KorAP: Find »[drukola/base=savant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...260 >

6,494 matches

Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775

de la un nivel la altul, căzînd fă-ră să-și dea seamă pradă defectelor pe care le criticau la alții. O altă particularitate cu care se mîn-dreau mai mulți membri ai grupului privește ca-racterul marginal sau cel puțin foarte original al savanților prezenți: Henri Laborit, care debutase ca medic militar, studia acțiunea diferitelor molecule asupra sistemului nervos, dar nu era întot-deauna bine privit de mediul științific ortodox: formația, metodele, afirmațiile sale uneori foarte nete făceau din el un marginal care, ca mulți

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
conduce o întreprindere farmaceutică. Cît despre Henri Atlan, e greu de clasat într-un gen anume: biofizician, filosof, scriitor (ca Henri Laborit, de altfel), personalitatea sa foarte complexă îl transformă într-o ființă eteroclită aflată destul de de-parte de imaginea savantului specializat. Membrii s-au ales, oare, după aceste criterii ale diferențelor? "Ne-am recunoscut unii pe alții", va spune René Passet, economist care insistă asupra marginalității sale (profesionale) și asupra celei a celor-lalți membri ai grupului. Fiecare se simțea marginal

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
reprezentare a lumii de cînd se sprijină pe date experimentale precise (...). În următoarele decade, biologia va "domina" celelalte științe așa cum fizica și chimia dominaseră celelalte discipline științifice în secolele trecu-te, și, pentru a-și extinde competențele, ea anexează deja savanți capabili să-i ofere o mai bună cu-noaștere a ființelor vii și mai ales a omului: biofizicieni, biochimiști, biosociologi, bioinformatici-eni...". A domina, a anexa, acești termeni, folosiți de obicei în contextul unei victorii, nu prea erau în armonie cu discursurile

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
anumite discipline nu erau reprezentate, confruntarea diferitelor pă-reri va ajunge să-i facă pe membri conștienți că acest text mergea prea departe și, un an mai tîrziu, ideea de a redacta și difuza manifestul ce acorda o importanță prea mare savanților, și mai ales biologilor, e abandonată în fața reticențelor unora dintre membrii grupului. Jack Baillet explică, într-o scrisoare datată 22 noiembrie 1971: Fără îndoială că, prin osmoză cu ideile unora dintre fondatorii săi (biologii) și cu practica experimentală a tuturor

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
sau mai puțin mitică, obiectivă, logică, rațională e puternic înrădăcinată. Membrii entuziaști ai Grupului celor Zece vor să creadă că știința și tehnologiile constituie cele mai bune mijloace pentru a ameliora condițiile de viață ale cetățenilor lumii și că rolul savantului este de a contribui la progresul social. Egalitatea, cooperarea și virtutea esențială a educației fac parte dintre concepțiile asimilate și apărate de acești oameni de știință, care ridică în slăvi dezvoltarea ființei umane și justiția socială. În al doilea Cahier

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
încerca să îmbunătățim armamentul pentru a vinde arme noi unor popoare care nu dispun de mijloace ca să le plătească sau dacă vom căuta să luptăm împotriva foametei din lume". În mintea lui Robert Buron, e clar că, dacă rolul atribuit savanților e de a găsi noi mijloace, acela al politicienilor e de a alege. Temperînd orientarea exclusiv științifică și tehnologică propusă de unii membri ai grupului, refuză "o atitudine pur științifică în materie de politică"137 și acordă omului politic rolul

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
crede că "folosirea celor mai recente mijloace audiovizuale și a calculatoarelor de a patra generație va permite or-ganizarea vieții societății în timp real". Un viitor care să nu fie centrat pe știință era de neconceput pentru o întreagă generație de savanți. Planificare, stăpînire, control și organizare sînt cuvintele-cheie. Uitînd că, în politică, în economie, în știință multe chestiuni sînt, prin esența lor, imposibil de tranșat și că acestea țin de problema alegerii, Jacques Robin visează la eficacitate, chiar la cea pe

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
să fie -, ar permite pregătirea unui număr mai mare de indivizi pen-tru situația dificilă de "om în fața universului", situație față de care filosofii și guvernele mi se par azi cumplit de anacronici": această frază a lui Oppenheimer 141 rezumă ceea ce mulți savanți gîn-deau la începutul anilor '70. Ideea de a apropia oameni de știință și politicieni, clar formulată de fondatorii Grupului celor Zece, nu e cu adevărat nouă. Analiza lui Jean-Jacques Salomon 142 ne ajută să clarificăm legăturile care s-au țesut

