3,363 matches
-
clean-machine, drag-fag). Rimele sunt cel mai bun rezumat al poemului. Limbajul e brutal, ironic și se dorește șocant. Mesajul este că țigările sunt mai puțin dăunătoare decât sexul. E un mesaj la vedere. Poemul e mai mult un exercițiu de rime (Alan Brownjohn a făcut ceva asemănător în lungul său poem 2001). Poeții Desperado vor să recupereze și să demitizeze rima în același timp. În poemul menționat, Fleur Adcock afirmă ce are de spus fără reticență. Ea sfidează lectorul. Avem rime
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că țigările sunt mai puțin dăunătoare decât sexul. E un mesaj la vedere. Poemul e mai mult un exercițiu de rime (Alan Brownjohn a făcut ceva asemănător în lungul său poem 2001). Poeții Desperado vor să recupereze și să demitizeze rima în același timp. În poemul menționat, Fleur Adcock afirmă ce are de spus fără reticență. Ea sfidează lectorul. Avem rime. Avem ironie marea dovadă a postmodernității. Folosește pe șleau toate cuvintele din vocabularul medical legat de bolile sexuale. Ni se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rime (Alan Brownjohn a făcut ceva asemănător în lungul său poem 2001). Poeții Desperado vor să recupereze și să demitizeze rima în același timp. În poemul menționat, Fleur Adcock afirmă ce are de spus fără reticență. Ea sfidează lectorul. Avem rime. Avem ironie marea dovadă a postmodernității. Folosește pe șleau toate cuvintele din vocabularul medical legat de bolile sexuale. Ni se demonstrează astfel că a fi Desperado înseamnă a îndrăzni. S-ar putea, însă, ca poemul în cauză să fi mers
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cel mare. Spre finalul volumului Poems 1960-2000, tonul se ascute, emoția moare, tandrețea dispare. Goodbye (Adio) anunță că "Poezia merge la culcare": Adio vară. Poezia merge la culcare. Fleur Adcock pare să se fi săturat de emoție, cu ori fără rimă. E probabil pregătită să încerce altceva, fiindcă harul n-a părăsit-o. Renunțarea nu e un act Desperado. Majoritatea autorilor Desperado sunt perseverenți, se încăpățânează să rescrie toate tehnicile și limbajele. În ciuda faptului că are nenumărate trăsături Desperado, ne punem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alcătuite (în engleză) din trei versuri ce rimează perfect și un refren care nu rimează deloc: Sunt aceeași, dar n-aș vrea să vorbesc de iubire". Pe lângă această demonstrație că muzica versului e fără rost (înțelesul nu are nevoie de rime perfecte; e mai mult sens acolo unde lipsește armonia verbală), Brownjohn recurge și la gramatică în dorința lui de a ocoli: limpezimea lui pune mereu ceva la cale. El se folosește de verbe englezești ale modalității (lucru ce amintește de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar adevărul este că, în felul lui tăcut, "mut", el e la fel de intens ca și Yeats. Intensitatea Desperado pe care o făurește poezia lui își ia ca unelte vorbele și intonațiile conversației de fiecare zi. Șiretlic e un poem fără rimă, care se bizuie numai pe ritm. Cu acest ritm alimentează Brownjohn suspansul intelectual al textului. Versul, ideea sunt curmate chiar în clipa când sunt pe punctul de a se deconsipra, de a se da de gol, de a fi prea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lăudau cu cât suferă, Exagerau durerea. Se coafau una pe alta, făceau schimb de Halate și bijuterii, așteptau cu nerăbdare Să vadă cine li se va mai alătura. Acest gen de discurs, pe jumătate ironic nu prea se potrivește cu rima. Rima nu răspunde nevoii lui Fainlight de a contrazice tot ce-i iese în cale, inclusiv dorința lectorului de a citi în versul următor cuvântul potrivit, sunetul pereche. Rima este supărător de previzibilă pentru această poetă care își dorește mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu cât suferă, Exagerau durerea. Se coafau una pe alta, făceau schimb de Halate și bijuterii, așteptau cu nerăbdare Să vadă cine li se va mai alătura. Acest gen de discurs, pe jumătate ironic nu prea se potrivește cu rima. Rima nu răspunde nevoii lui Fainlight de a contrazice tot ce-i iese în cale, inclusiv dorința lectorului de a citi în versul următor cuvântul potrivit, sunetul pereche. Rima este supărător de previzibilă pentru această poetă care își dorește mai cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gen de discurs, pe jumătate ironic nu prea se potrivește cu rima. Rima nu răspunde nevoii lui Fainlight de a contrazice tot ce-i iese în cale, inclusiv dorința lectorului de a citi în versul următor cuvântul potrivit, sunetul pereche. Rima este supărător de previzibilă pentru această poetă care își dorește mai cu seamă să-l contrarieze pe cititor. Finalul poemului de mai sus folosește rima la modul Eliotian, cu ironie distrugătoare: Trebuie ridicat un mormânt superb: Ca amintire pentru aceste
