3,958 matches
-
Cap și pajură! Luca Guțaga era român din județul Ismail, din satul Pocrovca Nouă. Ne înțelegeam ca frații: ne certam, ne împăcam, că atfel nu se putea pentru niște chiriași într-o odaie cât un chibrit, cu patul de câteva scânduri aninate pe doi pari, aplecați și ei ca să fie loc și de-o masă. Mai era un taburet și un primus pentru mâncare, aceeași, veșnicul scrob. Mâncarea ca mâncarea dar făceam niște prăjiturele care adunau ca la iarmaroc musafiri din
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
patru zile după plecarea inspectorilor a sosit ordinul prin care se comunica înlocuirea lui Gladkov Alexandru, director fiind numit învățătorul Șura Bărgăuanu. Noi am început, ceva mai liniștiți, să ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
prin care se comunica înlocuirea lui Gladkov Alexandru, director fiind numit învățătorul Șura Bărgăuanu. Noi am început, ceva mai liniștiți, să ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera mai mică. Trebuia căldură multă fiindcă băiatul avea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pentru a nu crea încurcături într-o perioadă și ea mai mult decât încărcată cu nenorociri. Ne-am mutat în locuința rechiziționată de la Ilie Hudulin care mai avea una în altă parte a satului.Am încropit paturi și saltele cu scândura și paiele cumpărate și, în urma telegramei trimise la Câșlița am pornit și eu. Aici trebuia să iau cap compas iarăși Banatul, ordinul de refugiu cu premilitarii fiind foarte clar în acest sens. Nu era ușor pentru nimeni dar nici pentru
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
femeie fără sâni e ca un pat fără perne... Iar una cu sâni e ca unul cu perne. În ce mă privește”, mormăi inginerul, „prefer de cele mai multe ori să dorm pe-o suprafață tare, pe pământul gol sau pe o scândură negeluită, cu un bolovan sub cap, decât să mă folosesc de o saltea...” Simțindu-se, pesemne, ofensată, femeia care zăcea dezbrăcată Între ei, oprindu-se din chițcăit, spuse: „Ce bădărani!”. Afară, Oliver scoase un cârâit prelung. Înfipte adânc În solul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am demarat spre casa unde ne aștepta Traian. La geamurile unor blocuri se zăreau, ici și colo, lumini aprinse. Am cotit pe o uliță și ne-am oprit în dreptul unei locuințe destul de mari, cu fântână la poartă și gard de scândură vopsit în verde. El ne aștepta nerăbdător, frecându-și mâinile. - Bună dimineața, zic eu, iar el răspunde încet pentru a nu-și trezi din somn soția. - Ți-ai luat insulina și seringa, întreb eu ? - Da, spune el zorit, să plecăm
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adâncitura gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcând cu mâinile scândurile coșciugului, vrând parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fachirul, magul, se răspândise până departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întâietate, stăteau cât mai aproape de groapă. Întâi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într‑un rânjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
soneriei, după răsucirea cheii În broască. „Nu trebuie nimeni Îndurerat“, spunea el. „Eu nu am dreptul la dragoste.“ Astfel ne vom despărți de mai multe ori „definitiv“, rupând legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „când perlele se rostogolesc pe scândura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfâșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dragi decât pentru tine. Eram la pământ și la un pas de moarte: femeia care contribuise la acest atac bestial mi s-a prezentat într-o noapte sub forma unei cobre care m-a mușcat; eu eram întinsă pe o scândură și în jurul meu erau toți medicii din Universitatea de medicină, în frunte cu rectorul, iar eu îi rugam să mă salveze, dar ei ridicau compătimitor din umeri și-mi transmiteau telepatic că mai am doar o jumătate de oră de
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
însă și trăiri de coșmar cu cutremure și case dărâmate, cu biserici aproape să cadă peste mine, cu noroaie din care eu și soțul abia puteam ieși, dar de fiecare dată am avut ocrotirea de Sus și găseam ceva, o scândură, un teren uscat, ceva pe care ajungeam într-un final, după o luptă grea. De fiecare dată după astfel de încercări mă rugam măcar în gând pentru ocrotire și mulțumesc, pentru că întotdeauna am avut-o. Interesant de reținut este faptul
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de sus, n-am s-o descriu, am să spun doar că se mai aflau acolo patru persoane, doi bărbați tineri și o fată pe care, firește, am iubit-o de la prima privire, iar pe o masă lungă, făcută din scânduri groase și așezată sub fereastra care dă spre mlaștini, un alt bărbat, mai vârstnic, lungit acolo, pe masă, părea că doarme sau că e mort sau că e o păpușă de ceară. Figura lui mi se părea cunoscută, dar nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cum stau lucrurile, îmi place ideea că, încă o dată, veți trece cu ușurință peste toate acestea, socotindu-le ca de la sine înțelese. 18. După un timp, apele mi-au adus o barcă putrezită, unul din sicriele acelea făcute din câteva scânduri bătute în câteva cuie și unse cu smoală, pe care și le construiesc țăranii de prin partea locului; cu ajutorul ei și folosind drept vâslă o prăjină, am început să cutreier mlaștina. De multe ori, culcat în barcă, ascultam zgomotul apei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