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
în spiritul secolului, care vede în progresul cunoașterii instrumentul progresului social și politic, "Condorcet imaginează o societate științifică al cărei principiu este democrația și a cărei punere în practică reprezintă ultima peripeție a devenirii istorice a umanității"145. Astfel, societatea savanților își pierde valoarea de prototip al societății ideale 146. Secolul al XVIII-lea apare ca expresia unei alianțe perfecte între știință și politică. Pentru Condorcet, Statul nu intervine decît în calitate de garant financiar al dezvoltării cercetărilor. Totuși, știința s-a trezit

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
parte direct la mersul afacerilor Statului din cauza amenințărilor ce apăsau asupra Revoluției franceze. Co-mitetul salvării publice a apelat la specialiști în chimie și mecanică și le-a încredințat misiuni tehnice de organizare și dezvoltare, motivațiile fiind de ordin militar. Numeroși savanți vor contribui la apărarea națională. E vorba de a îndrepta știința spre sarcini concrete și utilitare, adică spre cercetări aplicate 147. Odată cu revoluția industrială, noțiunea de creșterea înlocuiește ideea de progres și, dacă puterile publice se feresc să ajute cercetarea

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
cercetări aplicate 147. Odată cu revoluția industrială, noțiunea de creșterea înlocuiește ideea de progres și, dacă puterile publice se feresc să ajute cercetarea științifică în mod direct, ele contribuie la dezvoltarea științei susținînd reformele din învățămîntul superior care vor consacra profesionalizarea savanților. La acea vreme, activitățile de cercetare apar ca un scop în sine. Statul subvenționează cercetarea științifică precum o activitate culturală printre altele, acordîndu-și sprijinul cercetărilor așa-zis pure mai degrabă decît celor aplicate 148. E vremea în care Ernest Renan

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
străini față de lumea acțiunii, în timp ce, la rîndul lor, oamenii de știință nu vor să se ocupe de politică. Ei se tem ca mijloacele și scopurile politicienilor să nu invadeze terenul științei. Totuși, "anii '30 vor avea drept consecință, pentru mulți savanți pe care politica îi lăsa indiferenți, conștientizarea, uneori un angajament sau chiar un jurămînt de credință"151. Criza economică și conștientizarea implicațiilor sociale ale activității lor profesionale îi fac pe savanți să se implice mai mult în viață socială. Războiul

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
Totuși, "anii '30 vor avea drept consecință, pentru mulți savanți pe care politica îi lăsa indiferenți, conștientizarea, uneori un angajament sau chiar un jurămînt de credință"151. Criza economică și conștientizarea implicațiilor sociale ale activității lor profesionale îi fac pe savanți să se implice mai mult în viață socială. Războiul din Spania, München, persecuția evreilor provoacă angajarea unor oameni de știință în bătălia politică. Atracția comunismului și umbra fascismului conduc la mobilizarea ideologică a unor savanți, dar, prin chiar acest fapt

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
lor profesionale îi fac pe savanți să se implice mai mult în viață socială. Războiul din Spania, München, persecuția evreilor provoacă angajarea unor oameni de știință în bătălia politică. Atracția comunismului și umbra fascismului conduc la mobilizarea ideologică a unor savanți, dar, prin chiar acest fapt, și la o divizare a comunității științifice. Regimurile totalitare acaparează știința de la bun început și, în fața amenințărilor ce apasă din partea Germaniei naziste și a Italiei fasciste, sînt duse campanii în favoarea sprijinului pentru cercetarea științifică drept

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
ca o adaptare a sistemului de cercetare la cerințele Statului. Poziții intermediare între cele două concepții sînt adoptate în funcție de perioade și de indivizi, însă se pare că ultima învinge astăzi, deși nu e întotdeauna evidentă distincția între ce le impun savanților presiunile eco-nomice, sociale și politice și ceea ce fantasmele unor cercetători impun națiunilor care, de teamă să nu "rateze" o cotitură hotărîtoare, se angajează în programe care cer investiții excepționale (ca, de exemplu, actualul program finanțat de japonezi privind "creierele electronice

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
după anumiți cercetători, știința văzută ca fiind o parte integrantă a sistemului de pro-ducție constituie o schimbare ce apare ca o trădare, aceasta nu îl îngrijorează pe Jacques Robin; poate că el crede că puterea pe care o vor dobîndi savanții apropiați de politicieni le va permite să orienteze deciziile. Robert Buron și Jacques Robin, primii doi fondatori ai grupului, își exprimă încrederea în eficacitatea științei asociată crezului republican și exigenței de solidaritate. Ei amintesc în această privință de "promotorul dezvoltării

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
asupra unui public interesat de o meditație aprofundată asupra articulării dintre știință și societate. Privirea sa critică, dar nu distrugătoare, "entuziasmul său vigilent" cu privire la noile concepții, metode sau metafore și marea deschidere a spiritului fac din el unul dintre rarii savanți care nu adoptă niciodată o poziție disciplinară defensivă. Edgar Morin, ale cărui vreo treizeci de cărți publicate pot fi regrupate în jurul a patru teme: sociologia, metoda complexității, antropologia, autobiografia, e greu de încadrat. Refuzînd o specializare care "mutilează gîndirea", Edgar

