58,131 matches
-
necesara zonă "de refacere", omul în prima linie de pe frontul tuturor confruntărilor sociale și repliere. Jurnalul este un element important al strategiei scriitorului: enclavă ascunsă unde se poate oricînd retrage, jurnalul e și un stimulent pentru perioadele dese în care scrisul îi provoacă "idiosincrazie", un instrument de orientare tactică pentru viitoarele ofensive ("Nu poți fi informat dacă nu ești în prealabil orientat...", constată luptătorul), o "bază de aprovizionare" cu fapte, planuri, schițe de atac, substanță pentru alte texte: "Ar trebui mai
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
sa, reprezintă reflexe condiționate ale adevăratei autorități pe care Camil Petrescu o caută în lumea literaturii: Prin delicatețea condeiului, prin frumusețea melancolică a subiectului, prin analiza subtilă a cîtorva momente simple altfel, Adela e desigur o operă de frunte a scrisului românesc. Totuși, de ce Ibrăileanu nu a putut-o scrie decît cînd Ultima noapte... a autorizat acest soi de cărți? Termenul autorizat mi-l citează cu admirație Sebastian": după cum romanele (Patul lui Procust și Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
mizeriei" și autoritatea literară reprezintă zona de refacere din spatele unei tranșee aflate mereu sub focul concentrat al artileriei dușmane: "Aci unde totul se aranjează "în șoaptă", eu rămîn vecinic absent. Nu pot cere nici o slujbă publică. Nu pot trăi din scrisul meu: piesele nu mi se joacă și romanul nu mi-a adus mai mult decît aduce atîta scris unui copist. Din ziaristică nu pot trăi". Iar contrapunctul eșecului repetat într-o luptă mereu reluată cu aceeași mistuitoare dorință de a
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
aveau datoria să extragă din colecția interbelică a publicației toate numirile efectuate în ministere de la funcția de director în sus (vezi p. 12). Este foarte posibil ca listele întocmite atunci să fi constituit baza faimoaselor arestări de la începutul "obsedantului deceniu". Scrisul lui Annie Bentoiu are o seninătate aristocratică, o luminozitate structurală care îi dă o foarte mare credibilitate. Spre deosebire de alți autori de literatură memorialistică, victime ale regimului comunist, Annie Bentoiu nu urmărește în primul rând să scoată în evidență suferințele prin
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
scrisori din epocă sau mărturii din cărțile altora despre soarta unor membri ai familiei Bentoiu (este citat in extenso fragmentul din Jurnalul fericirii în care N. Steinhardt povestește sfârșitul în închisoare al avocatului Aurelian Bentoiu). Cum spuneam, ceea ce impresionează în scrisul lui Annie Bentoiu este lipsa de patimă, eleganța naturală, capacitatea autoarei de a se bucura de lucrurile simple care dau farmec vieții. Scrisul său are un soi de didacticism superior, confortabil, extrem de agreabil la lectură. Timpul ce ni s-a
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
în care N. Steinhardt povestește sfârșitul în închisoare al avocatului Aurelian Bentoiu). Cum spuneam, ceea ce impresionează în scrisul lui Annie Bentoiu este lipsa de patimă, eleganța naturală, capacitatea autoarei de a se bucura de lucrurile simple care dau farmec vieții. Scrisul său are un soi de didacticism superior, confortabil, extrem de agreabil la lectură. Timpul ce ni s-a dat, de Annie Bentoiu este o pledoarie pentru valorile fundamentale ale vieții și un document de neocolit pentru înțelegerea adevărtelor dimensiuni ale dramelor
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
de grupaj sau de rubrică: Urbanalități, Tratament traumaturgic, Oameni și șobolani, Copylărie etc. Ce mai, o revistă postmodernă. Interesant, și nicidecum banal, cum încearcă să-l arate supratitlul, chiar dacă, pe ici, pe colo, violent, este articolul lui Augustin Ioan despre scrisul unora pe zidurile altora. Despre "fericita accidență a timpului și a spațiului", nu mai spunem nimic. Cronici-le din estul, vestul și restul Europei (intertextualismul ăsta!) încep cu Perversiuni textuale. Despre o carte, cum altfel, intertextuală. Al unui, cum altfel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
săvârșit - împotriva mea însămi în primul rând, dar și împotriva poeziei și chiar a lui Dumnezeu, care mă făcuse ca să scriu cărți - a fost acela de a mă fi ridicat mai mult de un deceniu din viață de la masa de scris și de a fi intrat, ca într-o apă murdară, în arena publică. Motivele și argumentele pentru care am făcut-o nu lipsesc și nu sunt lipsite de patetism, mai mult, sunt aproape sigură că dacă ar trebui să retrăiesc
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
