5,253 matches
-
tot, micuțul conte i-a trîntit ușa În nas, a ajuns cu cîțiva pași Înaintea lui, nici nu l-a salutat, n-a lipsit mult să-l scuipe, era beat mort, derbedeul. Și el, fără să vrea, se auzi spunînd: scuzați-mă, domnule conte și din pricina asta acum nu putea Închide ochii, la urma urmei sînt bogat, sînt un om important și onorabil, tată de familie. Ce frază nefericită! Se trezea la miezul nopții amintindu-și de ea, avea și Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei și ferindu-l de altă glumă: „Unchiul Juan Lucas nu e niciodată de acord cu tine, darling... Vai! Brațul ăsta Îngrozitor! Juan...“ A doua zi trecu s-o vadă, Înspăimîntată, nevasta ambasadorului din Nicaragua; venea de la coafor și se scuză că arată groaznic, apoi o sărută pe Susan și-i povesti că toate prietenele de la clubul de golf rămăseseră abasourdies 1 la vestea Înțepăturii veninoase a scorpionului. Susan o primi cu zîmbetul pe buze, dar cu o expresie de suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vă rog să continuați... — În parohie se Împărțeau lunar ajutoare: un kilogram de zahăr, un kilogram de orez, un kilogram de paste făinoase... — Pentru Zoilon... — Juan! Nu mai bea! Ești Îngrozitor astăzi! Unde-ai fost de dimineață? Pot să continui?... Scuzați-l... e ca un copil... Le mai dădeau puțin ulei și cîte o haină purtată... — „CÎte o haină purtată“ - ești o asistentă socială perfectă... Continuă, Susan. — Doamnă, Îmi pare rău... — Continuă, Susan! Uneori le dădeam bani dar numai În cazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de afaceri și salutări afectuoase adresate lui Juan Lucas. Mai degrabă și-a adus aminte Juan Lucas că e ziua lui Julius, printr-una din ciudățeniile vieții (ieri, În timp ce se bărbierea la frizeria hotelului, se strîmbă brusc și frizerul se scuză crezînd că l-a tăiat din greșeală cu briciul), dar hotărî să tacă mîlc, n-o să-i spună bunăoară: a cui zi e poimîine?, el nu era făcut pentru așa ceva, ar fi timpul ca băiatul ăsta să se facă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult, dar Juan Lucas văzu cum se desenează sînii care nu mai aveau douăzeci de ani și care totuși continuau să prezinte aceeași neliniștitoare noutate ca Întîia oară cînd Îi văzuse, ba nu, parcă acum Îi vedea pentru prima dată. „Scuză-mă, darling“, Îi spuse Susan, zîmbitoare. În timp ce se Îndepărta, Juan Lucas se gîndi că n-ar fi fost rău s-o poată privi printr-un pahar de cristal, dorința Îi cerea să Îmbogățească și priveliștea asta, dar apăru Julius cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
visătoare pe încâlceala de stabilopozi, căci nu-mi imaginam, ci știam că, în umbra fiecărei camere de hotel, noaptea târziu, fiecare bărbat își speria de moarte femeia, fră mân tând-o și pă trunzând-o nu cu oboseala din cu plurile stabile („scuză-mă, te-am lovit?... nu te zgârii cu barba?...“), ci cu o ferocitate disperată, pe care nici măcar la-nceputul legăturii lor n-o avusese și nici nu o putuse avea, pentru că biata Mădă sau Cătă erau simple femei, iar un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de la alte școli - activează acolo, dar, la punctul Activitate Obștească din Fișa de Evaluare, ei au primit punctajul maxim, în schimb ție ți s-au dat doar șapte puncte. Cică nu s-a știut că...” “La ce bun? Cine se scuză...” “Dar nu e vorba de scuză aici, e vorba de adevăr, de cinste, de echitate și omenie. De ce ne le spui că, atunci când ți-ai depus dosarul pentru grad, ți-au spus că toată lumea cunoaște și apreciază activitatea ta, dar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fi venit să se raporteze la animale și la modul lor de a răspunde într-o situație ca asta? Face efortul suprem și deschide ușa. “Bună seara, și petrecere frumoasă! Vai, nu, nu vă jenați, vă rog, chiar, să-mi scuzați intruziunea. Sigur, mi-aș fi putut imagina... dar...” După ce a spus asta, Stelică a închis ușa și a plecat. Nu i-au mai auzit pașii prin casă. Cei doi s au privit lung. Dorința din trupurile lor murise, patima din
