3,827 matches
-
obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la colțurile străzilor, să-l cumpere trubadurii cu imaginea reflectată orbitor în peretele translucid al vieții. Un glas cutremurat, ca o salcie tânguitoare, îmi susură vorbe de alint în care nu am crezut când trebuia, și-n care aș crede dacă nu ar fi rostite. Pământul încă mai jelește stâlpii podului luat de apele învolburate. Ne afundăm pașii în răcoarea apelor repezi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o clipă spre ea, ca o pâlpâire ușoară deasupra sufletului, doar atât încât
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
prin stelele căzătoare. Aerul trist, împrăștie singurătățile vremii în imaginea unui chip ceresc ce se petrece prin ploile înserării. El, n-a avut timpul să-l oprească și nici certitudinea că ar mai putea iubi în jumătățile albăstrite de dragoste. SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Domnului regizor ANDREI CĂTĂLIN BĂLEANU SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Mi se aștern pagini înfometate și triste, peste ochii mei ce-și dăscăleau în surdină durerea, prin geamuri transparența luminilor pierdute în imaginea unei clipe, ce mi veghează
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
imaginea unui chip ceresc ce se petrece prin ploile înserării. El, n-a avut timpul să-l oprească și nici certitudinea că ar mai putea iubi în jumătățile albăstrite de dragoste. SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Domnului regizor ANDREI CĂTĂLIN BĂLEANU SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Mi se aștern pagini înfometate și triste, peste ochii mei ce-și dăscăleau în surdină durerea, prin geamuri transparența luminilor pierdute în imaginea unei clipe, ce mi veghează apropierea zgomotoasă a pașilor tăi, de frumusețea înnoptării. Cât
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a scurs, sângele dorurilor peste clipele albăstrite de timp. Câtă absurditate, să pot să caut regi de ceruri, în această siderală întâmplare de-o clipă, ce-mi sapă canale pietrificate-n venirea ta, peste surprizele nopții de aer, venirea ta, salcie dezrobită de îngeri. REGI DE CERURI Într-o noapte sinceritatea scufundată-n mâluri îmi anihilase conștient puterile de a cerceta în acea emisferă a seducției și vânturile îmi băteau în suflet și geamuri dansau în adevăr și... Era o liniște
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ani, într-o zestre a bucuriei. Bănuiesc un întreg de idei înfometate în care am încercat să fac ordine tocmai astăzi când nici foame nu am și nici sete, căci ochii mei s-au jertfit în cinstea regăsirii noastre pe salcia pletoasă a deziluziilor. Dragul meu, de-aici încolo ce mă pot face când mi-e foarte dor de tine, Telepatic simt cum sunt curentată într-un vânt jilav al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Căci calul tău de vise e o povară Ce îți transformă dragostea în dor Să mă auzi din miezul durerilor de seară. COROLA DE LUCEFERI ȘI STELELE DE VISE Cum gem culorile pe pânzele de vis Pe tremurul suav al sălciilor tale. În norii timpului e un poet învins Și-o inimă învinsă prin gânduri ideale. Cum suflă vântul peste toamna grea Și saltă nemurirea dintre noi dorințe, Doar fericita clipă ne va da Cântecul dragostei lungit pe-o biruință. Cum
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
eternă. Neam întâlnit ca o spumă pe mare Cu trupul hăituit de himere, Cu sufletul adormit în ecoul de zare Iar seceta rămasă-n poemele mele. Ne-am privit când sărutam pașii Iar lumea știa de-un înger târziu, O salcie cu brațele de lună a transformat Ecoul de dragoste dorit și pustiu. II Aș fi dorit în universul de noapte Să fiu lacrimă de înger devorat, Un cântec pe foșnet de de șoapte, Prințesă de vânt peste timpul uitat. Vaslui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de clipa ce se pierde, Și-n albia, de noapte, am vrut atunci să mor, Să fiu de-alungul vremii un vis ce-o să dezmierde... O taină omenească pe disperări de seară, Când vântul mă respiră printre zori, Dispară sărăcia din salcia de vară, Să pot muri prin crângul nuntitului fior... 30-07-1999, 1200h CHIPUL DE GERURI PREA SFÂNT domnului prof. Radu Pruncu La ora în care nebunii ucid Un suflet de vânturi întors înspre vreme Doar flăcări în doruri încet se aprind
