6,584 matches
-
desinențe cu cea a unui tipar flexionar productiv de substantive feminine (floare - flori); - omonimia articolului -le, prezent și la singular, și la plural (fratele acesta, florile acestea), și la masculine, și la feminine (fratele acesta, casele acestea), și la neutre, singular sau plural (numele acesta, numele acestea). 2.1.3. Apare un nou tipar flexionar, constituit din corelația desinențială [sg. -o (neaccentuat) - pl. -i (nonvocalic sau vocalic)] Tiparul este reprezentat de împrumuturi, unele foarte recente, și este recunoscut de principalele lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
nu numai socru-i, astru-aștri10, ci și paparazzo - paparazzi). Și deși situația lui paparazzi (cu -i vocalic) este izolată, forma putând fi interpretatată ca neadaptată încă sistemului morfofonemic românesc, există numeroase substantive recente invariabile (masculine, feminine sau neutre, terminate, la singular și plural, în -i vocalic, neaccentuat sau accentuat - scris ca i sau ca y ) care, prin pluralul în -i, ar putea oferi un punct de sprijin în fixarea realizării vocalice a lui i (masculinele: bebi, culi, dandy, grizzly, hippy, lori
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cu extrem de recentul E-uri "aditiv alimentar" sau după modelul pronunției străine cu finală vocalică invariabilă, indiferent de număr). Destul de frecvent apare însă forma de plural euroĭ, specializată pentru conotații ironice, formă adaptată după modelul altui tipar, cu diftong la singular. În schimb, substantivul (neînregistrat în DOOM1, 2) straniero - stranieri "persoană venită din străinătate, în special într-o echipă sportivă" dă semne clare de integrare flexionară în tiparul curent de masculine [consoană - i devocalizat 12]. Utilizat frecvent în limbajul sportiv, apare
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
schimb, substantivul (neînregistrat în DOOM1, 2) straniero - stranieri "persoană venită din străinătate, în special într-o echipă sportivă" dă semne clare de integrare flexionară în tiparul curent de masculine [consoană - i devocalizat 12]. Utilizat frecvent în limbajul sportiv, apare, la singular, fie cu forma etimologică straniero: nu cred că se merită [sic!] să-ti ucizi sora pt un straniero (121.ro; forum, 2008), E ca si când ar veni un "straniero" la mine și mi l-ar arăta pe "Pepe" cântând
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
terminologia încălțămintei; vezi și recentul mots-uri, de origine franțuzească, Liiceanu, U.I.: 339. Sunt însă și forme cu plural dublu acceptate deja de normă (în DOOM2: comics-uri, cortes-uri, pampers/ș-i, sticks-uri). Interesant de observat că, dacă singularul acceptă introducerea unei noi desinențe (-o, la masculine), pluralul, în schimb, manifestă o clară tendință de respingere a lui "s". 2.2. Femininele Compararea tiparelor flexionare feminine este concludentă pentru câteva direcții. 2.2.1. Continuă să se manifeste diferențierea
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
basculantă, *coronară, *divizionară, *geminată, *guturală, *jugulară, *nocturnă, *trilaterală etc., care, atașate curent unor substantive feminine (convorbire adițională, arteră coronară, echipă divizionară)16, transmit noului cuvânt caracteristica de gen și afixele de feminin ale substantivului. - Numeroase formații neologice în -a la singular nearticulat, care, în procesul de adaptare, își regularizează flexiunea, sunt atrase în tiparul flexionar ă - e, și nu în tiparul ă - ĭ; vezi variantele din DOOM2: anticvă/ anticva, coda/ codă, leva/ levă, pizza/ pizză, puma/ pumă sau recomandarea unei forme
