4,274 matches
-
pierdere după care vezi bine că m-am refăcut curând, ea Însă nici astăzi, după cincisprezece ani. Neli era o apariție de lumină blondă, cu părul ei de cel mai pur blond cendré și cu obrajii de trandafiri și buzele roze, nefă cute; cu trupul zvelt, purtat pe picioarele subțirele de adoles centă, În pantofii ei de lac cu tocul jos și prea nimeriți mersului ei din cale-afară de juvenil. Dar, pe lângă asta, serafică la ocazii, lăsând adică să-i lunece
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numea În vechime, datorită darurilor primite de Sfinții Apostoli de la Sfântul Duh. La Buna Vestire, a fost o Liturghie liniștită, dar acasă am găsit furtună. Ionuț și Geanina s-au certat ca niște copii necopți la minte de la o... bluză roz. Țepoși amândoi, n-a vrut să cedeze niciunul. Am purtat, separat, câte o discuție părintească, Însă nu am certitudinea că dojana și sfaturile mele vor avea vreun ecou. Sunt ca două săbii ce nu pot intra În aceeași teacă și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pe aia cu la donai mobilă. Și, când era beat, plângea că nimeni nu pricepea ce cântă. Toți credeau că e ceva de prin Teleorman“. Visul de o mie de ani Chiar din seara în care a luat prima pastilă roz, Vasile B. n-a mai avut coșmaruri, ci numai vise plăcute. Visul a început tot ca un coșmar, doar că, în timp ce-și făcea panicat bagajul pentru trenul acela pe care nu-l prindea niciodată, în odaie a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că pe toate canalele se perindau aceleași figuri de politicieni și vedete, ca și când aveau de făcut un anunț important către țară, l-a neliniștit. Nu mai conta că era un alt tip de sperietură decât aceea pentru care lua pastilele roz sau că, fiind în prima zi de tratament, era normal ca visul să aibă paraziți. „La toate astea - și-a zis Vasile B. ca orice om care își dă seama că visează - o să mă gândesc mâine. Acum ia să vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Unele femei din cartier o duc așa, fără vârstă, de îndată ce încep să curgă copiii. Și se trezesc deodată babe. Cum farmacistele încă așteaptă rețeta de la moș, baba se simte datoare să-l ajute: „Să-i dați, săracu’, buline din alea roz, mititele“. Moșul aprobă, fapt ce înseamnă că aude dintr-o parte. Sau doar ce-i convine. „Tataie - îl ia nițel la rost farmacista mai tânără -, cum se cheamă pastilele matale?“ Moșul se uită la fată cu multă înțelegere. Da’ proști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
convine. „Tataie - îl ia nițel la rost farmacista mai tânără -, cum se cheamă pastilele matale?“ Moșul se uită la fată cu multă înțelegere. Da’ proști mai sunt farmaciștii ăștia! De douăzeci de ani nu ia alte buline decât din cele roz, micuțe, toți moșii pe care-i cunoaște înghit buline roz cât gămălia de la chibrit de mari, iar farmacistele, în orice oficiu ar intra, îl întreabă de fiecare dată cum se cheamă. Ce, parcă el știe?! Buline roz și gata! Baba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
decât din cele roz, micuțe, toți moșii pe care-i cunoaște înghit buline roz cât gămălia de la chibrit de mari, iar farmacistele, în orice oficiu ar intra, îl întreabă de fiecare dată cum se cheamă. Ce, parcă el știe?! Buline roz și gata! Baba intervine din nou să clarifice situația, cu o precizare din folclorul parcurilor publice, unde se adună moșii și babele ca să discute despre nepoți și despre boli: „Hai, mamă, ce mare scofală, dați-i moșului hapuri pentru bărbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mii îs în cutii mari.“ Moșul a devenit nervos, iar baba, deși tace, e clar că nu dă doi bani pe știința farmaciștilor. Ce-o fi atât de greu de înțeles? Buline de treizeci de mii în cutii mari. Buline roz, nu albastre sau violete. În cutii de carton, scrise de tipar. Le înghiți și mori mai târziu. E atât de simplu! Farmaciștii sunt cei care încurcă lucrurile, cu rețetele lor. Nu mai departe, săptămâna trecută, o babă s-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Haideți să fim odată sinceri și să recunoaștem că toate căzile astea colorate, pe care ni le-au adus turcii și italienii după 1990, mai mult au zăpăcit oamenii. Iar divorțurile din cauza nevestelor care poftesc la căzi și la bideuri roz se țin lanț. Era el un dobitoc Ceaușescu, dar măcar la căzi se pricepea. Și, bineînțeles, la private. Când ai cadă albă, e bună și privata din fundul ogrăzii, dar când începi să vrei căzi verzi pe pereți, e-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
