4,326 matches
-
german", Brahms a dobândit în cele din urmă o solidă reputație și a devenit recunoscut încă din timpul vieții sale drept unul dintre marii compozitori. Poate că aceasta i-a oferit în sfârșit încrederea necesară pentru a termina prima sa simfonie; ea a apărut în 1876, după aproape zece ani de trudă. Celelalte trei simfonii au urmat apoi într-o succesiune îndestul de rapidă (1877, 1883, 1885). Brahms călătorea adesea, atât pentru afaceri (concerte în turnee), cât și din plăcere. Vizita
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
recunoscut încă din timpul vieții sale drept unul dintre marii compozitori. Poate că aceasta i-a oferit în sfârșit încrederea necesară pentru a termina prima sa simfonie; ea a apărut în 1876, după aproape zece ani de trudă. Celelalte trei simfonii au urmat apoi într-o succesiune îndestul de rapidă (1877, 1883, 1885). Brahms călătorea adesea, atât pentru afaceri (concerte în turnee), cât și din plăcere. Vizita deseori Italia în timpul primăverii și de obicei se stabilea într-o așezare rurală plăcută
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
ficat sau pancreas). Condiția i s-a înrăutățit treptat și la 3 aprilie 1897 s-a stins din viață. A fost înmormântat la Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena. Brahms a compus un număr de opere importante pentru orchestră, inclusiv patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un "dublu concert" pentru vioară și violoncel și ampla lucrare orală "Un recviem german" ("Ein deutsches Requiem"). Ultimul dintre acestea se remarcă prin a nu fi un recviem tradițional, liturgic ("Missa pro
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
locul unde compunea. Lucrările sale conțin un număr de aparente imitații ale lui Beethoven. Astfel, începutul lui Brahms Prima sonată pentru pian este foarte aproape cu începutul lui Beethoven "Hammerklavier sonata"; iar tema principală a finalului lui Brahms din Prima simfonie este evocatoare la finalul lui Beethoven in Simfonia a noua, iar când această ultimă asemănare i-a fost subliniată lui Brahms, acesta a replicat: „Orice măgar poate vedea asta”. Brahms iubea și compozitorii clasici de dinainte - Mozart și Haydn. Colecționa
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
de aparente imitații ale lui Beethoven. Astfel, începutul lui Brahms Prima sonată pentru pian este foarte aproape cu începutul lui Beethoven "Hammerklavier sonata"; iar tema principală a finalului lui Brahms din Prima simfonie este evocatoare la finalul lui Beethoven in Simfonia a noua, iar când această ultimă asemănare i-a fost subliniată lui Brahms, acesta a replicat: „Orice măgar poate vedea asta”. Brahms iubea și compozitorii clasici de dinainte - Mozart și Haydn. Colecționa primele ediții și autografe ale operelor lor și
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
de dinainte - Mozart și Haydn. Colecționa primele ediții și autografe ale operelor lor și edita edițiile care se interpretau pe scenă. Afecțiunea lui Brahms pentru perioada clasică se reflectă și în alegerea genurilor sale: el prefera formele clasice ale sonatei, simfoniei și concertului și compunea frecvent mișcări în forma de sonată. Deși Brahms este adesea categorisit drept cel mai „clasic” compozitor romantic, această etichetă nu se reflectă în lucrările sale. Împărțirea sa publică între școala muzicală a lui Richard Wagner și
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
viață modest, trăind într-un simplu apartament de trei camere, având o servitoare. Dădea de pomană majoritatea banilor rudelor sale și sprijinea în anonimat un număr de tineri muzicieni. Brahms era un perfecționist extrem. De exemplu, este discutabil faptul că simfonia numită "Prima" este chiar prima sa simfonie, din moment ce Brahms adesea distrugea lucrări complete care nu se ridicau la standardele sale de calitate. Un alt factor care a contribuit la perfecționismul lui Brahms a fost acela că Schumann anunțase cu mult
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
de trei camere, având o servitoare. Dădea de pomană majoritatea banilor rudelor sale și sprijinea în anonimat un număr de tineri muzicieni. Brahms era un perfecționist extrem. De exemplu, este discutabil faptul că simfonia numită "Prima" este chiar prima sa simfonie, din moment ce Brahms adesea distrugea lucrări complete care nu se ridicau la standardele sale de calitate. Un alt factor care a contribuit la perfecționismul lui Brahms a fost acela că Schumann anunțase cu mult înainte că Brahms avea să devină următorul
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
