3,323 matches
-
lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându-l pe poet să exclame: Cât mister! / Doamne, cât mister! Din preamărirea operei Creatorului nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în care pruncul nenăscut E cel mai mare sfânt, / care se roagă. Lui, poetul aspiră ca Domnul, pe care-l invocă, implicit sau explicit, necontenit, să-i remodeleze inima: Doamne, / remodelează-mi inima toată /(...) Ascultă mi cererea, / Cerescule Tată. Și ruga îi e ascultată, din moment ce făuritorul de petale îi dă înapoi inimă-soare, / inimă-stea, transformată în amforă albastră / frântă pe cruce, încât, după un lung periplu, în care se umple de măreția Creației, el însuși parte conștientă a ei, care se oferă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
inalienabilă, manifestată explicit sau nu, dovadă fiind atât termenii care desemnează acest câmp semantic, larg răspândiți, cât și imaginile artistice care sugerează complicitatea transcendentului în armonizarea zvâcnirilor vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea din omidă mă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și a început să și îmbrace niște chiloți bej, care erau și ei înnegriți jos. Stau și mă gândesc de atunci și mă tot întreb cum s-o ajut. Eu nu-i pot trimite decât iertare, lumină și iubire și rugi către Maica Domnului pentru ea și pentru copilul ei. Și mă rog și doresc din tot sufletul să înțeleagă și să se curețe. E păcat de fetița aceea frumoasă, luminoasă, preoteasă venită de Sus să cadă spiritualicește, numai pentru că timpul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
antihristului. Am urcat, am coborât și iar m-am ridicat. Sufletul mi-i împăcat. Acum, trupul meu nevolnic a obosit. Brațul, „înverșunat” altădată, nu mai poate cuprinde și înălța spade, dar vatra sufletului clocotește. Am fost surghiunit ani mulți și ruga mi-a fost zădărnicită. Rănile, încă deschise, nu mă mai dor și i-am iertat pe vrăjmași. Crezul și tot ce a fost mai frumos în lupta mea mă însoțesc pururi, departe de a mă mistui în iluzii. „Eu sunt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte trezește în om virtuți: uitarea de sine și iubirea aproapelui. Ruga, fapta, pătimirea, lupta, iubirea au fost sabia legionarului pentru a câștiga lumina feței lui Dumnezeu. Astăzi se urmărește ca civilizația creștină să dispară de pe pământ și lucrarea divină să ia sfârșit. Astăzi nu mai dispunem nici de cultul faptelor plăcute
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ne cotropesc. Credința, lupta și rugăciunea ne-au ținut în istorie și nu am primit slugărnicia față de nicio stăpânire. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământ românesc și din zbuciumul sufletului românesc, ca o necesitate de supraviețuire în istorie. Credința, ruga, pătimirea și jertfa au fost primatul luptei legionarului. Mișcarea Legionară e o școală a desăvârșirii, iar pe plan istoric „un fenomen”. Dimensiunea credinței legionare nu are limite și e greu de explicat în cuvinte omenești. Credința Legionară se cucerește pas
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor noastre, petale de lumină înconjurate cu sârmă ghimpată și turnuri de pază cu arme de foc. Dureri și rugă mi-au fost cărările umblate. Am înfruntat troiene și munți cu zăpadă, am înfruntat vânturi și ploi cu nori negri care îmi întunecau cărările și mă întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și mormintele părinților noștri, al martirilor și mucenicilor de ieri, iar cei responsabili de destinele noastre, de cel al neamului românesc, Biserica, (cu indulgență, nu toți) ocolesc cu grijă pătimirea noastră, punând mai presus preocupările cele pământești înaintea celor dumnezeiești. Ruga lor, formal și fugitivă, nu mai aprinde lumina însuflețită și simțirea ascultătorului. Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
supraviețui, lăsând în urmă intrigi și nimicuri de caractere. Ei pleacă în îndepărtate exiluri împinși de asupritorii de ieri, azi deghizați în democrați. Dar strigătul legionarilor nu a încetat. El vibrează ca un dangăt de clopot, ca o chemare la rugă din adâncul temnițelor, din desișul codrilor, din gropile știute și neștiute, din adâncul minelor de plumb. La 27 noiembrie 1940, după lungi cercetări, groapa comună a fost găsită și a început acțiunea de deshumare, dezgropare. S-a lucrat greu la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă. Plânsetele de departe ale familiilor și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă. Plânsetele de departe ale familiilor și tuturor legionarilor n-au putut jelui marginea mormântului. Doi ani trebuiau să treacă pentru ca împlinirea creștinească să aducă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și lucrul continuă în înfiorarea generală. CU PĂRINTELE NIL DOROBANȚU „Pe cât e de mare sufletul față de trup, pe atât de prețios este cel care vindecă sufletele, față de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți, în rugă, așteptare și nădejde. Legionarul este trăitorul și soldatul unei Puteri Înalte care poruncește să nu părăsească lupta, trăirea în spiritul Evangheliei și eroismul primilor creștini. El moare