4,056 matches
-
sec. al XX-lea și Începutul celui de-al XXIlea, trebuie să pornești de la o concepție mult mai largă despre literatură decât au făcut-o Înaintașii. Ca să ajungi la concluzia că postmodernismul nu este un curent literar, așa cum sunt clasicismul, romantismul, parnasianismul, simbolismul etc, nu presupune o atitudine neconformă cu realitatea, iar cel care ajunge la o asemenea finalitate a cercetării ar trebui să privească lucrurile cu mai multă seriozitate. Punctul de plecare a tuturor manifestărilor literare legate de proiecțiile estetice
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de avangardă precum suprarealismul sau futurismul. Curente literare după 1947 (Secolul XX) proletcultism; realism socialist; structuralism; teatrul absurdului; postmodernism; poststructuralism; feminism; optzecism literar; fracturism; deprimism; prezenteism. (Secolul XXI) Generația 2000 Repere: curent literar, activitate literară, scriitori, clasicismul, dadaismul, modernismul, traditionalismul, romantismul, simbolismul, expresionismul, arta, literatura, Franta, Europa, concept literar, specii literare... COMENTARII LITERARE POEZIE ION HELIADE RĂDULESCU „ZBURĂTORUL” Ioan Heliade Rădulescu a trăit Între anii 1802 - 1872 și aparține ca scriitor epocii de la 1848, cuprinsă Între anii 1830 - 1860. S-a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și de mare preț În ierarhia culturii românești moderne. Testament e una dintre mărturiile acestei demnități. GEORGE BACOVIA - PLUMB Universul poetic bacovian are la bază câteva motive specifice liricii simboliste. Este vorba, În primul rând, de motivul singurătății, preluat din romantism, dar la Bacovia, solitudinea devine un sentiment sumbru, apăsător, asociat cu izolarea Într-un spațiu Închis, ori În spații exterioare: parcul, străzile, orașul de provincie. În mulțime, eul poetic bacovian se simte Înstrăinat, inadaptat, fără putință de comunicare cu ceilalți
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
-i gata". În antiteză, iubirea Luceafărului are nevoie de un lung proces de „cristalizare": „El iar privind de săptămâni/ Îi cade dragă fata”. Totul se petrece Într-un cadru nocturn, specific romantic, favorabil visului. Motivul serii și al castelului accentuează romantismul, conferit de prezența Luceafărului: „Și cât de viu saprinde el / În orișicare sară,/ Spre umbra negrului castel / Când ea o să-i apară". Mișcările sunt imperceptibile, pentru că au loc Într-un plan oniric, dezvăluind puritatea sentimentului de iubire exprimat prin motivul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ceru-ncepe a roti În locul unde piere". În antiteză cu imaginea angelică a primei Întrupări, aceasta se circumscrisă demonicului, după cum o percepe fata: „O, ești frumos, cum numa-n vis Un demon se arată”. Imaginea se Înscrie tot În canoanele romantismului: părul negru, „marmoreele brațe", „ochii mari și minunați”. Pentru a doua oară, paloarea feței și lucirea ochilor, sunt semne ale dorinței de absolut, Înțelese de fată ca atribute ale morții: „Privirea ta mă arde". Deși unică Între pământeni, fata refuză
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
M. Eminescu este un poet romantic, dar nu numai. Această tendință lirică s-a esențializat mai cu seamă În antiteze, iar T. Maiorescu În „Direcția nouă...” afirma că tocmai această tendință Îl deosebește pe viitorul mare poet de contemporanii lui. Romantismul nu-și Încheiase acțiunea În Estul Europei, unde elanurile revoluționare continuau să se manifeste și după 1900. Mihai Eminescu a fost incomod pentru foarte mulți indivizi din epoca sa și continuă să supere pe mulți și azi pentru că e derutant
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ea o modelare idealizatoare.” Eminescu nu face excepție de la această regulă, pentru că aparține În bună măsură veacului său european, cu toate deschiderile către veacul următor. Din nefericire pentru unii, această idee rămâne dechisă pentru oricare om Înțelept. - În calitate de curent literar, romantismul s-a născut din atitudini opuse, mai Întâi moderat, apoi radical anticlasic, din revoltă și nesupunere la norme și reguli prestabilite. Demonismul și titanismul sunt expresia lirică și epică a unor asemenea atitudini. În acest orizont spiritual se Înscriu „Geniu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
literare, că se distinge printr-o deosebită originalitate. Și apoi e absurd să se considere că „Enigma Otiliei” are o structură exclusiv clasică. Poate ar trebui să se ia În considerație barocul, așa cum Îl Înțelege G. Călinescu În studiul „Clasicism, romantism baroc” din 1946, publicat odată cu volumul „Impresii asupra literaturii spaniole”. Și În cazul lui Călinescu se poate recurge la afirmația sa, potrivit căreia, la apariția geniului „mor școlile” („la apariția soarelui mor școlile”) (vezi „Principii de estetică”, 1939, „Echilibrul dintre
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