din principiu orice funcție, nu mi-am dorit niciodată să fiu altceva decât scriitor. De altfel, nu aveam nici timp pentru altceva, mi-a părut întotdeauna rău pentru orice oră pe care am petrecut-o altundeva decât la masa de scris. Eu nu visam decât să ieșim din dezastru și am fost dispusă să dau totul fără să iau nimic, pentru ca acest lucru să se întâmple și eu să mă pot întoarce la scris. Din păcate, am descoperit că, în timp ce eu
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
nu pot să mă întorc de undeva de unde n-am plecat niciodată: am continuat să scriu și să public poeme și cărți de poeme în toți acești ani. Pe de altă parte, nu m-am întors încă la masa de scris în sensul pe care această noțiune îl avea pentru mine înainte de '89: un loc în care să te așezi dimineața și să nu-l părăsești decât noaptea, și uneori nici atunci, cu sentimentul că te afli în centrul universului și
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
dat și peste un cilindru de carton, de circa 60-70 de centimetri lungime și, desfăcându-i capacul, am găsit un sul de hârtie groasă, de bună calitate, amintind de pergament, iar pe el - cules cu o literă mare, frumoasă - imitând scrisul de mână - un lung "Imn de slavă Regelui Carol II", semnat Radu Gyr. Are nu mai puțin de 12 strofe, care ar solicita prea mult spațiu spre a fi reproduse în întregime, încât mă mulțumesc să reproduc doar patru din
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
sunt câteva și explicabile, iar nu o sumedenie de absurdități, le voi discuta întâi de toate pe ele. Trecerea de la metoda expeditivă și eclatantă - cu finalitate mai niciodată dusă la capăt, ci amânată sistematic de la o săptămână la alta - proprie scrisului publicistic, la actul decis și angajant al unui volum de critică literară presupune dintotdeauna anumite stereotipii discrete și anumite reciclări neintenționate ale primelor deprinderi. După îndelunga exersare a gazetăriei, nu e ușoară treabă să te investești într-o muncă de
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
care să se modeleze după asemenea filiere subțiri mi s-ar fi părut ceva mai incitantă și mai stimulatoare. Distincția dintre critic literar și cronicar pare inoperantă în grila autorului acestui studiu. Și, urmând algoritmul, în însăși mecanica interioară a scrisului său. De aceea unele pasaje lasă impresia de recenzii săptămânale extinse nepermis de mult, fie printr-o jovialitate lăsată oarecum de capul ei, fie printr-o consecvență bibliografică pentru care de obicei nu mai rămâne spațiu, fie prin excesiv de minuțioase
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
acei oameni cărora le este deferită autoritatea și al cărui fiecare cuvînt nimerește". De altfel, precizează Șerban Cioculescu, nouă zecimi din exegezele sale cuprind studii de istorie literară, defel uscate însă, deoarece "siguranța metodei istoriografice, ascuțimea intuiției psihologice și valoarea scrisului duc la rezultate admirabile". Atrăgînd atenția asupra excesivei erudiții, a primejdiei textului stufos de prea multe date, cu subaprecierea "talentului, meditației, judecății, rațiunii, gustului" (sînt cuvintele autorului francez), Sainte- Beuve ilustra o altă înclinație a spiritului galic și anume cea
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
cu însemnări (notații, confesiuni, rememorări, descrieri, fragmente analitice), dispoziția schimbătoare a celui care vrea, inițial, să nu lase nici o zi nefructificată "jurnalistic" (jocul de cuvinte îi aparține), pentru a întrerupe apoi, de prea multă muncă ori dintr-o anumită lene, scrisul cotidian. Demarajul are ambiția consemnării zilnice și anul 2001 se întinde, scriptural, pe mai mult de două sute de pagini. Continuarea, în schimb, e destul de subțire cantitativ, 2002, 2003 și 2004 fiind comprimați în vreo treizeci de file. Intervin, în mod
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
de alte capete ca să trăiască mai departe, plasa de interdicții riguroase și permisiuni bine delimitate îi acoperă, îi transformă în anonimi, lipsiți de personalitate. Cuvintele se golesc de înțeles. Totul poate deveni delict (delictul "de nap porcesc", delictul de "abajur"), scrisul e un delict, literele sunt sau nu vinovate prin simplul fapt că există (și nu se poate să nu te gândești la controlul literelor de la mașinile de scris din anii '80), atavismul e un delict (în subtext, "originea nesănătoasă" de
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
