3,463 matches
-
-și ajunge niciodată victima. Cel fugărit nu e niciodată prins. Mijlocirea acelui obiect îi oferă un avantaj decisiv. În cele din urmă, unul dintre cei doi se plictisea de alergătură și revenea pe gard, lângă țâșnitoare. Să fumeze. Sau să scuipe. Sau și/și. Prin strungăreață. Cu schepsis. Spârcâit. Era o tehnică. Nu făceam prea multe lucruri. Sau mai și căscam la ora aceea. Apoi intra în scenă Șăfu, și venirea lui era salutată entuziast. De cum intra pe poarta liceului, începeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ținut droaie cu toți copiii mahalalei noastre după ultimele figuri năzdrăvane ale trotuarului bucureștean, după „Nicu Meț, calare pe măgăreț, care șade În coteț și mănâncă castraveți“, după „piticul de pe bulevard“ și după acel maniac nervos, „Sânge-rece“, care invectiva și scuipa, cu nasul În vreun zid, până i se usca gura, [astfel că] maică-mea văzându-l, cu mine Încă În pântecele ei, mi-a lăsat, după mulți ani și pentru multă vreme, acest tic de scârbă (pentru oameni?). și am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătându-se cu palmele peste fese și clamând: „A apărut scriito rul unei lumi noi pentru lite ratura românească, cea a pungașilor de buzunare etc...“ Eroare profundă, adăugăm noi, „băzăneală“ curată, ar fi spus Gonea mardeiașul, țâșnind printre dinți un scuipat pentru Încercările scriitorului român, care Însă, după penibilele sale Începuturi, dar cu un scandal propice strategiei sale literare, a abordat apoi o lume mai accesibilă Înțelegerii sale literare și care i-a adus succesul. În echipa noastră cu lavaliere la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de care am pătimit adesea În fața târgovețului pișicher, profitor de tot ce-i vine Înainte și pus pe pricopseală, sau a veneticului cu V În coadă și obraznic, de nu-mi pot nici astăzi ierta cum de nu i-am scuipat În ochi pe prietenii mei Nae Ionescu și Octav Onicescu atunci când Îmi propuneau să mă culc cu o băbătie din lumea finanțelor, În profitul situației lor de peste noapte, plini de bani, cu case, terenuri, ferme și vilă la mare; sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cărora le-au in ventat un eufemism cinic: feuilles de roses (Cunilingue Îi spune Montaigne pe latinește). Una, mai stilată, se masturba de zor cu-n deșt băgat În gura larg deschisă spre tine și În care te poftea să scuipi, În timp ce masculul conștiincios se ostenea În funcția lui simplă de când lumea. Alta, indignată că nu găsise până atunci doi bărbați inteligenți care să convină a se drăgosti amândoi cu ea și deodată, mă admonesta cam așa: „Voi sunteți niște imbecili
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu numai că voi mărturisi cu Întreaga ființă, dar voi lua și crucea pentru a-I urma Mânduitorului. 11 iunie 2012 Vânzoleala electorală s-a Încheiat cu pacientul mort. Cel ce ne făcea guvizi a pierdut lamentabil, cu toată mizeria scuipată pe adversar din toate tunurile trustului său de presă. A fost și acum un vot politic, peste 50 la sută dintre băcăuani votându-l tot pe Romeo Stavarache, care, cât de cât, a făcut ceva mai mult și pentru băcăuani
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mare decât să aresteze oameni, să-i vadă umilindu-se în fața lui și el să treacă prin fața lor atotputernic, iar, dacă are poftă, să le dea și una peste bot până îi podidește sângele pe nas și chiar să-i scuipe pe obraz ori pe ochelari, da, da, să le arunce o ditamai flegmă pe lentilele ochelarilor, asta îl umplea de plăcere, mama dracului să-i ia pe toți nenorociții ăștia, care se dăduseră pe vremuri mari, ie-te că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din mulțimea de militari, milițieni și securiști care înconjuraseră coliba, s-a desprins Fanache. S-a apropiat de cele două cadavre să se convingă cu ochii lui că ăia doi sunt terminați. I-a lovit cu piciorul și i-a scuipat, înjurând printre dinți. S-a întors la Gârmoci care stătea undeva mai în spate și a exclamat: -Vedeți, toarășu Gârmoci, c-am rezolvat-o și p-asta, toarășu Cameniță tre să fie mândru de noi... Atunci, Truman, m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Trecută prin foc și sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanțul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te! Tu, preschimbată într-o gară în care cine vrea coboară, Prin care cine vrea se plimbă Scuipând în datini și în limbă, Schimbată crud de minți demente în cruce de experimente: îți bat piroane-n mâni, picioare, Te stingi și parcă nu te doare, Ridică-te din suferință și din cazonă umilință! Ridică-te Basarabie, Trecută prin
