4,282 matches
-
Regele George. Nu băga de seamă frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii dintre ei privind cu neîncredere această siluetă ciudată, tăcută, pășind greoi, aparent cufundată Într-o discuție aprinsă cu propria sa persoană, Însoțită de gesturi și sunete gâtuite. Foarte rău făcuse că uitase să-și ia precauțiile necesare azi-dimineață. Dacă o lăsase pe Annette Tadmor Însărcinată? Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui de la un geam la altul În copilărie, iarna, În casa arăbească, trăgând perdelele. Într-o noapte, când avea trei sau patru ani, a uitat să tragă perdelele În camera lui. S-a trezit din somn și a văzut o siluetă afară, privind nemișcată la el. O formă prelungă și subțire, luminată de un cerc palid de lumină. Apoi a dispărut. S-a materializat din nou, ca prin cețuri luminate de lună, la celălalt geam. Și a dispărut iarăși. Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îmbrăcată Într-o cămașă de noapte ce răspândea un miros de parfum fin, și era și ea albă și prelungă, parcă atinsă de lună. Și l-a luat În brațe și l-a Încredințat că nu era nimic afară, că silueta pe care o văzuse nu fusese decât un vis. Apoi a tras amândouă perdelele, l-a Învelit și l-a sărutat pe frunte. Cu toate că până la urmă a Încetat să plângă și s-a ascuns cu totul În plapumă, cu toate că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe frunte. Cu toate că până la urmă a Încetat să plângă și s-a ascuns cu totul În plapumă, cu toate că ea a rămas așezată pe pat lângă el până când a adormit, Fima știa și acum, cu o siguranță totală și absolută, că silueta pe care o văzuse nu fusese un vis și că mama lui Îl mințise. Chiar și azi, după cincizeci de ani, era convins că acolo, În spatele geamurilor, fusese un străin. Și că și mama lui văzuse. Și știa că minciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tăcerea s-a așternut în jurul mașinii și pe geamuri sta parcă lipită priveliștea nemișcată. Tata, care își întoarse capul spre interiorul mașinii, încât nasul lui scurt și drept, bărbia colțuroasă s-au arătat de sub borul pălăriei, cum prinde chip o siluetă, spuse: Asta e! Aici o să locuim. Cuvintele ne stârniră așteptarea latentă, îmboldindu-ne să coborâm. Mama în mantoul ei de biber, cu ghetele îmblănite, pe care și le cumpărase special pentru „la țară“, fratele meu și cu mine în paltoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
deasupra căreia se contura o gură calmă și frumos proporționată - obrazul ei era alb în lumina reflectată de zăpadă și înghețat în fața întinderii neclintite. Nimic nu-i trăda sentimentele. Nici o tresărire nu-i scotea trăsăturile din configurația lor firească. Doar silueta ei subțire se răsuci spre camera de zi, fața ei se întoarse de la grădina de zarzavat al vecinului la ambianța odăii și mama privi mobilele aranjate cu atâta grijă, vrând parcă să verifice dacă această ambience avea să ajungă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Mama a pălit, de parcă n-ar fi avut destulă culoare și carnalitate pentru a putea să reziste într-un cadru rural, să țină piept vulgarității și tiparelor ei de exprimare. Parcă nimerise în spatele unei perdele de voal care îi făcea silueta incertă și o despărțea de mine și de fratele meu. Trăia într-o lume separată, apropiată de cea a tatălui ei. Acesta plecase într-o bună zi „la plimbare“ din viața lui, fără să fi făcut mare vâlvă. Plimbările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui de penel ajunseseră la un sfârșit, iar moartea nu făcuse decât să certifice absența lui, care acum era definitivă. — Țineți măcar cont de faptul că mortul a fost tatăl meu. Și mama sta în sufragerie, în fața ușii dinspre grădină. Silueta ei era doar un contur mai întunecat pe fundalul format dintr-un pom și un răzor cu flori. Tata și noi, copiii, eram în jurul mesei, ne prăpădeam de râs și nu mai pridideam să ne povestim tot felul de mărunțișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să construiască din lemn de balsa avioane de modelaj futuriste, pentru că „viitorul - așa citise el în Hobby - plutea în aer“. Pe fundalul negru, de parcă ar fi fost înconjurați de noapte și doar o licărire roșiatică ar mai fi căzut pe siluetele lor, Ahile îngenunchează în fața prietenului său, Patrocle. Acesta șade pe jos cu un picior îndoit sub el, cu celălalt întins de durere. Își ține cu mâna brațul, rana îi sângerează din cauza săgeții care l-a nimerit. În același timp, valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