antiestetică a unei generații sau gustul Îndoielnic al unui critic pot valorifica greșit o operă după notele diferențiale și independent de sinteza acestora În creație.”( 4) Aprecierile sunt de mare actualitate. Cât privește domeniul curentelor literare, G. Călinescu afirmă: „Clasicism, romantism sunt două tipuri ideale Înexistente practic În stare genuină, reperabile numai la analiza În retortă. Individul clasic este utopia unui om perfect sănătos trupește și sufletește, „normal” (slujind drept normă altora), deci „canonic”. Individul romantic este utopia unui om complet
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cinci versuri ale Kalevalei, primele care au văzut lumina tiparului. Kristian Lencquist susține teza De superstitione veterum Fennorum 27 (1782). Temele celor doi se mulează bine pe filosofia iluministă. Discipol al lui Porthan, Frans Mikael Franzén (1772-1847) face trecerea spre romantism, scriindu-și mare parte din operă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Primește premiul Academiei suedeze pentru a sa Odă Contelui Gustav Filip Creutz, în 1797. Și Franzén a fost profesor al Universității din Turku dar a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în cele grupate după vârstă și sex. Calitatea materialului cules ridică această operă lirică populară la cel mai înalt rang estetic. Viziunea lui Elias Lönnrot despre poezia populară este cuprinsă în prefața Kanteletarului, aceasta fiind considerată un adevărat manifest al romantismului. Aici se face o comparație între poezia cultă și cea populară, Lönnrot optând pentru ultima, pe care o consideră ca venind de la sine, din suflet, spre deosebire de cea cultă, care este un efect al gândirii. Conform spuselor sale, poezia populară era
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
cuceritoare, lucru ce duce la ceea ce se va numi fennomania, adică interesul crescut pentru spiritul național finlandez. Cel care avea să aducă o imagine exactă despre spiritul culturii finlandeze va fi Elias Lönnrot. Kalevala a fost utilizată atât de spiritul romantismului național, cât și de cultura contemporană. Lönnrot a sintetizat în această epopee întregul spirit al poporului finlandez. Ion Goian consideră Kalevala drept "fundamentul unei adevărate ideolgii a dimensiunii regionale a spiritului finlandez (...)"199. Este de amintit efortul finlandezilor de a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și Finlanda la noi acasă 258 (1993). În urma consultării acestor cărți am remarcat că nu sunt diferențe mari în ceea ce privește conținutul, modificările realizându-se mai degrabă la nivelul structurii lor, unde unele subcapitole au devenit capitole sau invers. De exemplu capitolul Romantismul național finlandez din Suomi - terra magica apare în Finlanda sub denumirea Luminile minții, pictura, sculptura, literatura, teatrul, arhitectura, presa și televiziunea, învățământul, fiind clar delimitate și tratate în câte un subcapitol. Aceeași structură se păstrează și în Finlanda la noi
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
căutarea ei. Căci portretul ei este, după umila și nepriceputa mea părere, unul din cele mai minunate din istoria picturii și, cu siguranță, cel mai frumos al lui Ingres. Jean Auguste Dominique Ingres, reprezentant al clasicismului francez și inițiator al romantismului și realismului, cel despre care Théophile Silvestre (cine-o mai fi fost și el) zicea că e „un chinez rătăcit pe străzile din Atena“, iar Baudelaire spunea că e pe placul „excentricilor, al blazaților, al o mie de spirite delicate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
nevestei“. Nu importă coerența atitudinii formulate în volumul de față. În alte părți, sau chiar în poemele din care am citat, poeta clamează, sfidătoare și nemângâiată, că în fața ororii „numai cuvintele vin să mă apere“: mod de a reveni la romantismul evadării și compensației. Dar poezia văzută ca un vagonet cu trupuri moarte nu mai este o simplă soluție de compromis, o modalitate de autograficare. Este o imagine puternică, una care obligă. Astfel văzută, poezia nu mai mântuie lumea, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
foarte sincer. Personajele tale chiar par toate „bune“, doar că pierd controlul la un moment dat, par expuse pericolului, fragile, și devin treptat tot mai personaje (ficționale), de unde spui că pornesc din caractere realiste. Păi e prostie reală, cu puțin romantism și tragism. Și ei chiar sunt buni. Și sunt printre noi, îi vedem prin metrou, ne provoacă și un fel de dezgust când îi vedem, fiecare poate găsi la ei ceva ce le displace puternic. Mie nu-mi plac, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
