4,646 matches
-
sunt demne de dispreț, ci dimpotrivă, de un efort treptat, logic, de-a le domoli cu ajutorul inteligenței. În loc să vorbim cu ei, am răsturnat peste ei găleți cu zoaie, pline de aroganță și ironie. Ceea ce lasă loc pentru Încercarea de a schița o Înțelegere care să definească limita exactă a concesiilor pe care noi, cei moderați, suntem dispuși să le facem arabilor. Să nu creadă, ca Baruch, că acceptăm, ca să spunem așa, o lichidare de stoc. Să știe pentru ce suntem dispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Din trunchiul masiv al bărbatului ieșea un gât ca un soclu de beton pe care se afla o față, un fel de fațadă, simplă și ușor de deslușit, dezvelindu-și privirile din ochii săpați în orbite adânci. În jurul gurii se schița un zâmbet neschimbător; nu devenea nici mai accentuat, nici mai lejer, stăruind doar ca o aluzie, un semn inofensiv ca un tapet luminos lipit peste trăsăturile plate ce contrastau violent cu părul negru și creț. Madame H. servi cafeaua, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și totuși atât de emoționante. Ele îl schimbaseră pe Felix, îl făcuseră mai senin, mai liber în mișcări, dar, mai ales, hotărât. Știa ce e important și ce nu, de ce anume trebuia să ții cont la „caresseală“ și făcea aluzii schițând un zâmbet care te ducea cu gândul la ceva secret, ce-mi trezea curiozitatea, ca găsirea unei comori a cărei descoperire trebuia să fie însoțită de o emoție febrilă la fel cu aceea pe care o știam deja de la săpăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca un tron în fața peretelui pe care atârna o pictură în ulei reprezentând lacul din pădure. Nu ne salutase, se dusese pur și simplu la fotoliul acela și se lăsase să cadă în adâncimea pernelor. Ne privi cu ochi întunecați, schițând un zâmbet mic. Înaintarăm câțiva pași și fratele meu, cu același curaj care-l făcuse să-și desprindă mâinile de pe turnul din Pisa, i-a făcut cunoscută rugămintea noastră, spunându-i că tata a suferit un atac cerebral și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
inutile și nefolosite pe care ai avut bunătatea să le plasezi în jumătatea mea, atunci va trebui să desfacem niște cutii. Era încordat, îmi dădeam seama. —Mark, nici eu nu sunt mai încântată decât tine de asta, am spus, ezitând. Schiță un gest de a veni spre mine, apoi se opri vrând să mă liniștească, dar neștiind cum s-o facă. În mod normal, m-ar mângâia pe degetul mic, ceea ce înseamnă: „Îmi pare rău, te iubesc, dar nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Nu cred că ți-am spus că mi-am vândut MG-ul. —Dar iubeai mașina aia! am exclamat. Mark își frecă mâinile cu un aer nonșalant. —Era doar o mașină. Știam însă că fusese o lovitură pentru el. Alfie nu schiță nici un gest la apariția neașteptată a soțului meu. Nu a spus nimic de bulinele roșii și albastre sau incidentele misterioase cu mângâieri de degete în cafenele. Era regele impenetrabilității și începeam să-l iubesc. Îmi pare bine de cunoștință, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spusei, fără să-mi ridic privirea de pe manuscris, cu penița tocului înfiptă în punctul unui semn de întrebare. - Mama dorește să te vadă și te roagă să treci pe la noi, zise Laura, apropiindu-se de masă. Am privit-o. Ea schiță un zâmbet confuz. Era palidă și frumoasă. Nici când n-a fost Laura atât de fermecătoare. Rochița ei simplă, pălărioara cochetă, mănușile, ciorapii și pantalonii, toate negre, evidențiau un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de jeratic, când ne-am oprit o clipă pe țărmul lacului negru, în care se reflecta integral, un munte semeț de zăpadă. În noaptea aceea Hilda, în văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul ascuțit al pulpelor ai albe, netede și nervoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o pisicuță cafenie ce i se așezase în poală. O pată mare, sângerie i se ivi pe pometul obrazului drept și stăruia acolo, în timp ce ochii ei cu retine sinilii, mă sfredeleau cu o expresie îndurerată. Buzele răsfrânte ușor înspre colțuri, schițau un plâns reținut cu greutate și o chinuitoare întrebare: „Ce ți-am făcut?” părea că mă întreabă Mariana. Și așa cum pisicul cafeniu îi dormita în poală, așezat și sprijinit cu lăbuțele de dinainte pe un genunchi acoperit decent de rochița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și desigur într-o carte despre suflet. E singurul om din pensiune cu care mă înțeleg din punct de vedere spiritual. Rudolf are treizeci de ani și trăiește între două femei. Chiți, îi zise „Dolfi”, și rostogolindu-și ochii bulbucați, schițează din buze un „o” roșu și pervers. Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la ei cu ochi mari din pragul caselor. Pentru gustul lui Henry, totul era parcă prea Încărcat de fum, de miros și de pește, dar Du Maurier, Încântat, continua să scoată carnețelul pe care Îl ținea În buzunar și să schițeze cu creionul contururile lucrurilor care Îi rețineau atenția, o barcă, o clădire sau o bonetă - căci femeile din Staithes purtau un astfel de articol cu model foarte distinctiv. Voia să rămână până seara, pentru a urmări de la capătul digului flotila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de Crăciun, o scoase pe Tosca la plimbare În parc, unde urmări călăreții de pe Rotten Row și Înotătorii făcând baia tradițională În iazul Serpentinei, fără a se Întâlni sau a vedea pe cineva cunoscut. Așezat lângă foc, În aceeași seară, schiță o idee pentru o piesă, o melodramă Întunecată pe care o intitulă provizoriu Promisiunea. Ea avea să conțină, pentru prima oară În cariera lui, o crimă - uciderea unui copil. Rămase el Însuși șocat de faptele Îngrozitoare pe care le inventase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
biletul de la școală -, „ostilă și nerușinat de obraznică“. Dar ce anume înseamnă „mă văd în biblioteca orășenească“? În orice caz, izbutesc, cu ajutorul puținelor fotografii pe care, după sfârșitul războiului, mama le-a salvat luându-le cu ea în Vest, să schițez încă un autoportret al băiatului aflat în plină creștere. Încă nu se pot număra coșurile pe care mai târziu le-am combătut zadarnic cu Pitralon și clei de migdale, dar buza mea inferioară atât de pronunțată - progenia mea din naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gând să-și ia zborul. Doar nesimțirea se lăbărța în el. Mulțumit de mine și sătul, așa sunt. Un autoportret din aceste zile m-ar reda bine hrănit. Dar mai târziu, mult mai târziu, atunci când pentru nuvela Șoarecele și pisica, schițam un personaj abrupt și ciudat, eroul lipsit de tată Joachim Mahlke, paracliser, licean, scafandru emerit, purtător al crucii cavalerilor și dezertor, Noinufacemașaceva, cel ce refuza să pună mâna pe armă, ar fi putut să-mi servească drept model, chiar dacă Mahlke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
jos de pe munte, a-nceput să fredoneze brusc un motiv din Wagner, apoi ne-a adus aminte de originea orală a literaturii; șoptind, a înlăturat câțiva bolovani rău așezați din calea mersului pe două picioare și, în final - după ce a schițat scheletul unui alt basm; să fi fost Hänsel și Gretel? -, a ridicat iadeșul, acel așa-numit os al minciunilor, de pe care rosese toată carnea, i-a poruncit capului său de profet să lumineze, invocând acum principiul său frecvent citat, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi fost bun de umplut cârnați. În ceea ce mă privește însă pe mine, abia plecase maestrul și presupusul bucătar personal, că foamea a și început să mă roadă cu dinți și mai ascuțiți. Abia acum mă simt provocat să schițez scenariul unui film polițist în care arta culinară est-europeană îi provoacă generalului Patton o dispoziție grandilocventă, îndemnând la un nou război, dar maestrului meu îi pune viața în pericol, căci guralivul cu chef de război nu este doar pentru NKVD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lagărul cel mare de la Bad Aibling, așa îmi vorbea acum pater Fulgentius, chiar dacă nu era la fel de deștept precum camaradul meu bavarez, mai degrabă de o șiretenie țărănească și perfid. În balconașul corpului principal, pe care el îl numea birou, el schița pentru locatarul său o imagine de viitor ale cărei dimensiuni medievale aveau un farmec din cale-afară de ispititor și îmi aminteau de fanteziile mele de elev. De curând, așa spunea el, în mânăstirea centrală a ordinului franciscanilor murise, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sfânt Francisc și apoi un sfânt Sebastian. În condițiile unei dăruiri curate și unei