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
efectiv lumina zilei, sub numele de CESTA, în 1982. Modul de funcționare a acestui centru este relevator pentru problemele legate de încercările de apropiere dintre oamenii de știință și oamenii politici. La un moment dat, politicianul pare să cîștige: fie savanții adoptă atitudinea politicienilor, fie aceștia îi în-depărtează pe savanți care, utili la vremea lor, nu le mai sînt de folos cînd intră în joc "interese de ordin superior": economic și/sau politic. Cînd Yves Stroudzé, sociolog, "omul lui Attali", e

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
Modul de funcționare a acestui centru este relevator pentru problemele legate de încercările de apropiere dintre oamenii de știință și oamenii politici. La un moment dat, politicianul pare să cîștige: fie savanții adoptă atitudinea politicienilor, fie aceștia îi în-depărtează pe savanți care, utili la vremea lor, nu le mai sînt de folos cînd intră în joc "interese de ordin superior": economic și/sau politic. Cînd Yves Stroudzé, sociolog, "omul lui Attali", e numit director al CESTA, obiectivele vi-zate devin foarte repede

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
mă cufund cu douăzeci și cinci de ani în urmă, să explorez ce gîndeau și spuneau oameni de știință și politicieni care au jucat uneori roluri importante, și să observ evoluția unui grup care, în anii '70, încerca să-i apropie pe savanți și politicieni. În anii '80, unii dintre membrii săi constatau că "tehnica o luase înaintea științei"165, denunțau tehnoștiința și puterea acesteia și se orientau spre ecologie. Arhivele grupului ilustrează faptul că, la începutul anilor '70, se menține o viziune

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
scrierilor unora și altora dintre membri. Caracterul rațional e conceput ca putînd să fie tradus printr-o nouă înflorire a umanității. Aceleași concepții se regăsesc în mișcarea Pugwash, ce revendica, în Declarația de la Viena, o competență deosebită în ceea ce privește afacerile lumii: "Savanții, avînd în vedere cunoștințele lor speciale, sînt bine înzestrați pentru a deveni conștienți la timp de pericolele și promisiunile ce rezultă din descoperirile științifice. Ei au, deci, o competență specială și o responsabilitate deosebită față de problemele cele mai urgente ale

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
Afacerii Dreyfus. A considera că știința este o școală de virtute și că omul de știință posedă o judecată bună și un spirit critic ce îi extind competențele în afara laboratorului devine un fapt curent în această epocă, în care unii savanți au devenit conștienți de rolul lor civic. Din această întîlnire dintre cunoaștere și civism a luat naștere construcția unei identități colective a grupului desemnat prin termenul de "intelectual". A fi in-telectual, pentru savanții vremii, însemna a asocia transmiterea cunoașterii și

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
curent în această epocă, în care unii savanți au devenit conștienți de rolul lor civic. Din această întîlnire dintre cunoaștere și civism a luat naștere construcția unei identități colective a grupului desemnat prin termenul de "intelectual". A fi in-telectual, pentru savanții vremii, însemna a asocia transmiterea cunoașterii și progresul Republicii, însemna a lucra la viitorul societății folosind ceea ce i-a condus pe ei înșiși la angajamentul politic: cunoașterea. Ca și în cazul Grupului celor Zece, este glorificat spiritul știintific conceput ca

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
viitorul societății folosind ceea ce i-a condus pe ei înșiși la angajamentul politic: cunoașterea. Ca și în cazul Grupului celor Zece, este glorificat spiritul știintific conceput ca spirit liber, deschis, imparțial, eliberat de prejudecăți. Această tradiție a angajamentului unora dintre savanții francezi, care a condus la crearea Ligii drepturilor omului și cetățeanului, se păstrează, după Afacerea Dreyfus, în timpul Rezistenței și apoi în timpul războiului din Algeria. Grupul celor Zece se situează în această descendență. Mijloacele de acțiune, în afara petițiilor, în-semnau uneori crearea

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
participă la crearea, în 1956, a hebdomadarului Demain (Mîine), care tratează despre problemele libertății și drepturilor omului și denunță torturile din timpul războiului din Algeria. Dar, odată cu Grupul celor Zece, se adaugă acestui angajament dorința de a-i apropia pe savanți și politicieni, și, dacă sînt descrise legături strînse între fizicieni și politicieni, fie în Franța, în anii '30-'40, fie în Statele Unite în timpul războiului și după acesta, se dau puține exemple de relații între politicieni, medici și biologi. Cînd există

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]