destin în favoarea altuia. E un joc de hazard, din moment ce ambele drumuri îți sunt necunoscute, dar e și un joc de conștiință, pentru că ești obligat să sacrifici ceva. Nu știu dacă Monica Lovinescu a făcut alegerea cea mai bună renunțând la scris. Poate că destinul a fost mult mai generos cu noi, care o ascultam vorbind la microfonul Europei libere din România prizonieră, decât cu ea, care, liberă fiind, ar fi putut deveni un cunoscut "scriitor român de limbă franceză". Dar cred
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
rog să-mi spui și mie, sunt foarte curios să știu, ce te-a îndemnat pe dumneata să treci pe hârtie toate aceste... reflecții, să le zicem" (p. 452). Se declanșează, pentru Chiril Merișor, un întreg proces de conștiință a scrisului. Căci Chiril Merișor nu scrie un jurnal oarecare, el este sau ar vrea să fie un scriitor, fără să o spună vreodată direct. E perfect conștient de importanța însemnărilor sale, ca dovadă că le-ar fi dorit trecute în străinătate
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
unei înclinații ciudate a lui Chiril: "o dorință obscură de autodistrugere" (p. 453). O însemnare din jurnal îi este de asemenea suspectă anchetatorului și ea reflectă foarte bine condiția ingrată a lui Chiril, posibil a-i rezuma atitudinea, viața și scrisul: "Un exclu pensif sur la patrie", reflecție aparținând lui Victor Hugo. Dacă nu e chiar un surghiunit, adică un revoluționar în exil, Chiril Merișor e un exclus chibzuind în continuare la soarta patriei, în ciuda marginalizării. Securistul îi reproșează sever asumarea
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
care-și amintesc programele și proiectele cărora li s-au consacrat, crizele și rătăcirile acestui partid comunist unic în Europa, Partidul Comunist italian. în spectacolul lui Vincent, ceea ce captiva era mai întîi spațiul: o masă lungă cu o mașină de scris uitată pe o bucată de pînză roșie, cîteva scaune, o lumină palidă, totul evoca un loc de reuniune din alte timpuri. Modest și neimpunător, el are forța concretă a unui mediu evocator unde trei actori excepționali comunică între ei rămînînd
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
pare lipsită de interes. De altfel, "Blajul" a adăpostit aproape întreaga producție publicistică a "rapsodului Câmpiei transilvane", cu excepția recenziei la cartea Martei D. Rădulescu, Sunt studentă, apărută în revista "Abecedar". Notele și recenziile respective nu arată o față nouă a scrisului lui Pavel Dan, dar lasă să se presupună că prozatorul ar fi devenit probabil un polemist caustic, așa cum se anunță în recenzia la volumul Martei D. Rădulescu. Polemist caustic se dovedește Pavel Dan și în nota de răspuns la recenzia
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
profesor nu-mi aduc aminte în patru ani de studenție să fi lipsit de la vreun curs. E și prin aceasta un om rar." Unele note și articole aduc informații prețioase în legătură cu concepția scriitorului despre menirea artei. Pavel Dan nu privea scrisul ca un divertisment și mai puțin ca pe un prilej de reclamă personală. E cunoscută în acest sens critica adusă cărții Sunt studentă de Marta D. Rădulescu. În aceeași ordine de idei se situează partea introductivă a recenziei la cartea
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
Jorge Sampaio, primarul Lisabonei. Consider că am luat toate precauțiile necesare în demersul meu și că autorii acestor scrisori nu vor avea motive să fie nemulțumiți. Mulți dintre ei au fost chiar avertizați prin faptul că știau că am pasiunea scrisului. Câteva cuvinte doresc să mai adaug în legătură și cu alte motivații care au dus la apariția acestei cărți. Am considerat că trebuie tipărită o culegere de documente, referitoare la modul cum am reușit să antrenez orașul Iași în viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
specialist, pentru a mă ajuta să pătrund în tainele administrației locale. Pe vremea aceea (1992) corespondența era prin fax și, lipsit de experiență, n-am știut că hârtia de fax (role) se decolorează în timp și că după 2-3 ani scrisul dispare. Așa se face că toată corespondența din acea perioadă s-a pierdut și regret mult că nu am documentele nașterii unor mari prietenii. O mulțime de vizite oficiale au urmat după alegeri și am acordat atenție și timp pentru ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
ani. Aceste trepte năzuiesc să dea seamă de starea poeziei care m-a locuit, care a coborât în felul meu de ființă, la plinirea vremii. Sunt oameni care, citind încercările mele poetice, m-au îndemnat să mă apuc iar de scris, neștiind că poezia nu poate fi scrisă decât dacă ești locuit de starea poeziei. Iar în ceea ce mă privește doar iubirea, îndrăgostirea, mi-a mai picurat în suflet, în miezul vieții, această stare divină. Am scris atunci vreo trei poezii
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]