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cu -a, dar, la G-D, recomandă formele tiparului regulat anacondei, bossa-novei, haciendei, ikebanei, lambadei, mortadellei, mozzarellei, salsei (pentru câteva apare și pluralul: anaconde, bossa-nove, haciende, ikebane, salse). De la acest stadiu, puțin mai lipsește pentru a se reface și forma de singular în -ă. Excepție face *perestroika, în cazul căruia o trăsătură fonetică (finala -ka) determină atragerea substantivului în tiparul ă - i (vezi recomandarea pentru G-D: perestroikăi/perestroicii, forme flexionare care merg după tiparul mai vechi al substantivelor în -că). 2.2
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
tibia); vezi și *giardia, fără indicație de plural în DOOM2, sau tratoria/tratorie, ultima înregistrată în DCR2 și în Dragomirescu (2005a), ambele circulând și cu o formă refăcută în -i-e. Revelatoare este formația mass-media, pentru care DOOM2 admite un G-D singular articulat mass-mediei, iar în uz apare și forma nearticulată mass-medie: o mass-medie coruptă ("Ziua", internet, 2007), această mass-medie (forum.ROL.ro, 2007), întreaga mass-medie internațională (EZ, internet, 2008), Este grețos cum sfânta suburbana mass-medie dă tonul injuriilor ("Cotidianul", internet, 2008
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
băĭ)[ este slab în româna actuală În raport cu tiparul analizat sub 2.2.3, apar diferențe fonetice (se realizează în condițiile unei finale vocalice de radical alta decât vocala palatală i-), morfologice și de productivitate. Morfologic, în flexiunea articulată, la G-D singular, substantivele aparținând tiparului 2.2.4 se conformează, în româna actuală 22, regulii generale de flexiune a femininelor pentru G-D singular (baie - unei băi - băii, femeie - unei femei - femeii), deosebindu-se de tiparul 2.2.3, în care deosebirea se
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
finale vocalice de radical alta decât vocala palatală i-), morfologice și de productivitate. Morfologic, în flexiunea articulată, la G-D singular, substantivele aparținând tiparului 2.2.4 se conformează, în româna actuală 22, regulii generale de flexiune a femininelor pentru G-D singular (baie - unei băi - băii, femeie - unei femei - femeii), deosebindu-se de tiparul 2.2.3, în care deosebirea se realizează numai prin articol (conotație - conotației). Diferența cea mai mare privește productivitatea celor două clase. Spre deosebire de tiparul discutat sub 2.2
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cazul unor împrumuturi precum: pagaie, papaia, paranoia, de altfel, puțin numeroase, DOOM2 recomandă, pentru primul, o formă invariabilă, iar pentru celelalte două, forma originară cu diftongul neadaptat -ĭa. Și, deși uzul înregistrează, și pentru ultimele două, o formă refăcută de singular în -ie (papaie, paranoie): Am cumpărat o papaie, ce fac cu ea? (Culinar.ro Forum, 2004), mirosul de papaie verde (CineMagia, 2005), secureștii lui Ceaușescu nu urăsc. [...] Colectează informații și le sintetizează cu răceală. [...] sunt aduși la un soi de
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
continuă să se manifeste trăsătura de tipar inactiv (mort) Observația se poate susține prin următoarele fapte: - Niciunul dintre împrumuturile de dată recentă, chiar și cele cu finală vocalică, nu se mai încadrează în această clasă. Câteva împrumuturi, cele mai multe franțuzești: alpaca - singulare tantum -, bacara, bezea, canapea, croazea, debara, ghilimea - singular puțin folosit -, livrea, nuga, pansea, pavea, peruzea, pijama, soarea, șosea, tafta, unele sunt refăcute după plural: bretea, caramea, flanea, jaluzea, jartea, rondea, sanda; aici pot fi adăugate și cordea/cordelă, sardea/sardelă
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
mort) Observația se poate susține prin următoarele fapte: - Niciunul dintre împrumuturile de dată recentă, chiar și cele cu finală vocalică, nu se mai încadrează în această clasă. Câteva împrumuturi, cele mai multe franțuzești: alpaca - singulare tantum -, bacara, bezea, canapea, croazea, debara, ghilimea - singular puțin folosit -, livrea, nuga, pansea, pavea, peruzea, pijama, soarea, șosea, tafta, unele sunt refăcute după plural: bretea, caramea, flanea, jaluzea, jartea, rondea, sanda; aici pot fi adăugate și cordea/cordelă, sardea/sardelă < it.), sunt mai vechi în limbă, iar unele