anunțase cu mult înainte că Brahms avea să devină următorul mare compozitor după Beethoven, o prevestire pe care Brahms era hotărît să o împlinească. Aceasta abia adăuga încrederea de sine a compozitorului și este posibil să fi amânat crearea Primei Simfonii. Însă Clara Schumann a notat că Prima Simfonie a lui Brahms era un produs care nu reflecta natura reală a compozitorului, considerând exuberanta mișcare finală drept „prea briliantă”, ea fiind inspirată de întuneric și de mișcarea furtunoasă cu care se
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
devină următorul mare compozitor după Beethoven, o prevestire pe care Brahms era hotărît să o împlinească. Aceasta abia adăuga încrederea de sine a compozitorului și este posibil să fi amânat crearea Primei Simfonii. Însă Clara Schumann a notat că Prima Simfonie a lui Brahms era un produs care nu reflecta natura reală a compozitorului, considerând exuberanta mișcare finală drept „prea briliantă”, ea fiind inspirată de întuneric și de mișcarea furtunoasă cu care se deschidea simfonia. Ea a refuzat, însă, în a
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
Clara Schumann a notat că Prima Simfonie a lui Brahms era un produs care nu reflecta natura reală a compozitorului, considerând exuberanta mișcare finală drept „prea briliantă”, ea fiind inspirată de întuneric și de mișcarea furtunoasă cu care se deschidea simfonia. Ea a refuzat, însă, în a accepta senina Simfonie Secundă și a fost un fan pe viață a acelei celebre lucrări în Re major, una dintre rarele combinații compoziționale folosite de Brahms. Cât despre locul compozitorului în istoria muzicală, care
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
Brahms era un produs care nu reflecta natura reală a compozitorului, considerând exuberanta mișcare finală drept „prea briliantă”, ea fiind inspirată de întuneric și de mișcarea furtunoasă cu care se deschidea simfonia. Ea a refuzat, însă, în a accepta senina Simfonie Secundă și a fost un fan pe viață a acelei celebre lucrări în Re major, una dintre rarele combinații compoziționale folosite de Brahms. Cât despre locul compozitorului în istoria muzicală, care îl îngrijora atât de mult, el s-ar simți
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
într-un anumit fel, obții o frecvență anume, dar dacă o ciupești în alt fel, poți obține mai multe frecvențe, așa ai note diferite.”(Burt Ovrut). Michio Kaku, profesor la City University din orașul New York, spune că „universul este o simfonie, iar legile fizicii sunt armonii ale unei super-coarde.” Universul nostru este format din 4 dimensiuni: înălțime, lungime, lățime și timp. Restul, până la 11 nu pot fi percepute, 6 fiind înfășurate, iar una le conține pe celelalte 10. Universul nostru se
Teoria coardelor () [Corola-website/Science/297818_a_299147]
-
1774), scris de Johann Wolfgang von Goethe. Mișcarea a influențat și muzica cultă a acelei perioade, rezultând în scrieri furtunoase în game minore în unele piese cum ar fi "Don Giovanni" a lui Wolfgang Amadeus Mozart (în uvertură) și câteva simfonii ale lui Joseph Haydn, cum ar fi Simfonia Nr. 45. În cadrul acestei mișcări literare se întâlnesc așa-numitele piese de citit, adică piesele care au fost scrise fără gândul sau dorința punerii lor în scenă. Exemple sunt Faust II, de
Sturm und Drang () [Corola-website/Science/297858_a_299187]
-
a influențat și muzica cultă a acelei perioade, rezultând în scrieri furtunoase în game minore în unele piese cum ar fi "Don Giovanni" a lui Wolfgang Amadeus Mozart (în uvertură) și câteva simfonii ale lui Joseph Haydn, cum ar fi Simfonia Nr. 45. În cadrul acestei mișcări literare se întâlnesc așa-numitele piese de citit, adică piesele care au fost scrise fără gândul sau dorința punerii lor în scenă. Exemple sunt Faust II, de Johann Wolfgang von Goethe și Prometheus Unbound, de
Sturm und Drang () [Corola-website/Science/297858_a_299187]
-
istoria cinematografiei mondiale. Copenhaga, cu insulele sale, a avut o puternică tradiție în muzica populară. Orchestra Regală Daneză este una dintre cele mai vechi din lume. Cel mai celebru compozitor de muzică clasică este Carl Nielsen, cunoscut pentru cele șase simfonii și pentru Cvintetul Vântului, în vreme ce Baletul Regal Danez se specializează în operele coregrafului danez August Bournonville. Danezii s-au distins ca muzicieni de jazz, iar Festivalul de Jazz de la Copenhaga are reputație internațională. Scena pop și rock a produs mai
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
interpretare modernă. În 1810 E.T.A. Hoffmann i-a numit pe [[Wolfgang Amadeus Mozart|Mozart]], [[Joseph Haydn|Haydn]] și [[Ludwig van Beethoven|Beethoven]] cei trei „compozitori romantici” și [[Ludwig Spohr]] a folosit termenul de „bun stil romantic” pentru părți din Simfonia a V-a a lui Beethoven. Din punct de vedere tehnic, Mozart și Haydn sunt considerați compozitori clasici, și după cele mai multe standarde, Beethoven reprezintă începutul perioadei romantismului muzical. Începutul secolului al XX-lea, datorită faptului că sensul s-a rupt