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la trecători. Ies la poartă să-și mai umple și ei timpul cu ceva, dar au o căutătură dubioasă. Parcă ar vrea să fie recunoscuți, parcă n-ar vrea. Dacă nu ajungi să-i cârpești, poți în schimb să-i scuipi. Eu m-am scuipat în viața mea pe nimeni. Totuși, uneori behăi. Dacă nu mă vede nimeni și am ocazia să behăi la un nomenclaturist într-o zi de mai, când tot cartierul miroase a viață nouă și a pereți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
poartă să-și mai umple și ei timpul cu ceva, dar au o căutătură dubioasă. Parcă ar vrea să fie recunoscuți, parcă n-ar vrea. Dacă nu ajungi să-i cârpești, poți în schimb să-i scuipi. Eu m-am scuipat în viața mea pe nimeni. Totuși, uneori behăi. Dacă nu mă vede nimeni și am ocazia să behăi la un nomenclaturist într-o zi de mai, când tot cartierul miroase a viață nouă și a pereți dați cu Dufo galben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai natural ca pișarea vacii, întrucât privește procesul gândirii, propriu omului. Ceea ce mă neliniștea e că lumea se uită la mine, când scriu în mulțime, ca la un ins cu grave probleme de comportament. Pot să fac orice altceva - să scuip, să înjur, să mă leg de femei, să târăsc o sacoșă cu sticle goale, să mă culc de-a dreptul pe trotuar - și nu se sinchisește nimeni. E mai normal să te iei la bătaie pe stradă, decât să scrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
drumul cu un avînt Îndoit și, curînd după aceasta, am trecut de cel mai Înalt pas, unde se Înălța o piramidă neobișnuită, din pietre de diferite mărimi, Încununată cu o cruce. În timp ce camionul trecea pe lîngă ea, aproape toată lumea a scuipat, iar unul sau doi s-au Închinat. Intrigați de acest lucru, am Întrebat care era semnificația acestui ritual straniu, Însă nu am primit ca răspuns decît o liniște deplină. Soarele Începuse să Încălzească și temperatura devenea mai plăcută pe măsură ce coboram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În urmă (conform lui Garcilaso de la Vega∗) și, ținînd cont de numărul indienilor care și-au făcut semnul crucii, religia aceasta nu a făcut mari progrese. Dezvoltarea mijloacelor moderne de transport a avut ca efect faptul că acum indianul credincios scuipă frunze mestecate de coca În loc să depună pietre, gest prin care problemele Îi sînt purtateîntr-un loc În care să se odihnească alături de Pachamama. Vocea Însuflețită a profesorului devenea răsunătoare de fiecare dată cînd vorbea despre indienii săi, rebelii aymarași, cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pierzare... Te-am iubit lovit de bice Tremurând lângă coloană: Nu credeam, popor ferice, Să-mi răspunzi cu-așa prigoană, O cunună prea ghimpoasă Capul mi l-a strâns ca-n clește, Și mulțimea furtunoasă Încă nu se mulțumește... Cu scuipat și cu injurii Mi-ai întunecat obrazul... Huiduind - în largul guriiMi-ai împovărat grumazul!... Te-am iubit, doar din iubire Am murit pe lemn de-ocară. Adăpat - drept răcorireCu oțet și fiere-amară ! Să ajungi la reușită M-ai străpuns cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-ntr-atât încât să-și mai revizuiască vreodată o judecată greșită. și ambele se întemeiau, colectiv, pe legea tribală care îi pedepsea pe toți membrii familiei pentru crima săvârșită de unul dintre ei. După apariția primei mele cărți, sătenii mă scuipau în obraz când mă întâlneau pe străzile orașului (în sat nici nu mai îndrăzneam să m-arăt). În sat, frizerul l-a înștiințat pe bunicul meu - un om la aproape nouăzeci de ani și care fusese decenii la rând clientul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu devin recalcitrante, ci,dimpotrivă, sunt stimulate să cumpere produsul. Cât despre cele câteva împinse să ia lucrurile în serios- ei bine, la ele se poate renunța liniștit. L-am văzut deseori pe tatăl meu, înainte să iasă din casă, scuipând pe pantofi și frecând scuipatul cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cele câteva împinse să ia lucrurile în serios- ei bine, la ele se poate renunța liniștit. L-am văzut deseori pe tatăl meu, înainte să iasă din casă, scuipând pe pantofi și frecând scuipatul cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să iasă din casă, scuipând pe pantofi și frecând scuipatul cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate. Vara îl simți răcoros pe piele, iarna - cald. Mai târziu am citit despre muștrul disciplinar practicat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate. Vara îl simți răcoros pe piele, iarna - cald. Mai târziu am citit despre muștrul disciplinar practicat în SS și Wehrmacht. Din muștru făceau obligatoriu parte și cizmele cu luciu. și în timp ce tata își scuipa pe pantofi, mă gândeam: asta de la naziști a învățat-o, tocmai asemenea mărunțișuri intrate-n reflex îl trădează pe soldatul SS din el. Aflasem deja de la prietenii mei care înaintea studiilor trebuiseră să-și satisfacă stagiul în Armata română, că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
atât mai mult se făcea instrucție de lustruit ghete. Cremă de ghete nu exista în țară. Un prieten de-al meu violist a trebuit să curețe trei zile la rând ghetele ofițerilor, până ce gâtlejul i s-a uscat de cât scuipase, iar mâinile îi ajunseseră în asemenea hal, încât în următoarele săptămâni n-a mai putut exersa la violă. De curând am citit însă cu totul altceva înlegătură cu soldații și scuipatul. Scriind despre intrarea în Cehoslovacia, în 1968, a armatei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în Cehoslovacia, în 1968, a armatei ungare alături de trupele Tratatului de la Varșovia, atunci când a fost înăbușită Primăvara de la Praga, Peter Nádas spune că „ștergătoarele automate ale vehiculelor militare ungare aflate în drum spre Praga nici nu mai funcționau de-atâta scuipat pe parbrize, iar soldații unguri dinăuntru tremurau și plângeau...“1 Scuipatul ca armă a civililor împotriva unei armate. În graiul satului, se zicea atunci când copilul semăna mult cu tatăl sau cu mama: copilul e „wie aus dem Gesicht gespuckt“ - seamănă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
1 Scuipatul ca armă a civililor împotriva unei armate. În graiul satului, se zicea atunci când copilul semăna mult cu tatăl sau cu mama: copilul e „wie aus dem Gesicht gespuckt“ - seamănă cu tatăl (sau mama) de parcă i-ar fi fost scuipat din obraz. Pesemne că ținutul de unde mă trag întreținea raporturi ciudat de dezinvolte cu scuipatul, altminteri nu-mi explic de ce această expresie, jignitoare în sine, era percepută ca un enunț obiectiv, având chiar o nuanță binevoitoare. Dar tot pe-acolo
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nuanță binevoitoare. Dar tot pe-acolo se mai spunea despre un om și altceva: „Der ist schlecht wie Spucke“ - e rău ca un scuipat. Acest verdict lapidar era tot ce poate fi mai insultător la adresa cuiva. Există o legătură între scuipat și vorbit. După cum o demonstrează cele relatate de Nádas, scuipatul începe acolo unde cuvintele nu mai reușesc să exprime disprețul. A scuipa pe cineva întrece orice înjurătură, înseamnă, de fapt, o altercație fizică dură. Deoarece, la fel ca în majoritatea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un scuipat. Acest verdict lapidar era tot ce poate fi mai insultător la adresa cuiva. Există o legătură între scuipat și vorbit. După cum o demonstrează cele relatate de Nádas, scuipatul începe acolo unde cuvintele nu mai reușesc să exprime disprețul. A scuipa pe cineva întrece orice înjurătură, înseamnă, de fapt, o altercație fizică dură. Deoarece, la fel ca în majoritatea limbilor de origine latină, în română aproape totul sună mlădios, iar printr-o rimă un cuvânt îl găsește iute pe un altul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]