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ironice 26) este semnul convertirii unui procedeu flexionar într-unul derivativ și asta se întâmplă numai atunci când procedeul flexionar nu mai este activ. - Cele mai numeroase oscilații flexionare ale femininelor actuale privesc acest tipar substantival, variația formelor intervenind sau la singular, sau la plural: (i) Pentru singular, vezi variantele libere din DOOM2: floricea/floricică - pl. floricele, mărgea/mărgică - pl. mărgele, pătlăgea/pătlăgică - pătlăgele, picățea/picățică - picățele, pietricică/pietricea - pl. pietricele, purcea/purcică - pl. purcele, rămurea/rămurică - rămurele, surcea/surcică - pl. surcele
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
procedeu flexionar într-unul derivativ și asta se întâmplă numai atunci când procedeul flexionar nu mai este activ. - Cele mai numeroase oscilații flexionare ale femininelor actuale privesc acest tipar substantival, variația formelor intervenind sau la singular, sau la plural: (i) Pentru singular, vezi variantele libere din DOOM2: floricea/floricică - pl. floricele, mărgea/mărgică - pl. mărgele, pătlăgea/pătlăgică - pătlăgele, picățea/picățică - picățele, pietricică/pietricea - pl. pietricele, purcea/purcică - pl. purcele, rămurea/rămurică - rămurele, surcea/surcică - pl. surcele, turturea/turturică - pl. turturele, vițea/vițică
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
turturele, vițea/vițică - pl. vițele. (ii) Pentru plural, vezi variantele libere din DOOM2: broșurică - pl. broșurele/broșurici, domnișorică - pl. domnișorele/domnișorici, păsărică - pl. păsărici/păsărele, trăsurică - pl. trăsurele/trăsurici, tufănică - pl. tufănele/tufănici, paradigme în care una dintre forme, în raport cu singularul, este neregulată. Ambele observații (i, ii) merg în același sens, al tendinței de abandonare a tiparului regulat mai vechi în favoarea unei paradigme neregulate. Explicațiile pentru pierderea poziției "forte" a acestui tipar sunt intern sistemice 27, fiind independente de inventarul de
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
din repetarea, în forma articulată, a minimum două (uneori și trei) silabe identice, dintre care una reprezintă desinența de plural, iar alta, articolul de plural (vezi: rân-du-ne-le-le, tur-tu-re-le-le, la-le-le-le). (c) Poate fi adus în discuție și tipul de accentuare de la singular (pe vocala finală), care, exceptând această clasă flexionară, este rar în română, fiind reprezentat de unele neologisme, pătrunse însă în clasa neutrului (vezi: alibi - alibiuri, atu - atuuri, bolero** - bolerouri 30, chimono** - chimonouri, clou [pron. clu] - clou-uri, embargo - embargouri, file
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
invariabile. 2.4.1. Crește clasa invariabilelor parțiale Invariabilele parțiale sunt substantive care acceptă atașarea enclitică (afixală) a articolului, ceea ce limitează mult invariabilitatea, reducând-o la contextele fără articulare (ex.: Se caută ambalatoare, transplant de cornee, Imi place asemenea nume - singular sau plural?). Clasa invariabilelor parțiale este în creștere numerică, având în vedere: (a) îmbogățirea subclasei substantivelor feminine create cu sufixul moțional -toare și a celor împrumutate conținând sufixul (semi)analizabil de agent -oare, ca urmare a extinderii meseriilor/activităților practicate
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
