6,798 matches
-
umil putea să strecoare, cu ceva deznădejde și un pic de Îndrăzneală, tăișul ascuțit al unui jungher. Ea Îi explicase cu mare precizie acest fapt la Veneția. Nu mai există barbari, Faulques. Sunt cu toții Înăuntru. Și nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge mai târziu, la Osijek, pe când fotografia o casă a cărei fațadă dispăruse sub o bombă și care, din spatele molozului Îngrămădit În stradă, lăsa la vedere, Încă În picioare, canavaua intimă a odăilor cu mobile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
picioare, canavaua intimă a odăilor cu mobile, ustensile casnice și fotografii de familie atârnate pe pereți. Pe timpuri, spusese (se mișca cu precauție printre fragmentele de beton și fiarele răsucite, cu aparatul de fotografiat lipit de față, căutând cadrajul adecvat), ruinele erau indestructibile. Nu crezi? Dăinuiau veac după veac, deși lumea folosea pietrele pentru case și marmura pentru palate. Apoi veneau Hubert Robert ori Magnasco cu șevaletul lui și le pictau. Acum nu mai e așa. Uită-te aici. Lumea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
crezi? Dăinuiau veac după veac, deși lumea folosea pietrele pentru case și marmura pentru palate. Apoi veneau Hubert Robert ori Magnasco cu șevaletul lui și le pictau. Acum nu mai e așa. Uită-te aici. Lumea noastră fabrică moloz În loc de ruine și, de cum poate, bagă un buldozer și face totul să dispară, dispusă să uite. Ruinele moderne incomodează. Și firește. Fără cărți din piatră ca să citești viitorul, ne vedem imediat pe mal, cu un picior În barcă, fără obolul pentru Caron
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Apoi veneau Hubert Robert ori Magnasco cu șevaletul lui și le pictau. Acum nu mai e așa. Uită-te aici. Lumea noastră fabrică moloz În loc de ruine și, de cum poate, bagă un buldozer și face totul să dispară, dispusă să uite. Ruinele moderne incomodează. Și firește. Fără cărți din piatră ca să citești viitorul, ne vedem imediat pe mal, cu un picior În barcă, fără obolul pentru Caron În buzunar. Faulques zâmbise În sinea lui, cu ochii la frescă. Barcagiul râului pentru morți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și, fără să-și ia ochii de la pictorul de răboi, a făcut un gest, cuprinzând tot turnul. - Cum ți s-a năzărit asta? Să faci așa ceva, aici? Faulques i-a povestit. O istorie veche. Intrase Într-o moară veche, În ruină, de lângă Valencia, pe ai cărei pereți un anonim din secolul XVII, fără Îndoială un soldat În trecere pe acolo, pictase În grisai scene de la asediul castelului Salses, din Franța. Asta Îi semănase În minte unele idei, care s-au copt
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spatele. Toate noile ei fotografii aveau să fie o reacție Împotriva lor. Din ele dispăruseră persoanele și frumusețea; numai lucruri adunate ca Într-o dugheană de haine vechi, rămășițe de viață absente, pe care timpul le azvârlea la picioarele ei: ruine, moloz, scheletele unor clădiri Înnegrite care se profilau pe ceruri sumbre, draperii sfâșiate, faianță spartă, dulapuri pustii, mobile arse, cartușe goale, urme de șrapnele pe ziduri. Acesta fusese timp de trei ani rodul muncii ei, mereu În alb-negru, antiteza scenelor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
necesar. Că era mai utilă vie decât moartă ori violată. Dar imediat se lăsase de fotografiatul oamenilor, ori aproape o făcuse. N-o interesau. Dar putea petrece o zi Întreagă vagabondând printr-o casă părăsită sau printr-un sat În ruină. În pofida plăcerii ei de a-și procura obiecte din viața de ariergardă (obiectele false ori banale pe care le aduna cu o pasiune frivolă și apoi le dăruia ori le uita peste tot), de acolo nu lua niciodată nimic, nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
complexă care nu poate fi descrisă decât În ansamblu, căci părțile ei sunt indescriptibile. E adevărat? Dar ai o problemă, Faulques. Una serioasă. Nici o fotografie nu poate face asta. Eu sunt mai practică și mă mărginesc să colecționez verigi rupte: ruine cu antecedente clasice, găselnița literaților romantici imbecili, revizitate de artiști și mai imbecili. Dar eu nu caut parfumul trecutului. Nu vreau să Învăț, nici să-mi amintesc, ci să rup legături. Sau, În jargonul tău de psihopat, locurile pustii, mecansimele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
