3,312 matches
-
prețioasă și castă, maica noastră pământul, cei care iartă din dragoste, cei care suferă boli și încercări și în sfârșit sora noastră moarte. Simțind că se apropie sfârșitul, Francisc roagă să fie dus lângă mănăstirea Sf. Damian, să poată asculta rugile și cântările surorilor strânse în jurul sfintei Clara. La propunerea și rugămintea fratelui Elia, superiorul de atunci al Ordinului, Francisc acceptă să fie dus la Siena, pentru un nou control medical. Medicii constată că nu se mai poate face nimic și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
figura adresa „Strada Puțul de Piatră nr. 18“. Or, el avea o soră care locuia tocmai pe această stradă. și, gândind că poate face un bine familiei, care altminteri nu avea cum să afle unde le e îngropat mortul, o rugă pe sora lui să se intereseze. Omul în chestiune se numea Rădulescu Mihai. Dumnezeu a iubit-o pe Alice... Faptul de a avea la dispoziția durerii sale un mormânt, fie și la șapte kilometri de bariera Bucureștilor, loc unde se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru a-i stimula creșterea producției la hectar. Așa că rugii ăștia erau crescuți, supraetajați și încolăciți între ei precum colcăiala monstruoasă și respingătoare a reptilelor cavernicole în perioada reproducerii. Era suficientă o clipă de neatenție când vârful piciorului intra sub rugi iar în virtutea inerției corpul o lua înainte pe câtă vreme tu, cu piciorul devenit prizonierul rugilor învingători, te trezeai azvârlit la pământ. A naibii treabă! Era destul de neplăcut. Eu veneam cu nasul în miriște, tamponat în ceafă de sacul plin cu tizic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
până la prânz; după-masă nu putu să vorbească celorlalți decât despre Sfânta Treime, făcând tot felul de asemănări și simțind o mare bucurie și consolare. În urma acestui fapt, i s-a întipărit pentru toată viața simțirea unei mari evlavii atunci când se ruga Sfintei Treimi 1. 29. Al doilea. Odată i se înfățișă minții, cu mare bucurie spirituală, felul în care Dumnezeu a creat lumea; i se părea că vede ceva alb din care izvorau niște raze și din care Dumnezeu făcea lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și fiica plecară spre Roma. În acea zi, ieșiră mulți oameni din oraș. Cum Pelerinul știa că urma să treacă pe acolo stăpâna locului, îi ieși în cale și-i spuse că nu era bolnav, ci numai slăbit, și o rugă să-l lase să intre în oraș pentru a căuta cele de trebuință. Ea îi îngădui cu ușurință. Începând să cerșească, primi destui quattrini 2. După două zile, timp în care se întremă, își reluă drumul și ajunse la Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mulțumesc încă o dată pentru curajul tău. - Am făcut cum am simțit și ce am crezut că e mai bine pentru noi. Asistenta medicală intră în acel moment, întrerupându-le conversația aducându-i și așezându-i pruncul pe mâna stângă. O rugă să încerce să îi dea mamelonul încă neformat în gura copilului, micuță cât o boabă de rouă. A doua zi dimineață obseră că pruncul era agitat iar buzele roșii păliseră. Erau uscate și străbătute de niște firicele vineții. Nu-și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din nou iar Nicky îi cânta în șoaptă cântecul de leagăn al Victoriei. Dacă la fereastra ta, ar poposi o rândunea Tu să te porți blând și să vorbești cu ea.” Apoi o sărută de mai multe ori și o rugă să își facă bagajele pentru plecarea în capitală. Ea sări în picioare ca o zvârlugă și îi zise:Stai puțin să îmi aranjez părul, mai întâi. - Nu-i nevoie. Nu trebuie să te gătești acum. Mergi cu tata cu mașina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trebuie să fac?" Și ce vrei acum?! Să-l învăț eu să stea cu fruntea sus?! Dumneavoastră de ce priviți în pămînt acum? Brîndușa ridică brusc privirea spre mine: are ochii tulburi, plini de zbucium, peste care răzbește o scînteie de rugă. Îmi pare rău că nu ți-am dat și declarația lui Ștefănescu... s-o rupi... ori să... O, doamnă! exclam eu. Sînt total dezorientat: nu v-am înțeles eu pînă acum, ori dumneavoastră v-ați transformat dintr-o dată?! Și dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