fonetic și foarte slab ca productivitate. Tiparul voc. acc. - le a devenit totalmente mort. - În cazul neutrelor, crește fără margini ponderea numerică și funcțională a tiparului Ø -uri și continuă a-și manifesta fragilitatea fonetică și slăbiciunea tiparul ĭu - iĭ. - Singularul acceptă introducerea unei noi desinențe (-o la masculine); pluralul, în schimb, manifestă o clară tendință de respingere a lui -s și o tendință de slăbire a ponderii desinenței feminine -le. Pluralele "duble", cu -s degramaticalizat, sunt puțin numeroase, iar, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
o achiziție permanentă a limbii române, multe cuvinte dintre cele nou introduse (vezi, mai ales, DCR2 și Dragomirescu 2005a) fiind creații efemere, pe care, ulterior, limba le va abandona. Dar, dincolo de aceste neajunsuri, faptele, în ansamblu, sunt semnificative. 2 Realizările singularului ca -u vocalic, în condițiile unei finale de radical muta cum liquida (tipul socru - socri), sau ca -ŭ semivocalic, în condițiile unei finale de radical vocalic (tipul boŭ - boĭ), nu apar printre împrumuturile recente. Un substantiv ca astru - aștri e
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
7 Forma bebe are tratament diferit după cum finala este accentuată sau neaccentuată. În condițiile accentuării vocalei finale, se preferă forma bebeul meu, care aparține tiparului prototipic de masculine. In condițiile neaccentuării finalei, se preferă forma bebele meu, formă care, prin singularul articulat (bebe - bebele), trimite la tiparul analizat. Ca indicație normativă, DOOM2 acceptă variația accentuală bebe/bebe, dar nu specifică nimic în legătură cu pluralul. 8 Încă din gramatica lui Tiktin (1883: 40) sunt indicate variații ca: berbec - berbece, flutur - fluture, șoarec - șoarece
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Pentru productivitatea actuală a acestor sufixoide, vezi Stoichițoiu-Ichim (2006a: 68, 69, 72, 74). 21 Pentru stadiul actual al acestei concurențe, vezi Pană Dindelegan (2008b - sub tipar). 22 La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor apar, la G-D singular, și forme invariabile, distincția rezolvându-se în exclusivitate prin articol; vezi grafia fóiei [pron. fŏa-ĭeĭ], Hamangiu (1887: 442). 23 Forma mai veche apare, sporadic, și în secolul al XX-lea: O statuă de aur a zeiței, Lovinescu (în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
mea], am adus cartea [ta]) (vezi GA I: 233; Șerbănescu 2005:211). Dintre acestea, sintagmele posesive focalizează individul care este parte în relația de posesie. În structuri posesive clișeizate, focalizarea individului se asociază cu valori discursive suplimentare. Între persoanele I singular, a II-a plural, I plural, pe de o parte, și persoanele a III-a singular, a II-a plural și a III-a plural, pe de altă parte, s-au constituit opozițiile insider/outsider, implicare/detașare (ai mei, ai
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
focalizează individul care este parte în relația de posesie. În structuri posesive clișeizate, focalizarea individului se asociază cu valori discursive suplimentare. Între persoanele I singular, a II-a plural, I plural, pe de o parte, și persoanele a III-a singular, a II-a plural și a III-a plural, pe de altă parte, s-au constituit opozițiile insider/outsider, implicare/detașare (ai mei, ai tăi, ai noștri/Iliescu și ai lui, ai voștri, oamenii lor). Opoziția este mai accentuată în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
și am cumpărat un loc de veci în pantelimon doi↑ [...] C: DOAMnă↓ CINE este cumpărător în actul de concesie. B: EU sînt↓ doamnă. C: dumneavoastră (IVLRA: 210). Strategia micșorării distanțelor discursive dintre interlocutori prin adresarea la persoana a II-a singular, neglijând diferențele ierarhice, de statut, de grad de cunoaștere, este astăzi foarte frecventă printre tineri, indicând, alături de alte fenomene, o tendință de orientare dinspre sistemul politeții negative, predominant în cultura română, spre sistemul politeții pozitive, odată cu adoptarea unor clișee discursive
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]