urca dinspre râul din apropiere și estompa, În șovăiala zorilor, o pată mai Întunecată, sumbră, neregulată; un ansamblu de linii drepte, de suprafețe rupte În unghiuri ciudate: podul distrus de pe Sava, peste care ostașii trebuiau să treacă, folosindu-se de ruine, Înainte de a urca iar o costișă lungă Între două coline și a ataca Dubica, invizibilă de cealaltă parte. Frecându-și membrele amorțite de frig, Faulques și Olvido se Îndreptaseră spre râu odată cu ceilalți, cu aparatele foto În buzunare, fiindcă n-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ortodoxă, alta catolică, o primărie, un complex polisportiv. Un loc de țară, liniștit. Conflictul din Balcani trecuse pe acolo fără zgomot aparent; singura urmă vizibilă era vatra distrusă a fostei biserici catolice. În rest, nu era nici o casă incendiată, În ruine ori cu urme de lupte sau focuri de armă. Oamenii Își vedeau de treburile lor, și abia de se zăreau soldați. Totul ar fi fost aproape bucolic, dacă n-ar fi existat un detaliu: croații din Dragovac, vreo sută de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se mută definitiv din religie În filozofie, care preia misiunea revoluționară a religiei 24. Reprezentanții „revoluției permanente” sînt Kierkegaard și Marx: „Marx distruge lumea burghezo-capitalistă, Kierkegaard pe cea burghezo-creștină”25. În timp ce Marx Își publică Manifestul comunist, Apocalipsa societății capitaliste pe ruinele căreia Își va face apariția o societate fără clase, Kierkegaard publică un manifest anticomunist (Das Eine was nottut). Pentru Marx, 1848 a fost anul istorial cînd și-a făcut intrarea În istorie „starea a patra”; pentru Kierkegaard, 1848 a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
evoluția ei de la emiterea decretului prezidențial de instituire a stării de necesitate până la consfătuirile cu arhitecții, ale căror opinii confirmă pas cu pas planul edilitar al președintelui. Totul Începe În „secunda zero”, momentul fondator al prăbușirii vechilor edificii, ale căror ruine sunt rase cu buldozerul - „Secundă-zero, când cea mai sudică așezare românească a fost luată cu buldozerul”36. Ceaușescu se consultă, dar și propune și impune propria sa viziune asupra modificărilor. În acest pictorial, În două fotografii, Ceaușescu este Însoțit de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
viitor: trecutul care se asociază instabilității vechilor structuri de rezistență, vechilor construcții, care necesită demolarea; prezentul/viitorul care solicită o nouă abordare urbanistică din perspectiva gândirii socialiste, o nouă viziune. Ca Într-un diptic, se pot vedea de o parte ruinele trecutului - „memoria implacabilă a aparatului a reținut tragismul acestei imagini”45 - și prezentul - „ăiar ochii prezentului admiră două Înaripate Împliniri arhitecturale și constructive, armonios integrate În peisajul citadin (Blocurile Casata și Grădinița)”; sau: „Pe fostele vetre ale dureriiă” - trecutul dezastruos
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
metru; Moldova cu Ucraina; muncă; munte; nașpa; natural; navigație; neam; nelimitat; nemărginit; nod; cu noi; notar; odihnă; pacificatori; pahar; par; pașaport; pămîntean; pămîntul; părăsi; părinți; păzit; perete; periculos; piscină; plai; plecare; plimbare; poezie; poliție; porumb; prag; Prut; răutate; regiune; relație; ruină; segment; semn; separare; sfîrșit; spațiu; steag; strictul necesar; strîmt; ce-i al tău; s-a terminat; nu trece; trecut; dintre țări; două țări; ținut; Ucraina; UDMR; uitare; Ungaria; unguri; cu ungurii; vatră; vecinătate; vecini; venit; viață; de viață; victorie; vilă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu pe mine; nu se poate; odaia; oftat; om; orașul; orfan; ouă; partenera; patria; pădure; părăsi; părăsit; părinți; părinții; păsări; pedeapsă; piper; pisică; plec; pleca de lîngă cineva; plecai; primăvara; primăvară; problemă; pustiu; rămas-bun; rămîne; refugiu; reîntoarce; reveni; rîndunică; rîndunici; ruină; sărăcăcios; sărăci; scapă; scăpa; scăpare; secat; sfînt; singură; slab; solo; spate; stol; stradă; Stratin Cristina; suspine; a susține; școală; a termina; toamnă; trăda; trădător; a trece mai departe; trup; țărm; uită; urît; viața; viață fizică; viitor; zboară; în zbor; zbura
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tot (9); defect (8); distrugere (8); cioburi (7); lucruri (7); defecta (6); geam (6); greșeală (6); greși (6); mîncare (6); neîndemînatic (6); răutate (6); sticla (6); arunca (5); fărîma (5); fărma (5); jucării (5); lucru (5); mașină (5); neatenție (5); ruina (5); supărare (5); țipa (5); vechi (5); dărîma (4); dezastru (4); dezmembra (4); a face (4); fărîmă (4); obiect (4); pagubă (4); pierde (4); telefon (4); ajutor (3); calculator (3); a deteriora (3); distrus (3); mașina (3); pahar (3); a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); uitat (3); (2); amintiri (2); apartament (2); bătrînețe (2); case (2); castel (2); cărți (2); cîrpă (2); ieșit din uz (2); înstărit (2); lemn (2); lucru (2); moș (2); mucegai (2); neinteresant (2); pantofi (2); produs (2); rugină (2); ruină (2); sat (2); străbun (2); strămoși (2); tradițional (2); vin (2); alterat; ani grei; antichități; anticvar; arhivă; artefact; artizanat; aruncare; autentic; ban; bătrînesc; biblie; bibliotecă; bijuterii; bine; bine făcut; bogăție; brînză; bucurii; și bun amic; bunici; călimară; ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