P. Nu uit cât îți este datoare și cât ai contribuit la această plecare. Am căutat să te vedem, așa cum recomandaseși, înainte de plecarea ei, dar diferitele misiuni ce ai avut peste frontieră ne-au împiedecat să te putem vedea. La rugă mintea mea - ultima oară când te-am putut vedea - de a-i găsi un post în ministerul tău, răspunzând negativ, ai fă găduit că-i rezervi ceva la Paris. Aflu prin dna S. Rosetti că M. Stoilov, vechiu coleg și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de acord cu mine, fără nici o ezitare cât de mică... — Luke, dacă asta vrei tu, spun cu sinceritate. Ăsta-i singurul lucru care contează pentru mine. E un miracol! Nu există altă explicație. O dată în viață, Dumnezeu mi-a auzit ruga. El ori zeița Ganesh. — Nu puteți face asta. Pentru prima oară de când o cunosc, aud în glasul lui Elinor tremurul unei emoții. Nu poți să abandonezi pur și simplu nunta pe care am organizat-o pentru tine. Și pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
În ambele părți. „Toți avem să ne Învingem prejudițiile”, era scris În primul articol din primul număr al primei gazete evreiești de limbă română, Întemeiată În 1857 de dr. Iuliu Barasch și intitulată Israelitul român. Tot acolo se publica o rugă către Dumnezeu pentru binecuvântarea României și se cerea „israeliților” să facă donații pentru ajutorarea fraților români („avuții să dea galbeni, săracii parale”). Ei sperau astfel că „românii [...] vor vedea că și ovreii sunt buni” (Israelitul român, București, nr. 1, 1857
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
XVII-lea, Într-o parabolă cuprinsă În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, aspida este prezentată ca o „jiganie, de-și seamănă cu șarpele”, care - simbolizând pe „Întunecatul Satana” - Încearcă să corupă pe omul credincios ce „stă pre rugă și vorbește cătră Dumnezeu” <endnote id="(174, p. 251)"/>. În bestiarul redactat de Leonardo da Vinci, aspida este o jivină extrem de veninoasă și rău mirositoare, care, În mod aparent paradoxal, are „urechile mari și mai mult o ajută auzul decât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din fiecare sinagogă trebuie să moară un individ [evreu]” <endnote id="(137, p. 274)"/>. Evident, este vorba de „Sărbătoarea colibelor” (ebr. Sukot), când, Într-adevăr, evreii se roagă și execută dansuri rituale și sacrificii pentru provocarea la timp a ploii. Ruga pentru ploaie (Tefilat Gheșem) este adresată „Celui care face vântul să sufle și ploaia să cadă” (vezi capitolul „Evreul vrăjitor”). Vânătoarea de evrei Poate că o reminiscență a unui arhaic ritual de xenocid este „vânătoarea de evrei” <endnote id=" (133
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe care în noaptea de Revelion se aflau peste un milion de "cariocani" naturali sau de adopție ca noi și câteva mii de gură-cască de toate naționalitățile, veniți special pentru Revelionul de la Rio. Majoritatea erau îmbrăcați în alb, pregătiți pentru ruga către Iemanja, zeița mării. Trimeteau pe valurile oceanului mici bărcuțe de lemn în care puneau flori, ofrande pentru Iemanja și câte o lumânărică. Dacă lumânarea rămânea aprinsă și bărcuța înainta pe valuri, era semn că Iemanja ți-a primit ofranda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pereții chiliei, pe trupul unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor. Așteaptă, sunt în rugăciune, șoptește bătrânul fără să ridice capul. În obscuritatea chiliei, abia se deslușește omul rezemat cu spatele de ușă, tăcut, respectându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să fac ceva! Și... și diavolului m-aș vinde, și sufletul mi l-aș vinde pentru o mână de ajutor!... Nu lua numele Domnului Dumnezeului tău în deșert! se oțărăște Daniil și ridică ochii spre cer cu mâinile împreunate a rugă. Iartă-l, Doamne! Iartă-l că-i e sufletul bolnav și mintea-i e rătăcită... Iartă-l! Ștefan, schingiuit, adresându-se unor fantome pe care numai el le vede, strigă: Voi! Voi ce-ați 'nălbit poienile Moldovei! Vitejii mei! Iertați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de ascuțită ca peana de gâscă. Ne-au fost și norocul, și soarta prielnice, recunoaște Ștefan. Și-apoi, eram acasă, aveam cu noi tovarăși și codrul, și Dunărea, și Carpații, și Cerul, și pe Iisus Mântuitorul ce ne-a ascultat ruga... Da! Da! A fost o minune dumnezeiască! se repede Preafericitul Mitropolit Teoctist, un bătrân alb, blajin ca un bunic. Și rugăciunile noastre, se împăunează el. Olecuță a fost și omenească, Preafericite, adaugă Ștefan cu un surâs smerit. Din nefericire, minunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plânge Maria. E de mirare ce faimă a stârnit în Apus biruința aceasta, adăugă Alexandru cu o invidie greu stăpânită în glas. Mi-a povestit Don Ogniben... Când s-a aflat vestea zdrobirii turcilor la Podul Înalt, s-au înălțat rugi de mulțumire prin catedrale, dangătul clopotelor a umplut Europa. A fost o sărbătoare. Te prinde uimirea... Oștiri de cavaleri, Europa adunată în cruciade la Cossovo, Nicopole, la Varna n-au reușit, adaugă intrigat Alexandru. Și... și au dobândit o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