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aceea de superficialitate. Și aceea de conversaționalism. Scrie clar și fiecare vorbă are un rol ferm. Fiecare vers are o economie perfectă, nicio literă nu e așternută la întâmplare. The Fall (Căderea) e un poem care se încheie cu o rimă sonoră. Începe cu "Odată ce începi să cazi, cazi mereu", vers care amintește oarecum de John Donne ("Iubirea e lumină ce crește cât se poate / Iar prima clipă ce nu-i creștere e noapte" Lecture upon the Shadow, Prelegere despre umbră
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
noii Desperado, dar în anii '50 era o noutate cu siguranță. Larkin descoperă confesiunea și învață să radiografieze viața în vorbe de zi cu zi. Poemele încep și se termină cu simplitate. Stilul e oral. Sfârșitul e abrupt. Au dispărut rimele tânguitoare. În primul volum, punctuația abia dacă se observa, era ignorată ori rău folosită. Acum are înțelesul ei. Versurile dobândesc ritmul echilibrat al inteligenței, al sensibilității înțelese. Un poem remarcabil (Next, Please) folosește într-un fel nou corabia nordului, clarificând
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
remarcabil (Next, Please) folosește într-un fel nou corabia nordului, clarificând imaginea nefamiliară, cu pânze negre", care "trage în urmă / O uriașă tăcere fără de păsări". Această corabie e ziua când nu mai există "următoarea, vă rog", ziua cea din urmă. Rima nu implică ironie, recâștigându-și ceva din forța lirică pe care o pierduse. Nu mai găsim refrenele distrugătoare din Eliot. Familiar și blând, Larkin se supune lirismului: Mereu prea însetați de viitor, Luăm răul obicei de a aștepta. Ceva se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
To the Sea amestecă trecutul cu prezentul, amintirea cu dorința: "Mereu la fel, încă, mereu la fel!" Ne plimbăm pe mal, printre copii, părinți și bătrâni care-și trăiesc ultima vară. În loc să tragem pe nări iz de mare, inhalăm disperare. Rimele sunt ucigașe. Tema de început închide cercul. Presimțirea e acum o detestată certitudine: Înfrunzesc copacii Ca vorbe pe punctul rostirii; Noii muguri se desfac fără grijă, Verdele lor e atâta mâhnire. Se nasc ei iar Și noi îmbătrânim? Ba mor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
timp clar și încifrat. Mole îmbină Modernismul cu tot ce i-a urmat și creează o poezie care nu ține de niciun curent, dar ține de epoca Desperado tocmai prin imensa poftă de altceva. Cadoul e un mic poem cu rimă despre una dintre primele amintiri din copilărie ale poetului: un căluț de lemn. Întregul poem e un cal de lemn, care se leagănă între lumea copilului și cea a adulților, între afecțiune și indiferență. Rima subtilă, caracteristică pentru Mole, împerechează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e un mic poem cu rimă despre una dintre primele amintiri din copilărie ale poetului: un căluț de lemn. Întregul poem e un cal de lemn, care se leagănă între lumea copilului și cea a adulților, între afecțiune și indiferență. Rima subtilă, caracteristică pentru Mole, împerechează cuvinte doar în parte asemănătoare, creând o nouă idee despre muzică, portivire a rimelor și mai ales sfidarea ei. Poezia lui Mole e una a surâsului trist și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Întregul poem e un cal de lemn, care se leagănă între lumea copilului și cea a adulților, între afecțiune și indiferență. Rima subtilă, caracteristică pentru Mole, împerechează cuvinte doar în parte asemănătoare, creând o nouă idee despre muzică, portivire a rimelor și mai ales sfidarea ei. Poezia lui Mole e una a surâsului trist și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