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
Lorenzo Da Ponte]] scris pentru [[Wolfgang Amadeus Mozart|Mozart]] prin muzica elocventă transmite un nou sens al individualității și a libertății. Generația romantică l-a privit pe Beethoven, ca artistul lor ideal și eroic, care a dedicat mai întâi o simfonie Consulului Bonaparte, campion al libertății, ca apoi să-l conteste pe împăratul [[Napoleon I|Napoleon]], retrăgându-i dedicația [[Simfonia nr.3 (Beethoven)|simfoniei Eroica]]. În cultura muzicii contemporane, muzicianul romantic a urmat o carieră publică, în funcție de sensibilitatea audienței provenind din
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
a libertății. Generația romantică l-a privit pe Beethoven, ca artistul lor ideal și eroic, care a dedicat mai întâi o simfonie Consulului Bonaparte, campion al libertății, ca apoi să-l conteste pe împăratul [[Napoleon I|Napoleon]], retrăgându-i dedicația [[Simfonia nr.3 (Beethoven)|simfoniei Eroica]]. În cultura muzicii contemporane, muzicianul romantic a urmat o carieră publică, în funcție de sensibilitatea audienței provenind din clasa de mijloc, lucru mult mai frecvent decât să fie patronat de un aristocrat al curților imperiale, așa cum a
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
l-a privit pe Beethoven, ca artistul lor ideal și eroic, care a dedicat mai întâi o simfonie Consulului Bonaparte, campion al libertății, ca apoi să-l conteste pe împăratul [[Napoleon I|Napoleon]], retrăgându-i dedicația [[Simfonia nr.3 (Beethoven)|simfoniei Eroica]]. În cultura muzicii contemporane, muzicianul romantic a urmat o carieră publică, în funcție de sensibilitatea audienței provenind din clasa de mijloc, lucru mult mai frecvent decât să fie patronat de un aristocrat al curților imperiale, așa cum a fost cazul cu muzicienii
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
Julius Christian Sibelius (n. 8 decembrie 1865 - d. 20 septembrie 1957) a fost un compozitor finlandez din perioada Romantismului târziu, a cărui muzică a avut un rol esențial în formarea identității naționale finlandeze. Esența operei sale rezidă in cele șapte simfonii ale sale. Pe lângă acestea, printre cele mai cunoscute compoziții ale sale se numără "Finlandia", "Suita Karelia (Karelia- sarja)", "Vals trist", "Concertul pentru vioară în D minor (Viulukonsertto)", "Lebăda din Tuonela (Tuonen joutsen)"- cel mai popular poem al "Suitei Lemminkäinen", numită
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
a fost soția dirijorului și compozitorului finlandez Jussi Jalas. În 1908 Sibelius a suferit o intervenție chirurgicală, fiind suspect de cancer în zona gâtului. Se spune că această experiență, strâns legată de ideea morții, a influențat opere precum "Luonnotar" sau "Simfonia a patra", dar și celelalte opere pe care le-a compus în anii următori. Referitor la sursele sale de inspirație, trebuie menționat faptul că Sibelius iubea natura. În "Simfonia a șasea", spunea: „Aceasta îmi aduce întotdeauna aminte de mireasma primei
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
strâns legată de ideea morții, a influențat opere precum "Luonnotar" sau "Simfonia a patra", dar și celelalte opere pe care le-a compus în anii următori. Referitor la sursele sale de inspirație, trebuie menționat faptul că Sibelius iubea natura. În "Simfonia a șasea", spunea: „Aceasta îmi aduce întotdeauna aminte de mireasma primei zăpezi”, iar pădurile de lângă Ainola se spune că au inspirat opera Tapiola. Erik W. Tawaststjerna, muzician și biograf al lui Sibelius, menționa: Chiar și după standardele nordice, Sibelius a
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
zburau deasupra lacului înghețat, a ascultat țipetele cocorilor și ecoul strigătelor găinușelor-de-baltă deasupra terenurilor mlăștinoase, chiar sub Ainola. El a savurat îmbobocirea primăverii la fel de mult ca aromele și culorile toamnei"". Anul 1926 a adus un declin al compozițiilor sale după "Simfonia a șaptea", acesta a compus doar câteva opere majore, cum ar fi poemul simfonic "Tapiola" și muzica incidentală pentru piesa lui William Shakespeare Furtuna. În ultimii 30 de ani ai vieții sale, Jean Sibelius a evitat să vorbească despre compozițiile
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
cum ar fi poemul simfonic "Tapiola" și muzica incidentală pentru piesa lui William Shakespeare Furtuna. În ultimii 30 de ani ai vieții sale, Jean Sibelius a evitat să vorbească despre compozițiile sale. Există dovezi substanțiale că Sibelius a lucrat la Simfonia a opta. În 1931 și 1932,a promis premiera a acestei simfonii lui Serge Koussevitzky, iar un eventual concert sub bagheta dirijorului Basil Cameron la Londra în 1933 a beneficiat chiar și de publicitate. Cu toate acestea, singurele dovezi concrete
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]