șoptite, vrând parcă să nu tulbure noaptea. Mă ghemuisem pe o bancă și așteptam să știu unde trebuia să cobor. După un ceas, am știut și am coborât. Era o haltă, nu i-am putut citi numele, o gheretă de scânduri cu o lampă afumată, aproape stinsă. Trenul se oprise câteva clipe, abia am apucat să mă dau jos. Am bătut în geamul gheretei, cineva dinăuntru a șoptit : „Ce dorești ?“, am întrebat tot în șoaptă unde e satul, nu i-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a lampadarelor. Când și-a întâlnit soțul, el i-a sărutat mâna, galant. Curând au dispărut amândoi, braț la braț, după primul colț. A fost ultima noastră întâlnire și nu prea știu exact dacă eram toți trei de față. VII Scândura 1. Semnele, asupra cărora am insistat poate prea mult, mă îndreptățeau să presimt apropierea unui fel de început și de sfârșit spre care se părea că mă îndrept. În afara momentelor de slăbiciune, încă destul de frecvente, așteptam acum liniștit ceva care
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de ciment a unei clădiri mai răsărite, pesemne o măcelărie, și mă urmăreau cu privirile, bănuitori. După un timp m-am oprit. Locul acela îl căutasem, o curte imensă, împrejmuită cu un gard de lemn vechi și putrezit, înăuntru câteva scânduri îngălbenite de ploi și de soare, aruncate de-a valma. Deasupra porții, o firmă aproape ștearsă : DEPOZIT DE CHERESTEA. Am deschis poarta și am intrat. Curtea aceea aveam senzația că o cunosc bine, parcă dintr un vis. Mai spre fundul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aproape ștearsă : DEPOZIT DE CHERESTEA. Am deschis poarta și am intrat. Curtea aceea aveam senzația că o cunosc bine, parcă dintr un vis. Mai spre fundul ei se înălța o casă dărăpănată, cu o singură încăpere la etaj, iar printre scânduri se mișca silueta familiară a unui bătrânel mărunt și obosit, m-am îndreptat spre el. „Bună ziua, domnule Sima“, am spus. Bătrânul s-a întors spre mine, m-a privit o clipă. „Poți să-mi spui cum vrei“, mi-a răspuns
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spui cum vrei“, mi-a răspuns, „dar să știi că mă confunzi...“. Poate nu era chiar el, poate mă înșelasem, dar prea semăna, așa că m-am decis să-l numesc mai departe așa. Domnul Sima s-a așezat pe o scândură, avea o gură foarte mică, un fel de guriță, și zâmbea cu ea, mă simțeam jignit : îmi părea bine că l revăd, dar de ce mă înșelase, atunci, cu lacrimile lui înghețate ? „Astă-iarnă plângeai, domnule Sima, ziceai că mori, țineai să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vidul și neîncrederea care urmează după o solicitare prea puternică. Încet, încet, vuietul depărtat al orașului s a stins, topit parcă de zăpușeala zilei (mă gândeam la Zenobia ca la martorul și arbitrul existenței mele), m-aș fi așezat pe scândură, lângă bătrânelul acela. „Ce să-i faci, domnule Sima“, am spus, „câteodată ne credem buricul pământului și poate chiar suntem, pentru că pământul ăsta are sumedenie de burice...“. M-am oprit să respir, domnul Sima se uita în altă parte, m-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i faci, domnule Sima“, am spus, „câteodată ne credem buricul pământului și poate chiar suntem, pentru că pământul ăsta are sumedenie de burice...“. M-am oprit să respir, domnul Sima se uita în altă parte, m-am așezat lângă el, pe scândură. * În Corsica a fost internat un cetățean obsedat de regulile circulației. Instalat cu carabina la fereastra casei, el trăgea în automibiliștii care nu respectau sensul giratoriu. 2. Am stat un timp pe scândură, soarele ardea încă destul de tare, domnul Sima
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
parte, m-am așezat lângă el, pe scândură. * În Corsica a fost internat un cetățean obsedat de regulile circulației. Instalat cu carabina la fereastra casei, el trăgea în automibiliștii care nu respectau sensul giratoriu. 2. Am stat un timp pe scândură, soarele ardea încă destul de tare, domnul Sima tăcea, zâmbea cu gurița aia mică a lui, l-aș fi plesnit peste ea, pe urmă l-am uitat, simțeam că se apropie momentul în care toate mișcările mele din ultimele zile aveau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu știu cum să spun. Oceanul de tăcere vuia de zgomotul rotirilor din noi, axele lumii bubuiau printre pilonii încleștării noastre, „Mă bucur că ai venit“, spunea domnul Sima, „poate că ne vedem pentru prima oară...“. Eram din nou lângă el, pe scândură, în curtea aceea năpădită de buruieni. * Lui Charles Smith, în vârstă de 137 de ani, i-a fost amputat și cel de-al doilea picior. Din pricina unor tulburări circulatorii, primul picior îi fusese amputat cu doi ani în urmă. 3
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
viii și morții își reluaseră forfota dintotdeauna, după treburile lor exacte. Domnul Sima privea în gol, arăta ca o dărâmătură, ca un câine mort, cred că îl obosise arșița crudă a soarelui. Cu unghiile de la mâna dreaptă smulgea așchii din scândura de sub noi. „Lemn putred“, spunea, „cadavrul unui cadavru...“. Mi se făcuse rușine, dar să lăsăm... (Învățasem singur să gândesc cu mâinile.) „Poate ar fi vremea să recapitulăm“, am spus. „De la gura unuia la urechea celuilalt se naște, vrând-nevrând, o balanță
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
jucam cu plăcere câteodată. Dar poate că ar fi bine să intrăm în casă, prea arde soarele, cu toate că amiaza a trecut de mult...“ „Să intrăm, domnule Sima, de ce să nu intrăm ?“, am convenit eu și ne am ridicat amândoi de pe scândură, am intrat în casă, ne-am dus în odaia de sus. * O echipă de zoologi australieni a descoperit o specie de broască deosebită de celelalte prin faptul că e capabilă să-și clocească ouăle în propriul ei stomac și să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]