hărnicii neobosite, iluminarea vine de regulă negreșit. Restul - asta o știa din experiență - era grație divină. Îndoielile mele față de proiectul de viitor pe care mi-l schițase și dorințele pioase legate de el le-a întâmpinat cu un zâmbet. Abia când i-am semnalat foamea mea secundară, când am numit-o incurabilă cronică mai mult chiar, când i-am descris cu o plăcere infernală depravata mea dependență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voia să-l vadă ca model și să-l transforme, s-a preschimbat în propria sa caricatură și a devenit profesorul Cozonac pufăind praf de cărbune. De îndată ce Oskar a început să audă cărbunele siberian al desenatorului scârțâind pe hârtie, a schițat o imagine opusă, tot ce-i pica sub ochi în care era înnegrit cu cuvinte. Cam tot așa se purta și cu elevii profesorului, pe ale căror șevalete modelul a avut ca efect formarea unui stil. Numai pe țigani îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Fruntea și maxilarele cocoșate, totul însă cizelat cu finețe. Părul rar, moale. Ochii înroșiți, fiindcă pe vremea aceea vântul bătea din față. Delicat în jurul gurii și al nărilor. La fel ca desenele lui în creion, pudic...“ Și cam tot așa, schițat în contururi, vag desenat în interiorul acestora - deși cu douăzeci de ani mai tânăr decât în momentul epitafului meu -, ședea el vizavi de mine în trenul interzonal de Berlin. Nori de fum în compartimentul gol, cu excepția noastră. Era prea rece, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apel după apel, atunci auzi cum răspunde secretariatul studioului Mary Wigman, iar tu, întrebat amabil sau grosolan ce dorești, menționezi prenumele și numele de familie al persoanei cu care dorești atât de fierbinte să vorbești, apoi aștepți până când ea vine schițând pași de dans și, în cea mai frumoasă germană literară, spune „Da, vă rog“, atunci s-a zis cu tine, nu mai există întoarcere, ești legat, fiindcă ți se pune inevitabil zgarda de gât. Nu mai poți să te fofilezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reprezentații de balet în Hebbel-Theater: aceste piruete pe care-ți venea să le numeri și uimitoarele grandes jetées. Ulli și cu mine fluieram de îndată ce cădea cortina. Și pe hârtie am vrut să ne vedem cusuți unul de altul: eu am schițat libretul pentru o scenă de dans în care un tânăr cu o căciulă ca un balon fuge, când încolo, când încoace, tremură de frică, e urmărit, la distanță de un salt, de doi polițiști și până la urmă își caută refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
criminal în serie, să recidiveze neîntârziat. În timpul pauzelor de scris desenam călugărițe, cu predilecție vincențiene, ale căror bonete cu aripioare le aveam înaintea ochilor de la moartea sărmanei mele mame în spitalul Sankt Vinzent din Köln și pe care acum le schițam în metroul parizian sau în Jardin du Luxembourg. Iar acolo, aproape de caruselul lui Rilke, am reușit uneori să-l momesc pe Paul Celan afară din acele circuite în care se vedea urmărit, din care, așa credea el, nu exista scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de rău Sărbătoarea Monstrului Fiul pretenarului său Umbră și pompă Formele gloriei Dușmanul numărul 1 al cenzurii Salvarea prin opere Delimitând responsabilități Șase enigme pentru don Isidro Parodi (1942) H. Bustos Domecq Transcriem aici portretul pe care i l-a schițat Învățătoarea sa, domnișoara Adelma Badoglio: „Doctorul Honorio Bustos Domecq vede lumina zilei În localitatea Pujato (din provincia Santa Fe), În anul 1893. După interesante studii primare, se mută cu Întreaga familie În orașul argentinian Chicago. În 1907, fără să bănuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
respectuos Parodi. Don Anglada, acum, că nu mai burnițează, ați putea profita să-mi faceți un rezumat. — Deschid focul... Hop și tu cu chestii d-ale tale siștirite, a observat Mariana, aplicând pe buzele-i nepăsătoare un rouge elegant. — Panorama schițată de soția mea e fără cusur. Dar nu-s trasate coordonatele practicii. Eu voi fi agrimensorul de la cadastru. Și voi Întreprinde viguroasa sinteză. În Împrejurimile cabanei La Moncha, Pilar posedă parcuri, pepiniere, sere, observator, grădini, piscină, cuști cu animale, acvariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]