primăvară servind drept fundal unei săptămâni de crailâc: vagabondaj cotidian sau, mai bine zis - seară de seară, pe străzi, prin cinematografe... Motor: promisiunile nerealizate ale lui Vally, dar și altceva - dinăuntru. Moment culminant - o nebunie de curaj -, urmat de perspective roze și de catastrofa unui rendez-vous ratat! O oră de așteptare, cu toate chinurile inerente... O ultimă sforțare și, izgonind spectrul inutilității și al dezgustului - un ultim raid în noapte și în necunoscut... O aventură care încheie de bine, de rău
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aceluia despre care nu se știa al câtelea din câți era... “. Relativizările se cereau amplificate, împinse la absurdul extrem, propozițiile se transformau în labirinturi. Cândva, în decursul întortocherilor basmului nostru, iată că gura vânătorului ajungea să alerge goală-goluță, fragedă și roză, pe pământul tare de pădure, să dea peste un cerb, să crească și să-i crească blană și coarne de cerb, sfârșind prin a semăna ca două picături de apă cu un cerb și fiind împușcată din greșeală de posesorul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mei. 30 iunie 2004 Bienvenue à Ascetic Park l'illusion du corps dans le monachisme des Perès du Désert. Afișele conferinței organizate de organizația gay and lesbian "Pink Cross" Geneva și Facultatea de Teologie protestantă împânzesc holurile universității. O maree roză, plasată, după cum stă scris pe afișe, sub semnul deschiderii Universității către societate și reprezentanții săi. Conferențiarul, un tânăr stângaci, tobă de carte, emoționat și prea puțin "comunicativ", în sensul pedagogic al cuvântului. Publicul din sală: teologi, studenți și foarte vizibili
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rândul său, cartea devine un veritabil instrument academic. Reversul medaliei: lipsa de respect față de cuvântul tipărit. Pagini întregi subliniate în culori fluorescente sau cu stiloul. Cărți de secol XIX mutilate iremediabil de tineri cititori înarmați cu marker galben-fluo și gândire roz bonbon. Lumina naturală fiind insuficientă, neoanele ard zi și noapte cu un foc alb și rece ce devine rapid extrem de obositor pentru ochi. Automatele de cafea de pe hol, cafea ce se bea obligatoriu la "litru", după moda americană. Cana metalică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mă voiam 75 cultivată, drept care îmi copiam, într-un album cu coperte de catifea, frazele interesante, semnificative, din cărțile pe care le citeam. Și drept care m-am apucat odată și-am învățat pe de rost citatele și dictoanele din paginile roz din Larousse. Țineam s-o întrec în cultură pe colega mea, Nadia Horowitz, care era mai inteligentă decât mine. (În schimb, eu eram mai drăguță decât ea.) Astăzi, în tot ce scriu, fug de citate. Citatele îmi apar ca o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Petreceam multe ore la bibliotecă, citind, de pildă, bibliografia recomandată de Dragoș Protopopescu. Iar când ieșeam de la cursuri și din bibliotecă mă simțeam elevată, superioară. Eram mândră de mine, la fel ca în copilărie, după ce învățasem pe de rost paginile roz din Larousse. Mă simțeam și eu cineva. Mâncam la o cantină studen țească infamă, unde ni se dădeau cuburi de mămăligă rece în loc de pâine. R.P. Dar exista viață în afara studiului? A.R. Cum să nu. Seara mergeam cu cine se
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ca: „iată trei chibrituri; mai pun unul, fac patru”, „ședința va avea loc în câteva clipe”, „trebuia să fii mai prudent”, „după muncă, trebuie organizată odihna”; acest om care a scris propoziția fără moarte, netrecută în nici un Larousse, la cuvintele roz, dar intrată în fiecare autobiografie: „din oameni de treabă se nasc rinoceri de treabă”; acest om - mă întreb - ce va spune când va citi în ziare această propoziție dreaptă: „Eugen Ionescu a fost ales academician”? Consecvent - și care academician nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