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bună, însă... să mai vedem, să mai cumpănim... Am înțeles că sarcina noastră este să vă dăm un lot de atâția tineri. Ne vom achita de ea așa cum trebuie, să n-aveți nici o grijă. Acum, o să vă rog să mă scuzați, trebuie să plec, sunt chemată la Inspectorat. Bună ziua...” Aflați, din nou, dincolo de ușă, cei doi se privesc îndelung. („Pur și simplu, ne-a dat afară, tovarășe profesor. Nu vi se pare?”) („Ei, n-o luați și dumneavoastră în tragic, tovarășe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pentru femei, singurul meu punct slab de altfel. M-am cazat la un modest hotel de la periferia Parisului, urmând să mă prezint cât mai curând la noua mea slujbă. Peste doar câteva zile m-am trezit cu portarul la ușă: - Scuzați, domnule, vă caută o domnișoară... O domnișoară străină foarte frumoasă. Am coborât scările ca o vijelie. Era întuneric profund. Luna era complet acoperită de un văl gros de nori cenușii. Am auzit-o strigându-mă. M-am apropiat de ea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Operație. Medicamente. —Medicamente? Adică vrei să mascăm simptomele? — Tu crezi că eu sunt doar un simptom? Pretinsa lui soră? — Nu asta am vrut să spun, zise Daniel. Și, pentru o clipă, deveni un străin. Ea își întinse palmele, cerându-și scuze și apărându-se în același timp. —Ascultă. Te rog să nu... te rog, rămâi lângă mine în chestia asta. Mă simt atât de neajutorată. N-am făcut absolut nimic pentru el. Și, în fața expresiei sale de profund scepticism, adăugă: Adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spasm îi săgetă corpul. Cu o mână își trase căciula albastru-deschis peste sprâncene. Cealaltă mână țâșni înainte. —Întreab-o pe ea. Ea le tot zice cum eram eu. Karin își apăsă tâmpla cu încheietura mâinii și se ridică. —Iertați-mă, se scuză ea și ieși împleticindu-se din cameră. Weber insistă. —Ai avut un accident? Mark se gândi: era una dintre numeroasele posibilități. Se afundă și mai adânc în scaun, pipăind cu degetele de la picioare podeaua din fața lui. —Păi, știi, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mărturie la tribunal? Când ușa se închise din nou, Barbara se întoarse spre Weber. Îi susținu privirea: din nou, aceeași familiaritate intimidantă. —Puteți să notați, vă rog, că apetitul lui sexual nu pare deloc afectat? Weber își atinse lobul urechii. —Scuzați-mă dacă vă pun cea mai stupidă întrebare din lume. V-am mai întâlnit cumva cu altă ocazie? — Adică mai demult, nu acum două zile? Weber nu reuși să zâmbească. Ajunsese la o vârstă la care toată lumea se încadra într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prosop în fața corpului său gol. Căciulița tricotată dispăruse, lăsându-i la iveală smocurile de păr care-i creșteau la loc. Copilăros, îi zâmbi îngrijitoarei sale. —Sunt gata să-mi iau porția de durere, doamnă. Arcuindu-și ambele sprâncene, Barbara se scuză pe un ton ciudat de intim, ca și cum ei doi ar fi crescut la trei case unul de altul, ar fi fost colegi de școală primară, și-ar fi scris sute de scrisori, ar fi flirtat într-o seară, testând apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cuvintele îi erau la fel de liniare ca orizontul preriei. E ceva ce trebuie să determinăm. Cuvântul i se formă în expresia feței. —Să determinăm? Îmi pare rău, eu sunt o simplă infirmieră. Asistentele și terapeuții vă pot spune mult mai multe. Scuzați-mă. Am întârziat. Bătu la ușă și dispăru în camera altui pacient, la două uși de a lui Mark. Tulburat, Weber se întoarse în camera lui Mark. Mark se învârtea pe un călcâi. La vederea lui Weber își azvârli ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te întorci acasă în doi timp și trei mișcări. Mark își feri privirea, învins. Bonnie se aplecă și-l înconjură cu brațul. El scoase un sunet de câine bătut. Să mă lași iar cu ea! Și asta după ce am dovedit... —Scuzați-mă, spuse Weber. Mai am ceva de lămurit cu personalul medical înainte de plecare. Se întoarse la clinică și se strecură înăuntru. Recepția părea o linie de start pentru o cursă cu cărucioare cu rotile. Weber se apropie de birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se pare o chestie foarte naturală. Simțea că-l repede, din ce în ce mai des, pe măsură ce se scurtau zilele, dar nu se putea abține. El suferea într-o tăcere nobilă, ceea ce nu făcea decât să pună gaz pe foc. Se grăbea să se scuze cu mici amabilități, repetându-i cât de recunoscătoare îi era pentru slujbă, slujba cea mai profundă pe care pusese vreodată mâna. A doua zi, îl repezea iar. O sună pe Barbara, să-i ceară sfatul. Nu știu ce să fac. Cu medicamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pas înapoi. Calculă distanța până la mașină. Era capabil de orice. Era ceva primar în el, care se zbătea să iasă. Dar el își reveni și ridică mâinile. —Bine, las-o moartă. Ascultă-mă. Te-am chemat aici cu un scop. Scuze că te-am păcălit, dar suntem în război. Vreau să lămuresc o chestie, o dată pentru totdeauna. Nu știu sigur pentru cine lucrezi sau de partea cui ești până la urmă. Dar știu că m-ai ajutat când eram la pământ. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în fața ușii, pe gențile pe care le-a umplut cu lucrurile ei. El e pe undeva pe afară, pândind, cu ochii pe clădire, așteptând să plece. La douăsprezece fără douăzeci noaptea o sună, în sfârșit, pe prietena fratelui ei. —Bonnie? Scuză-mă că te-am trezit. Mă primești și pe mine? Doar pentru o noapte sau două. Nu sunt nicăieri. Nimic. Gerald Weber oprește cea de-a treia mașină închiriată de el în Nebraska lângă un bancomat. Mâinile îi tremură, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așteptare și se proptește în picioare în dreptul meu. Vrea ceva, vrea ceva de la mine și orice-ar vrea, sunt sigură că n-am să-i dau. Aș vrea să fie capabilă să citească asta pe fața mea. Nu e. — Mă scuzați, zice. Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar... Copilul mi s-a desprins de la sân și se uită la ea curios. „I don’t want to be rude, but...“ Așa începe orice nepolitețe în limba engleză. De parcă, dacă demonstrezi că ești
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Împărat și despre Prinț, ci vrea să ajute la alungarea zmeilor. Pentru asta i-a chemat pe fiii Împăratului Verde aici, în munții Carpați, pentru că ea crede că din Țara Culorilor și de la Prințul Culorilor pot veni ideile salvatoare. Se scuză că i-a chemat pe toți fără să-i ceară voie Prințului, dar a presat-o timpul, situația e gravă, spune Ana, și a vrut să-i adune degrabă pe fiii lui Verde Împărat într-un loc sigur, adică fără
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
elementele hrănitoare pe care le-am determinat. El era cel mai solid dintre cei doi bărbați - cu excepția capului, care era alungit, în timp ce Vocea Unu avea o față pătrată. Onda era cel mai în vârstă dintre cei doi. Acum spuse, aproape scuzându-se: - Va fi nevoie de alte câteva ore pentru a pregăti o mâncare mai substanțială. Breemeg acceptă explicația cu o mișcare a capului. Apoi îl luă de braț pe Gosseyn: - Haide să-ți arăt locuința, spuse el. Era prima confirmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
închidă ușa de la sala de clasă. Se întoarse și porni în direcția lui. Părea să fie un moment perfect normal în timp și spațiu. Privind-o cum se îndrepta spre el, Gosseyn avu o idee simplă, nesofisticată; de aceea spuse scuzându-se: - Doamnă, bănuiesc că acum ar trebui să fiu dus înapoi în apartamentul ce mi-a fost dat, până ce fiul dumneavoastră va avea iarăși nevoie de mine. Tânăra femeie stătea acum în picioare, privindu-l, cu o expresie ciudată întipărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
înmormântării creștine deseori este un „elogiu funebru”, în schimb ar trebui să se mediteze asupra lucrurilor de pe urmă, despre care totuși se vorbește astăzi foarte puțin chiar și în alte slujiri ale Cuvântului. Uneori preotul, în timpul înmormântării, aproape că se scuză pentru faptul morții, fără să o lege de păcat (cfr. Rom 5,12.21; 6,23); celebrează aproape pentru condoleanțe pentru cei care rămân în viață, și spune puțin sau nimic despre pomenirea sufletelor din purgator, care constituie un punct
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
devenit serioase, câte-o lacrimă străluci, involuntar, în ochii celor prezenți. Bătrânul preot termină de recitat psalmul. În sală, nimeni nu avu curajul să spună nimic. Și actorul a fost acela care a rupt tăcerea: «Reverendo, vă rog să mă scuzați - spuse el - eu cunosc bine psalmul, dar dumneavoastră, se vede, cunoașteți bine Păstorul...»”. VII PREOTUL ÎN VÂRSTĂ, RESURSĂ SPIRITUALĂ ȘI PASTORALĂ „Vouă fraților în preoție și în episcopat, care pentru limitele de vârstă ați lăsat directa responsabilitate a ministerului pastoral
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]