părul ei și o sărută în creștet. Să ne vedem sănătoși, Voichițo! Și pleacă. Voichița, singură, încremenită în mijlocul încăperii, cade în genunchi, sughite. Zăgazul lacrimilor se rupe: Sfântă Fecioară, ocrotește-l, bolborosește ea, ocrotește-l... Buciumul de adunare îi acoperă ruga... 6 Podagra și ciuma Luminiș în pădure. Pe cărare, în marș forțat, cu zornăit de pinteni, apar boierii-oșteni, cu hatmanul Șendrea în frunte. Sunt înzăuați, cu platoșe, scuturi, coifuri, săbii, buzdugane tot harnașamentul de război. Fiecare poartă în spinare pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vedem cu ce "palazzo și catedrale" se mai grozăveau! Într-un fel avem și noi "catedralele noastre", pe care nimeni și nimic nu le întrece în măreție, spune Ștefan. Și când îngenunchem pe pământul gol, și când încleștăm degetele a rugă, cu obrajii uzi, și când ridicăm ochii spre cer, cupola catedralei noastre e plină de stele... Cunoști o mai măreață catedrală? Cea mai măreață catedrală e sufletul omului, rostește Țamblac ridicând fruntea. Dacă o spune "Marele Învățat", să-l credem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de foi legate cu sfoară pe care i le înmânează Ioane, ai aici însemnările mele: fapte, gânduri de-a valma, "câte au fost scrise în inima mea", adunate în anii blagoslovitei mele domnii... Dee Domnul încă mulți, mulți ani! înalță rugă Vlaicu. Cată în ele înțelesul adânc al acestor vremuri. Fii cronicarul timpului nostru viforos. Moaie peana în sânge și izvodește cu adevăr cum au fost toate și bune și rele... Scrie, scrie, să nu fim de tot dați uitării. Scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ocol chiliei. A rămas singur... Singur cu Iisus... Se oprește, se proțăpește înaintea Lui, încrucișează brațele la piept și, ironic, impertinent chiar, îi vorbește: Plecăciune Mântuitorule! Plecăciune! Acu, Iisuse din Nazaret, între noi doi! Și Tu m-ai părăsit! Geaba rugă! Geaba tămâie! Pentru ce m-ai părăsit, Hristoase?! Erai ultima mea speranță! Și cât te-am rugat!... M-am târât în genunchi prin bălți de sânge și-am strigat către Tine: "Ajută-mă!!... Dragul meu!! Iubitul meu Iisus! Dumnezeul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pamant Tu esti Maica sfinților Sfinților, slăviților Și a pământenilor Rază soarelui frumos Miluiești pe păcătoși Și te rogi neîncetat Fiului Cel Prea înalt Să ne ierte ce-am greșit Din zori pân-la Asfințit Asculta, o, Prea Curată Și la ruga mea te pleacă Că sunt ființă prea săracă N-am fapte plăcute, bune M-am pierdut și eu prin lume Și-am uitat de rugăciune Și nimic n-am adunat Cele bune am uitat Numai munții de păcate Mi i-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o pădure de plopi și sălcii pletoase, cu frunze tremurătoare, printre care se află și falnici peri sălbatici, iar pe sub coroanele lor înalte , ca niște chioșcuri cu dulciuri care stârnesc mai ales pofta copiilor, se află poroambe, gheorghine, măcieși și rugi de mure. Pământul de sub vegetația luxuriantă, mai produce și ciuperci albe, foarte gustoase, pe care le adună cu plăcere copiii și tineretul, dar printre culegătorii de ciuperci se află adesea și babe și moșnegi dar și oameni în puterea vârstei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
au legat rod, de s-a dus vestea în toată comuna, dar în iulie s-au uscat toți, deși tata le-a turnat apă la rădăcină plângând și cerând o minune de al Dumnezeu. „Așa vă treceți dragi, bătrni, cu rugi la Preacurata”. La vârsta de 70 de ani tata s-a operat de cataractă la un ochi. Ambii părinți au fost pensionați de la colectivă. Tata avea pensia de 140 de lei iar mama numai de 70 de lei pentru că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]