groaznic, de parcă m-ar fi bătut cineva. Avusese iar visul ăla, așa încercam să-mi explic purtarea ei de neînțeles, visul pe care îl povestise o dată și care revenea mereu când sta atât de țeapănă și cu spatele încordat, o siluetă suplă, adolescentină. Și mama cutreiera pe străzi odinioară înțesate de lume și viață, dar care acum se întindeau în fața ei goale și triste pentru că oamenii îi urmaseră pe aceia care împărțeau comenzi și dădeau ordine și își asumaseră misiunea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
citească, și noi priveam de la fereastră răzoarele de trandafiri, de flox și de gălbenele, ne duceam cu ochii până departe peste peluza de iarbă și merii bătrâni, ca să ne putem întoarce capul de la el, să nu fim nevoiți să vedem silueta aceea prăbușită și să ne asigurăm că în fața ferestrei obișnuitul continua să fie la fel ca ieri și alaltăieri, chiar dacă acum în câmpie fuseseră înfipți alți stâlpi și se zvonea că la toamnă va fi construită o așezare nouă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și se zvonea că la toamnă va fi construită o așezare nouă, care s-ar numi „Frohdörfchen“1. Și în acel privit afară se ascundea și dorința nemărturisită de a scăpa din atmosfera apăsătoare a camerei de zi, departe de silueta aia în halat de casă care fixa pe întuneric Biblia, oricum inaccesibilă nouă, noi necunoscându-i semnificația, ceea ce trebuia să fie și o suferință atât de puternică încât nici unul din cuvintele noastre nu ajungea până la el, cuvinte prin care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ochiului, prelungindu-se într-o linie paralelă cu pleoapa de jos și pupila e un punct rotund în centru: semnul de pe sarcofag nu voia să se întrupeze, oricât de mult m-aș fi străduit. Sentimentele întunecate, neclare nu-și găseau silueta corespunzătoare în viața mea de zi cu zi. Nici pe drumul de țară, nici în curtea școlii nu se afla vreo fată care să fi avut măcar ochi migdalați sau cel puțin să fi iradiat strălucirea demnă a unei egiptene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
albă care se prindea în jurul taliei și o fustă superbă de satin roșu cu un imprimeu negru impresionant de-a lungul tivului. Era mai strânsă pe talie decât bluzele pe care le purta Maria de obicei, ceea ce-i dădea o siluetă în formă de clepsidră ca a Ritei Hayworth când era tânără. —Nu e mare lucru, părând jenată că remarcasem. Așa, uite ce o să facem. Nu trebuie să ieși niciodată din raza auditivă a mea sau a Rottweilerului, astfel încât una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dolman cafeniu cu guler de astrahan, ne vorbea despre moartea eroică, pentru ca să ne treacă timpul și să coboare umbrele nopții, căci neputincioși să ne împotrivim uraganului, așteptam ca întunericul să-i pună stavilă. - E smintit, mă gândeam, privind de jos silueta impozantă, în timp ce ne vorbea simplu și firesc, înălțat pe culata tunului. Îl iubeam precum îi iubesc pe toți oamenii frumoși și buni la suflet. Vorbea cinstit, fără să-și dea seama ce înseamnă moartea venită năprasnic. E o nebunie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
burtă și mă aștern pe râs. Mă cunosc prea bine ca să mă pot lăsat influențat de părerile nostime ale câtorva chinezi. Firește că nu sunt de acord cu felul meu de a fi, din care pricină ocolesc oamenii. Îmi displace silueta mea de clovn travestit în „Charlie”, cu jachetul, pantalonii și cilindrul jefuite din garderoba lui, numai ca să-mi ușureze „intrarea”, și pentru ca să fiu obiectul atențiunii generale. Pe de altă parte, conștient de greutatea persoanei mele, disprețuiesc adulții. Ei trec prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unul dintre numele de alint pe care le folosea afectuos pentru ea. Afectuos, dar fără să flirteze. Cu deux-pièces-urile obișnuite, Închise la culoare, și cu bluzele ei simple, Theodora avea ceva care nu invita la flirt. Era frumoasă, cu o siluetă suplă și dreaptă, cu trăsături clasice, ușor androgine. Părul, tuns scurt la