cu zâmbetul pe buze și lasă model de curaj și îndemn în lutul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mor în Hristos. „Loviți în frunte, cu brațe frânte, cad legionarii lui Iisus”(Cântecul eroilor MoțaMarin). Doamne învrednicește! TERORISM ȘI CRIMĂ Până unde? Până când? Legionarii nu au cultivat și nu au practicat terorismul și crima politică. Arma noastră a fost ruga, lupta și martiriul. „Camarazi, noi slujim lui Dumnezeu și patriei. După legile lui Dumnezeu, care nu pot fi nici răstălmăcite, nici modificate, viața nu-i a noastră și răzbunarea nu-i act creștinesc. De aceea, orice picătură de sânge, din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tapițerie înflorată pe care se sprijinea. Auzi vocea de data asta rece și hotărâtă cum căzu ca o nălucă asupra ei; - Dezbracă-te! Numai ce e necesar! Îngheță, nu-i venea să creadă... și doar se rugase, parcă Dumnezeu ascultă rugile tuturor! I se puse o ceață pe ochi și iar auzi vocea incitată, - Dezbracă-te nu glumesc! De data asta indispus. Știi devin din ce în ce mai nervos! Ea îngăimă revoltată, - Dar nici nu vă cunosc! Imediat bărbatul îi răspunse cu un zâmbet
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu tot neamul și străneamul lor! Cu ochii scânteind, și-a scos pălăria pleoștită de ploaie, a așezat-o pe laiță și, ca prin farmec, privirea i s-a limpezit. A ridicat ochii spre bagdadie, și-a împreunat mâinile a rugă și, după câteva clipe, și-a făcut cruce, plecând fruntea evlavios... Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, s-a așezat să mănânce. În acest timp nu a scos o vorbă. Privea din când în când la Maranda, care torcea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în fața Ta Doamne, de ne bați atât de crud? Dacă noi ți-am greșit, ai milă măcar de bietul animal și oprește focul. Ai milă, Doamne!” Nici nu și-a dat seama când, căzut în genunchi, cu mâinile împreunate a rugă fierbinte, se închina la icoanele atârnate în colțul odăii... În acele momente, parcă nu mai era nimic în mintea lui decât ideea că cele ce se petreceau în jur erau bătaia lui Dumnezeu și că doar prin această rugă lucrurile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a rugă fierbinte, se închina la icoanele atârnate în colțul odăii... În acele momente, parcă nu mai era nimic în mintea lui decât ideea că cele ce se petreceau în jur erau bătaia lui Dumnezeu și că doar prin această rugă lucrurile ar putea lua altă întorsătură... Un geamăt l-a adus la realitate. Mișcarea de pe laiță l-a dumirit de a binelea: Maranda se trezise din leșin. Ai înviat, fata tatii? Da’ ce s-o întâmplat de sunt pe laiță
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o fântână sau într-un iaz... Așa că bagă de seamă pe unde și cum umbli. Și bobii îmi mai spun că te poți îneca când te aștepți cel mai puțin... Toaibă asculta în tăcere, cu capul plecat, ca într-o rugă. Să știi că bobii nu m-au înșelat niciodată, Toadere... Eu vreau să te ajut să scapi de patima beției, ca semn de mulțămire că m-ai scăpat de la pârjol. Apoi să știi tu că și mie îmi spuneau bobii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doctor, mamă! - a declarat Gruia, urmărind cu mare atenție reacția Marandei. Ea a clipit ca și cum nu i-ar fi venit a crede ce aude, dar în clipa următoare chipul i s-a luminat, iar mâinile i s-au împreunat a rugă... Eu zic că îi mai bine că s-a gândit să se facă doctor și nu popă - a apreciat Toaibă, cu zâmbetul pe buze. De ce spui tu asta? - a întrebat contrariată Maranda. Păi doctorul te mai scoate din ghearele morții
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
scos-o din rugină și au pus-o pe picioare. Vroiam să-l mai Întreb ceva, nu știu ce, dar Ana care stătuse pînă atunci În capătul opus al odăii, urmărindu-mi prezența, veni către mine și - ignorînd adiacența lui Lung - mă rugă, la fel ca altădată, să ieșim pe cerdac, În bătaia sticlindă a stelelor, dar un instinct, care regla perfect, Îmi porunci să refuz, - motivația se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu se aștepta. Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ducă sub pământ sau în cer, dincolo de hotarul împărăției vieții și a morții, într-o lume supranaturală din care Velunda se întorcea mereu la el. Întinse o mână ca s-o oprească, dar dădu peste piatra umedă. „Întoarce-te“, o rugă. „Știu că ai să te întorci.“ Simțea căldura părului și a trupului ei, căci Velunda stătuse lângă el. În lumina ce pătrundea prin ferestruica de sus, de lângă tavanul celulei, zări pe perete câteva desene grosolane reprezentând siluete feminine și inscripția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În anul dela zidirea lumii 4441. Elam se Înțălege după tălmăcirea jidovască: tânăr, copilandru, crescut În ani; den ce socotesc că și azi Persii, cum scrie Stricovschie că au auzit cu urechile sale În anul dela Hristos 1574, strigă la rugile sale: Halaha, elam, sau Hala huhali, adecă Elam, patriiarhul nostru. Ci, nu știu a spune, pre Elam, feciorul lui Sim, pomenesc, ori pre Hali, ginerile lui Mehmet, care au scornit legea turciască? Că și Turcii Halahu Mehmet, și Valahii Hua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]