folclor, metoda de culegere și clasificare a materialelor (Paul Sèbillot, Hoffmann - Krayer, chestionarul întocmit de revista „Șezătoarea” după cel al lui P. Sébillot, „chestionarul folcloristic” întocmit de Gh. D. Mugur și dr. V. Voiculescu (p.410). Curente și direcții literare Romantismul. Curent literar fixat între anii 1821- 1866, dar vârstele romantismului merg și către 1830-1883 și chiar după dispariția fizică a lui Eminescu. Depășind limitele citate, se revendică și la Al. Philippide, V. Voculescu, Mihail Sadoveanu (p. 453). Gândirismul Termenul de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Hoffmann - Krayer, chestionarul întocmit de revista „Șezătoarea” după cel al lui P. Sébillot, „chestionarul folcloristic” întocmit de Gh. D. Mugur și dr. V. Voiculescu (p.410). Curente și direcții literare Romantismul. Curent literar fixat între anii 1821- 1866, dar vârstele romantismului merg și către 1830-1883 și chiar după dispariția fizică a lui Eminescu. Depășind limitele citate, se revendică și la Al. Philippide, V. Voculescu, Mihail Sadoveanu (p. 453). Gândirismul Termenul de gândirism este constituit de la revista „Gândirea” (1921- 1944), periodic literar-artistic
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
vieții populare și denunțând supraestimarea influenței produselor industriei culturale asupra claselor populare. La rândul său, Raymond Williams, care a publicat în 1958 Culture and Society (Cultură și societate), a dezvoltat o genealogie a conceptului de cultură în societatea industrială de la romantism la George Orwell, continuând apoi în The Long Revolution (Revoluția de durată) din 1961, să sublinieze rolul sistemelor de educație și de comunicare în dinamica schimbărilor sociale. În fine, Edward P. Thompson, care a publicat în 1963 The Making of
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
aprecierile și rațiunile țin de apetența și competența criticului, în ceea ce privește criteriile sau regulile, acestea s-au schimbat adeseori de-a lungul istoriei artei. Simplificând tipurile de criterii la patru categorii, dezvoltate sub forma unor teorii ale artei: realismul, expresionismul (sau romantismul), formalismul și instrumentalismul, Barrett consideră că, deși putem asimila realismul, expresionismul și instrumentalismul premodernismului, iar formalismul modernismului, putem încă aplica în zilele noastre aceste criterii, datorită păstrării unor influențe din trecut în practica artei contemporane. Astfel, în cazul aprecierilor în funcție de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
lumea ar fi văzută ca un standard al adevărului și al frumuseții, iar artistul ar trebui să surprindă adecvat varietatea realității. Realismul abordat în critica de artă corespunde în estetică teoriei imitației. În ceea ce privește expresionismul, înțeles de unii teoreticieni și ca romantism, acesta ar fi apreciat în funcție de sensibilitățile expresive ale artistului, respectiv în funcție de capacitatea artistului de a transmite publicului experiențele sale intuitive și afective. În estetică această teorie ia forma teoriei expresiei. Formalismul presupune că forma ar fi singurul criteriu după care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
exista o iubire metafizică. Iată ce îi scria unei frumoase actrițe, în perioada studiilor la Berlin: „Când mă gândesc la Dumneavoastră mă cuprinde un sentiment ciudat, diferit de tot ce am numit iubire, o fericire foarte mare, fără dor, fără romantism, un fel de plinătate a simțământului, în chip antic, aș putea spune. Da, veți deduce din această scrisoare că nu este o legendă byroniană, nici o poezie heineană ceea ce trăiește în interiorul meu, un fel de sinceră mulțumire de sine fața de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
plin spiritul unei epoci în care ironia, epigrama, farsa apropiau în loc să învrăjbească, spiritul fiind considerat valoare absolută. Tensiunile dintre prieteni dispăreau în fața vorbei de duh, indispensabilă atmosferei din vestitele berării și locante ale Iașilor din prima jumătate a secolului XX. Romantismul și idealul de noblețe intelectuală conferă un farmec aparte societății ieșene din perioada interbelică. Dar evocarea lui R. Constantinescu nu este nici pe departe duios sentimentală. Tot ce a înregistrat memoria sau documentul scris este expus cu lucidă detașare, cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
exista o iubire metafizică. Iată ce îi scria unei frumoase actrițe, în perioada studiilor la Berlin: „Când mă gândesc la Dumneavoastră mă cuprinde un sentiment ciudat, diferit de tot ce am numit iubire, o fericire foarte mare, fără dor, fără romantism, un fel de plinătate a simțământului, în chip antic, aș putea spune. Da, veți deduce din această scrisoare că nu este o legendă byroniană, nici o poezie heineană ceea ce trăiește în interiorul meu, un fel de sinceră mulțumire de sine fața de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
plin spiritul unei epoci în care ironia, epigrama, farsa apropiau în loc să învrăjbească, spiritul fiind considerat valoare absolută. Tensiunile dintre prieteni dispăreau în fața vorbei de duh, indispensabilă atmosferei din vestitele berării și locante ale Iașilor din prima jumătate a secolului XX. Romantismul și idealul de noblețe intelectuală conferă un farmec aparte societății ieșene din perioada interbelică. Dar evocarea lui R. Constantinescu nu este nici pe departe duios sentimentală. Tot ce a înregistrat memoria sau documentul scris este expus cu lucidă detașare, cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]