asemănătoare, creând o nouă idee despre muzică, portivire a rimelor și mai ales sfidarea ei. Poezia lui Mole e una a surâsului trist și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care ne conduce la ideea de pierdere a copilăriei și de aici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai ales sfidarea ei. Poezia lui Mole e una a surâsului trist și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care ne conduce la ideea de pierdere a copilăriei și de aici a timpului, a vieții. O pasăre împăiată de Crăciun "și-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de altă dată Își răsucește mașinuța nou nouță. În Nu despre trandafiri găsim o explicație a tainei lui Mole: N-am scris niciodată Un poem despre trandafiri... N-a căutat "cuvântul comod" (care pentru iubire ar putea fi trandafir), ori rima "exactă". Vorbele lui sunt voit greoaie și atârnă peste poem: Mult mai greu De zis Te iubesc Cu vorbele încă înfipte În pământul clisos Gramatica e și ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În aceste poeme scriitorul se luptă cu imposibilul și sfârșește prin a comunica nevoia disperată de a strânge sufletul în brațe. Poemele lui George Szirtes stârnesc și exasperază lectura; în spatele meșteșugului e o intuiție profund neliniștitoare. Muzică pentru pian înșiră rime previzibile, prin care se ajunge în fapt la misterul artei, care e aici imposibila contopire a obiectului (pianul), a imaginii ("culoarea muzicii"), a degetelor vii cu sunetul. Poetul e obsedat de nevoia de contopire. Frumosul (muzica, aici) are totdeauna un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
obsedat de nevoia de contopire. Frumosul (muzica, aici) are totdeauna un tipar, o "flacără" care e "hrănită de degete". Tiparul acesta are și un nume: "mai mult" ("Era mereu/ Mai mult"), "veșnic" ("veșnic tânără"), "timp" ("Timpul era un joc"). Când rimele se abat de la monotonie către imperfecțiunea asonanței, ele tânjesc după acea concentrare a ființei în suflet (Taină), la care nu se poate ajunge fizic. Acest punct imposibil e clipa (locul) când (unde) ea (femeia, iubirea) rămâne "veșnic tânără". Pe convingerea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dureros de intens. Poemul e străpuns ca un fier roșu de neputința de a strânge în palmă acea esență a iubirii și tandreții care e aura ființei. George Szirtes se străduiește să-și potolească dorul disperat refugiindu-se din armura rimei în tihna tonului conversațional dar acest dor de dincolo, dor de inexistență, îl acaparează. Tablou cu orhidee și Nori sunt poeme ale spațiului securizant. Spre deosebire de floarea vie, orhideea pictată e "la adăpost de ploaie și frig". Când " Norii pleacă din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acest dor de dincolo, dor de inexistență, îl acaparează. Tablou cu orhidee și Nori sunt poeme ale spațiului securizant. Spre deosebire de floarea vie, orhideea pictată e "la adăpost de ploaie și frig". Când " Norii pleacă din gară / Nespus de agale", în rime care fac lectorului poftă de cuvinte, Soarele îmi ia fața în mâini. Dar tandrețea florii pictate, a luminii calde, e trecătoare, prea plăpândă ca să dureze, aproape neadevărată în evanescența ei. Viața e cu totul altceva decât "hârtia nereciclată" pe care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
LV. I Have Seen Worse Days Turn se încheie tot cu un vers memorabil: "Cum schimbăm vremea sângelui?" Păstrezi ce e mai bun pentru ultimul vers... EF. Încerc să-mi sfârșesc poemele într-un mod memorabil, folosind uneori chiar și rima pentru a întări finalul. Atunci când scriam poezie cu gândul la versul liber american, nu mă prea foloseam de rimă. După ce am tradus-o pe Marina Țvetaeva din rusă, am ajuns să prețuiesc strofele și să folosesc mai des rima, mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce e mai bun pentru ultimul vers... EF. Încerc să-mi sfârșesc poemele într-un mod memorabil, folosind uneori chiar și rima pentru a întări finalul. Atunci când scriam poezie cu gândul la versul liber american, nu mă prea foloseam de rimă. După ce am tradus-o pe Marina Țvetaeva din rusă, am ajuns să prețuiesc strofele și să folosesc mai des rima, mai ales în volumele Gold și Daylight. LV. Birthday: A Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot, cu iubirea văzută
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]