ceafă, i se ondula ușor acoperindu-i pe jumătate fruntea și umbrind ochii negri, care observau atent lumea, fără a dezvălui prea mult din ce se petrecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca să audă ceasurile bătând ora douăsprezece. Lămpile cu gaz de pe cheiul din Chelsea ard stins În urma restricțiilor impuse sistemului de iluminat public și vasele care se mișcă În sus și În jos pe râu nu abordează decât luminile de navigație. Silueta podului Albert, În josul apei spre stânga, subliniată de becuri electrice În timp de pace, abia dacă se zărește. Din când În când, ușile de la King’s Head și Eight Bells, cârciumile de la colțul lui Cheyene Walk cu Cheyene Row, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe pipăite până lângă pat. Scriitorul stă Întins pe spate, respirând greu, cu ochii Închiși. — Doarme? Îi șoptește Gosse lui Minnie. Astăzi nu este nici o asistentă de serviciu. — E posibil, domnule. Uneori e greu de spus. Gosse se apleacă deasupra siluetei culcate. — Henry, sunt Edward, mă auzi? spune el pe un ton pe care Încearcă să Îl facă și blând, și penetrant. Am vești minunate. Ți s-a acordat Ordinul de Merit. Nici o schimbare de expresie a trăsăturilor supte nu arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adevărat să mă fac era artist. De când mă știu am desenat, chiar și când eram mic, pe bucățele de hârtie, pe dosul scrisorilor, pe marginea cărților de școală... fiecare spațiu alb era o invitație irezistibilă de a-l umple cu siluete și chipuri. După moartea tatei, la Londra - cu părere de rău trebuie să recunosc că mi-a murit În brațe, murmurând versurile unui cântec de pahar - ne-am Întors la Paris și mama a fost de acord să studiez acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spirit. Beatrix, cea mai mare, era cea cu adevărat frumoasă, care abia „ieșise În lume“ când o cunoscuse Henry, iar faptul de a sta Înghesuit Împreună cu ea În debara, Într-un năstrușnic joc de-a v-ați ascunselea, lipit de silueta ei cu miros dulce și contururi moi, pe Întuneric, Îi produsese una din senzațiile cele mai remarcabile din viața sa, una care Îl ajutase să Înțeleagă extazul trăit aparent de Îndrăgostiți atunci când se Îmbrățișează. O urmărise fascinat deschizându-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
inevitabil renunțarea la libertatea personală. În plus, chiar și la vârsta maturității, trebuie să fi existat, dacă nu dorință, măcar o măsură de tandrețe manifestată fizic Într-o căsnicie. Pentru o feneie de vârsta ei, Fenimore era atrăgătoare. Îi admira silueta Îngrijită și bunul gust potolit cu care și-o Înveșmânta, Îi plăcea să Îi privească obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o vârstă foarte fragedă - o imagine mentală vie și recurentă - cu mine Într-o trăsură aflată În mișcare, așezat pe genunchii mătușii Kate, cu fața către mama și tata, și uitându-mă pe geam la o coloană Înaltă, Împodobită cu siluete umane. M-au adus aici - părinții - În 1844, În prima lor vizită În Europa. În nici unul dintre orașele pe unde am fost purtat În primii ani ai copilăriei nu exista o coloană asemănătoare. Data următoare când am văzut Parisul aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că avea imaginea clară, viscerală, a ultimelor clipe ale bietei femei - zborul precipitat prin aer, durerea orbitoare a impactului, semiconștiența sufletului zbătându-se să se elibereze din trupul zdrobit. Articolele din ziare relatau că cei doi bărbați care dăduseră peste silueta boțită În aleea Întunecată, puțin după ora unu noaptea, crezuseră mai Întâi că au de-a face cu un balot albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Alfred Gilbert lordului Shaftesbury În urmă cu vreo doi ani Își păstra și acum strălucirea argintie, imaculată, În ciuda aerului londonez Încărcat de funingine, aparent pentru că era făcut din aluminiu. Recenta Întâlnire cu cerșetorul Îi aminti că, din câte declarase artistul, silueta Înaripată aplecată Înainte, susținută grațios pe un singur picior, pentru a elibera săgeata, reprezenta Îngerul milosteniei creștine, În ciuda faptului că mai toată lumea credea că este vorba de tânărul zeu al iubirii profane, confuzie care trebuie să fi fost jenantă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]