2005). Radu Pavel Gheo este inclus în câteva antologii de proză și studii literare sau eseistică: Cazul Eminescu. Polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998 (Paralela 45, 1999); oZone friendly. Iași. Configurări literare. O antologie (Editura T, Iași, 2002); Cartea roz a comunismului (Versus, Iași, 2004); Cartea cu bunici (Humanitas, București, 2007); Povești erotice românești (Trei, București, 2007). A fost printre coautorii primului Dicționar SF apărut în România (Nemira, București, 1999). A debutat ca dramaturg cu piesa Hold-УП Akbar SAU Toți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din Timișoara, care, în ochii mei, erau cele mai însemnate și mai puternice făpturi de pe pământ. Prima cărătură oficială, ca să zic așa, în văzul lumii, nu prin curte și grădină, a fost o geantă mică de tablă gri-albăstruie cu floricele roz și mâner de sârmă groasă. În gentuța asta trambalam la grădiniță ceva de mâncare, gustarea de clefăit la ora 10, căreia toți îi spuneam ujină. Tăblăraia n-ar fi fost grea cu doar două felii de pâine unse cu untură
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Polirom, Iași, 1997), tradusă în germană de Michael Astner cu titlul Das haus mit den gelben Gardinen (Polirom, 1998) și Nudul Dianei (Polirom, 2007) și volumul de proze scurte Ul Baboi și alte povestiri (Polirom, 2004). E coautoare la Cartea roz a comunismului (Versus, Iași, 2004), coordonator Gabriel H. Decuble. A tradus volumul La representation du monde chez l’enfant, de J. Piaget (Cartier, Chișinău, 2004). E inclusă cu poezii în antologii românești și străine. A publicat în reviste din Austria
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de Patti Smith... Dar cred că lui Jürgen nu i-ar fi plăcut de Patti Smith... Sau de Bjork, care era cu Sugarcubes și cânta deja așa mișto și era născută în același an cu mine. Dacă aș fi știut... Roz, zic, și mă apucă râsul. Noi, fetele, eram de două feluri. Asta a fost concluzia la sfârșitul liceului, când ne-au lăsat în ultima lună de școală să ieșim din uniformă și să purtăm altceva, adică o uniformă a clasei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
două feluri. Asta a fost concluzia la sfârșitul liceului, când ne-au lăsat în ultima lună de școală să ieșim din uniformă și să purtăm altceva, adică o uniformă a clasei noastre. Au fost discuții lungi. Unele au vrut haine roz, altele negre. Cam trei sferturi și-au făcut fuste roz de pânză topită, un material foarte la modă atunci și foarte practic, pentru că nu se șifona. Dacă mi-a plăcut ceva din perioada aia, ei bine, a fost pânza topită
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Dacă mi-a plăcut ceva din perioada aia, ei bine, a fost pânza topită! În afară de mine și de Ceri, nu-mi mai aduc aminte cine și-a făcut fustă neagră. Poate Dodoloi. N-o văd în ruptul capului în fustă roz. Ba, mai mult, ne-am pus și tricouri negre. Era o culoare care ne reprezenta. Țară pustie în cap, Nina Hagen și Janis Joplin (le văzusem doar în fotografii) în inimă (și nu C.C. Catch). Serioase până la fanatism, iremediabil ironice
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din cauză că jocurile băieților mi se păreau mereu mai palpitante sau că rolurile de zmeoaică îmi aduceau mult mai multe delicii decât cele de prințesă. Mai era apoi, firește, chestiunea culorilor: când ne cumpăra haine la fel, mama alegea roșu și roz pentru mine, respectiv verde și albastru pentru fratele meu, drept pentru care o bună parte din adolescență m-am îmbrăcat numai în albastru și verde, culori „interzise“. Copilăria mi-a fost însă - o spun aproape roșind de impudoare - atât de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe strada de la Palat, cu alte colege de clasă. Râdeam și chicoteam toate în costum, cu cravata roșie în vânt. Fusta Cristinei era așa de scurtă, încât i se zărea cusătura de la hamleții albi cu găurele, Lia avea niște pantofi roz de lac, cadou de la studenții greci de la medicină unde preda taică-său, Maria țopăia în sus și în jos fredonând un refren din Modern Talking. Un individ care venea cu viteză din sens opus, excitat probabil de buchetul acela de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
iobagi. Femeia însă, nu împărtășește soarta bărbatului, ea nu este iobagă, și tot așa și fetele. Dacă e să comparăm situația iobagului transilvan cu cea a vecinilor sau rumânilor din Țara Românească, cu toate că situația acestora din urmă nu era deloc roză, în Transilvania exploatarea feudală era mult mai accentuată. Dacă în Țara Românească, țăranul dependent lucra mai mult sau mai puțin în profitul stăpânului, aici în Ardeal, unde robota era legiferată, prevedea circa 52 de zile pe an pentru fiecare membru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]