liderii, cât și membrii unei comunități trebuie să respecte, să susțină și să dezvolte școala ca instituție fundamentală a comunității din care fac parte. Altfel, aceasta este condamnată la dispariție, iar peste câteva generații, de ea ne vor aminti câteva ruine, multe nostalgii, eventuale referințe în tot soiul de documente din arhive și o liniște dureroasă... Având în vedere aceste premise, lucrarea de față se dorește a fi un real suport pentru managerii instituțiilor școlare și ai altor structuri, sectoare sau
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
va ruina din ce în ce. Dacă statul ar conveni să dăruiască acest han comunei, aceasta i-ar face reparațiile necesare și ar preface-o în loc de școală”; c) La Poienești-Florești „se află... un han, proprietate a statului, în stare de ruină totală. Totuși, dacă s-ar dărui comunei...”; d) „Localul de școală din Șipote l-am găsit prefăcut în locuință a notarului, ușa din tindă, care dă în clasă, am găsit-o zidită și deschisă, în păretele din nord, o altă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Aceste „trepte formale”, scria Găvănescul, „considerau că pot închide, în îngustul cerc intelectualist, orizontul larg al educației omenești, atât de complexe”. Și diagnosticul său: „Noi considerăm azi pedagogia herbartiană ca un sistem lipsit de bază științifică... de mult așezat în ruină”. Alternativa la acest sistem osificat e deschiderea cultural-umanistă, sensibilizarea elevilor pentru a recepta valorile: „Noi nu suntem numai inteligență pură, valoarea omului nu constă numai în gândire logică și adevărată, în a fi savant, ci mai ales în a fi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
foloseau scrierea locală și adoptaseră și dialectul semitic 1. În stratul arheologic II s-au descoperit multe ostracale în ebraică, bule, peceți și greutăți marcate. Deosebit de importante sunt câteva ostracale cunoscute sub numele de „Scrisorile Lachiș”, descoperite de Starkey printre ruinele arse ale uneia dintre camerele porții orașului. Majoritatea cercetătorilor (N.H. Torczyner, Lemaire și alții) sunt de acord că o mare parte a acestor scrisori au fost trimise, cu puțin timp înainte de cucerirea babiloniană, către „stăpânul meu Yaush”, un comandant militar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
anarhism?!) e întemeietor pentru ceilalți. De altfel, e întemeietor înainte de toate pentru sine. Oricum, nu numai anonimii care veneau să-i ceară sfaturi în legătură cu sinuciderea plecau înseninați, dar și un Beckett, care, după ce citește Demiurgul cel rău, îi scrie: „Printre ruinele tale mă simt la adăpost” (III, 70). „Sunt făcut să dau sfaturi înțelepte Ă și reacționez ca un nebun” (I, 184), citim într-un loc. Oricum, pe Cioran nu ceilalți îl interesează înainte de toate, ci el însuși. Creează ruine pentru
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Printre ruinele tale mă simt la adăpost” (III, 70). „Sunt făcut să dau sfaturi înțelepte Ă și reacționez ca un nebun” (I, 184), citim într-un loc. Oricum, pe Cioran nu ceilalți îl interesează înainte de toate, ci el însuși. Creează ruine pentru a se salva. Să fie, pe alt plan, teama de ideologia și de trecutul lui? Dar ideologia e numai o aparență, mască fiind. Figură emblematică, poate, a secolului XX, Cioran e, în fond, omul problematic, care se caută și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se plimbă mai ales pe-acolo. Exactă, așadar, intuiția lui Matei Vișniec. Pe Cioran îl instituie tocmai ceea ce nu este, adică absența. „Mi-e dor, zice el, de Sibiu, de Parc, de Dumbravă, de Șanta, chiar și de casa în ruină. E stupid, dar nu te poți lupta cu memoria, mai bine zis cu iluziile trecutului” (6 aprilie 1976 Ă 298). În fond, deși-și propune să nu se dăruiască decât prezentului, Cioran e copleșit de amintiri, de trecut, și înțelege
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
neputinței, sau, altfel spus, lașitatea. Diacronia e, însă, numai o aparență. Ce-i drept, poate că anumite accente se schimbă în timp, dar caietele sunt, oricum, expresia contradicțiilor care se dezvoltă în sincronie. Victoria lui Ă care se edifică pe ruinele neputinței de a acționa Ă este că nu se angajează în nimic, că nu crede în nimic. Tocmai de aceea invidia și dezgustul față de cei care cred se află într-o permanentă confruntare. Așadar, vidul nu capătă la Cioran doar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]