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nevoie ca, mai întîi, să te hotărăști M arginea lacului din pădure, unde ajunseseră Virgil și Bărzăunul, le produse o mare deziluzie. Mai ales lui Virgil, care venea pentru prima oară într-o asemenea sălbăticie. Se opriră amîndoi lîngă o salcie scorburoasă și priviră sceptici în toate părțile. Cît vedeai cu ochii numai stufăriș, ochiuri de mocirlă din care ieșeau, cu zgomote înăbușite, bulbuci, sălcii uriașe cu scorburi întunecate, arini aplecați de furtuni în toate părțile și, din loc în loc, cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui Virgil, care venea pentru prima oară într-o asemenea sălbăticie. Se opriră amîndoi lîngă o salcie scorburoasă și priviră sceptici în toate părțile. Cît vedeai cu ochii numai stufăriș, ochiuri de mocirlă din care ieșeau, cu zgomote înăbușite, bulbuci, sălcii uriașe cu scorburi întunecate, arini aplecați de furtuni în toate părțile și, din loc în loc, cîte un petec de pămînt mai acătării, plin însă tot de bălării. Și cum crezi tu c-ai să poți prinde pește din hîrdăul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul. Nu vezi că-i plin de rădăcini peste tot ? Vrei să mi s-agațe cîrligul în ele? Hai mai departe! Și mai merseră iar o postată destul de bună, pînă ajunseră într-o pustietate de necrezut. Peste tot se înălțau sălcii uriașe și fel de fel de arbuști curioși, alături de stînci negre și ascuțite, țîșnite ca niște semne de exclamare din adîncul întunecos al lacului. Nu-i bine nici aici, zise de data asta Virgil. Mă ia cu răcoare! Parc-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
problemei. Se făcea că nu aude și că nu vede nimic. La un moment dat se făcu că scoate un pistol imaginar de la brîu și trase cu el în mai mulți dușmani, tot imaginari, bineînțeles, pe care-i descoperea pe după sălcii ori în vîrful stîncilor. Apoi îndreptă pistolul spre Virgil strigînd cît îl ținu gura: Sus mîinile! Virgil se așeză neputincios pe un trunchi de salcie răsturnată, clătinînd din cap cu obidă și rostind rar și apăsat: Smintită făptură, doamne! Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trase cu el în mai mulți dușmani, tot imaginari, bineînțeles, pe care-i descoperea pe după sălcii ori în vîrful stîncilor. Apoi îndreptă pistolul spre Virgil strigînd cît îl ținu gura: Sus mîinile! Virgil se așeză neputincios pe un trunchi de salcie răsturnată, clătinînd din cap cu obidă și rostind rar și apăsat: Smintită făptură, doamne! Bărzăunul mai ucise cîțiva dușmani, apoi se așeză pe salcie lîngă Virgil. Știi de ce nu vreau să meargă Ilinca? întrebă el după cîteva clipe, cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil strigînd cît îl ținu gura: Sus mîinile! Virgil se așeză neputincios pe un trunchi de salcie răsturnată, clătinînd din cap cu obidă și rostind rar și apăsat: Smintită făptură, doamne! Bărzăunul mai ucise cîțiva dușmani, apoi se așeză pe salcie lîngă Virgil. Știi de ce nu vreau să meargă Ilinca? întrebă el după cîteva clipe, cu voce mai calmă. Nu mă interesează! răspunse Virgil tot mai furios. N-ai decît să te duci singur, ori cu cine vrei și unde vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tu nătăfleț, se răsti Virgil la el, bucuros că-l poate combate cu argumente sigure. Chiar dacă ești sau nu ești de acord, Ilinca se întoarce-n sat în seara asta!... Sîc! Ura!... Ura!... începu să strige Bărzăunul țopăind pe trunchiul sălciei. Te-am prins!... Te-am prins!... Te-ai dat singur de gol fără să pricepi manevra mea! Ha, ha, ha !... Deci tu vrei să mergi în această expediție numai pentru a fi împreună cu Ilinca!... Zi că nu-i așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dintr-un loc în altul. Totul părea ca-n junglă, ba chiar și