de denigrare montată de activiștii filosofiei Într-o conjunctură marcată de al XX-lea Congres al du PCUS și de revoltă maghiară din 1956, ca și de condamnarea lui Wolfgang Harich. Stabilit definitiv În Germania, după Închiderea frontierei intergermane (construirea zidului Beinului), Bloch a luat În mai multe prilejuri poziție Împotriva anumitor decizii politice ale Germaniei federale (cf. Barth, Links, Müller-Enbergs
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de partid după 1945 coincide cronologic cu primele tentative de destalinizare - dezghețul (cf. titlul românului lui Ehrenburg) - de la mijlocul anilor ’50. Partidele comuniste au trebuit să facă față unei contestări intelectuale puternice, inclusiv În interiorul propriilor rânduri, contestare asociată mișcărilor de revoltă populară În Polonia, RDG și Ungaria. Punerea În discuție a responsabilității conducerilor naționale ale partidelor comuniste după cel de-al XX-lea Congres al PCUS și discursul lui Hrușciov (1956) au provocat demisii și epurări care au afectat În mod
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
drept o particularitate regională a Balcanilor faptul de a se găsi Într-o situație revoluționară aproape permanentă, printr-o lungă tradiție de războaie pentru independență. După criteriile utilizate de Tilly, În România a existat o situatie revoluționară incontestabila din pricina unei revolte populare, care a disociat hegemonia și suveranitatea În interiorul statului, dar finalitatea să și În sfârșit chiar revoluția au fost «ândoielnice», În absența unui adevărat transfer al puterii politice (Ch. Tilly, 1993). Slăbiciunea statului, scăpat În parte de controlul sovietic, spre
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]