mai avan. Erau fel de fel de copaci, unii mai groși, alții mai subțiri, unii înalți și umbroși, alții scorburoși și uscați ca niște schelete; vedeai uriașe sălcii plîngătoare, cu crengile întoarse pînă la pămînt, sub care puteau să-și afle adăpostul nu numai Muma pădurii, ci și rudele ei mai apropiate; întîlneai numeroase trunchiuri răsturnate ori încîlcite unele peste altele. Noi însă n-aveam de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ridică cu două degete arătarea aceea neagră, care putuse speria în asemenea hal pe toți membrii expediției. E un li-liliac, frate! reuși el să pronunțe, în sfîrșit, denumirea exactă a arătării și întinse animalul mort pe un trunchi de salcie. Toți se apropiară și priviră curioși și neîncrezători. Văzînd exact despre ce-i vorba, le trecu spaima imediat. Numai Vlad nu se apropie de liliac, ci-l săgetă grozav de pornit pe Bărzăun: De-o bîzdîganie ca asta te sperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răbdător ca și oamenii locului. * * * Mult s-a bucurat grăjdarul Gheo când la colectivă s-a înființat abatorul de cai, mai bine spus, un cotlon de căsăpire a acestor animale nevinovate, într-un colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a fi umplut de pulsațiile inimii animalului cu fluidul vital, prin intermediul unei țevi înfipte adânc în aorta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de lacrimi, repetă pentru a nu știu câta oară: Acesta să fie copilul meu!? Oare acesta să fie copilul nostru!? Nu departe de marginea orașului, pe malul unui pârâiaș ce alerga zglobiu ca un mânz slobozit, în lunca plină de sălcii plângătoare, era instalată tabăra bulibașei Iorgu Stănescu. Noaptea cuprinsese întinderile. În depărtări, se auzeau, ca ultime arpegii pe cale să se stingă, trâmbițele unor cocoși întârziați. Întreaga șatră dormea somn de piatră. Vântul se cumințise, nu mai lătra a pustiu. Luna
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dobândise proporții nebănuite în mintea starostelui, încât obosit, copleșit de tristețe, se așeză pe o buturugă la marginea luncii și privi cum firul subțire de apă al unui pârâiaș, tulburat și el din cine știe ce pricini, se strecoară printre ierburi și sălcii, curgând fără încetare ca și îngrijorările lui. Noaptea o petrecu pe malul acelui pârâiaș. Dimineața îl prinse cu aceleași împăienjeniri. Privi spre soarele care se înălța rotund, ca un ban de aur, mare și strălucitor, deschizând porțile unei noi zile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de ședință, procesul zilei dovedindu-se de un interes fără precedent nu numai pentru cei implicați direct, ci chiar și pentru locuitorii urbei. Ceea ce părea însă a fi neobișnuit era prezența zecilor de țigani, de tinere ca niște mlădițe de salcie înviforate de un zefir abia perceptibil sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și tradițiile etniei rrome. Mireasa fusese găsită pură spre cinstea șatrei și a părințiilor ei. Urmară dansuri dezlănțuite, cântece vesele, jocuri exuberante, după care întreg alaiul porni în cântece și dans către masa așezată în poiană, pe iarbă, unde, printre sălcii, torcea ca un motan leneș un pârâiaș, întregind decorul natural. Cântecele, dansurile, felicitările către miri și părinți, de către grupuri constituite din tineri și vârstnici, se ținură ca un lanț ce părea a nu se mai sfârși. Bulibașa, printr-o ridicare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
merceologul mănăstirii Floreni, cu una din mâini, dreapta, Întinsă, și, cu cealaltă, ținându-și obiectul ce-i acoperea capul. Instantaneu, Măicuța aproape că Îi căzu la piept, trupurile lipindu-li-se, elegant, unul de celălalt, ca două viguroase mlădițe de salcie. Au tresărit, ambii, Încercând, inutil, să se scuze, unul față de celălalt, pentru gest. Zadarnic. Imprevizibilul se produsese. Momentul devenise, Într-o clipită, istorie - o istorie care va decide, În cele din urmă, viața celor doi tineri, ca două răsărituri de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]