5,963 matches
-
vrea să le explice"65. Sinuciderea este pentru Sábato un act arogant, iar sinucigașul are un temperament criminal: "sinuciderea este condamnabila din multe motive și nu este de mirare că toate religiile mari o condamnă"66. Personajele sale vorbesc despre sinucidere, pentru ca, spune Sábato, "toți ne gândim adesea la asta, în momentele noastre de tristețe", însă el crede că acest act este "egoist și criminal", că nu are nimic eroic, așa cum considerau anticii, nu este semn de forță, așa cum spune Borges
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
gândim adesea la asta, în momentele noastre de tristețe", însă el crede că acest act este "egoist și criminal", că nu are nimic eroic, așa cum considerau anticii, nu este semn de forță, așa cum spune Borges, care declara că aprobă actul sinuciderii, pe care îl vede, ca adept al budismului, ca pe Nirvana, ci că "sinucigașul se omoară pe el ca să nu omoare pe altcineva. Mulți care au eșuat în tentativa de sinucidere au sfârșit prin a-i omorî apoi pe altii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
forță, așa cum spune Borges, care declara că aprobă actul sinuciderii, pe care îl vede, ca adept al budismului, ca pe Nirvana, ci că "sinucigașul se omoară pe el ca să nu omoare pe altcineva. Mulți care au eșuat în tentativa de sinucidere au sfârșit prin a-i omorî apoi pe altii"67. Așa cum spune Orlando Barone, autor al dialogurilor dintre Sábato și Borges, lui Sábato îi este greu să meargă pe drumul acesta, să vorbească despre moarte, de care se confesează că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din dorința de viață, nu numai din singurătate, ci și din momente de comuniune și dragoste. Pentru că, dacă ar prevală disperarea, ne-am lasă toți pradă morții sau ne-am sinucide și nu se întâmplă deloc așa."69 Sábato respinge sinuciderea, pentru că el continuă să creadă în "biată făptura care este omul", chiar dacă mărturisește că în tinerețe a avut de mai multe ori tentația sinuciderii, dar s-a salvat, când a inteles câtă suferință ar provoca celor pe care moartea să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
toți pradă morții sau ne-am sinucide și nu se întâmplă deloc așa."69 Sábato respinge sinuciderea, pentru că el continuă să creadă în "biată făptura care este omul", chiar dacă mărturisește că în tinerețe a avut de mai multe ori tentația sinuciderii, dar s-a salvat, când a inteles câtă suferință ar provoca celor pe care moartea să i-ar îndurera, pentru că întotdeauna va fi cineva pentru care absența noastră va fi ireparabila: o mamă, un tată, un frate, orice ființă, oricât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
total, definitiv: "să mori pentru ideile sau iluziile care îți pot da o rațiune de a exista"80, în maniera lui Che Guevarra, pentru care a avut deosebită admirație. Sábato a fost, în anii tinereții, obsedat de ideea morții, a sinuciderii, reluată la personajele sale. Tânărul din Despre eroi și morminte spune la un moment dat, după ce "a suferit toate necazurile de pe pământ", stând acolo, închis într-o cămăruța dintr-un "hotel amărât": "Dacă Dumnezeu nu se prezintă, eu mă omor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un moment dat, după ce "a suferit toate necazurile de pe pământ", stând acolo, închis într-o cămăruța dintr-un "hotel amărât": "Dacă Dumnezeu nu se prezintă, eu mă omor". Provocarea asta aroganță, plină de candoare, cum spune Sábato, nu culminează cu sinuciderea tânărului, Dumnezeu sau Absolutul, "că să folosim un cuvant mai puțin susceptibil de discuții", nu se prezintă în sensul grosolan al cuvântului, "însă se face dimineață, tânărul își amintește multe lucruri în noaptea aceea, își amintește de oameni foarte umili
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru că am ajuns la concluzia asta, înseamnă că sunt o canalie, pentru că întotdeauna va fi cineva care va suferi după mine, iar asta nu pot și nici nu am dreptul să fac. Singura problemă cu adevarat serioasă a filosofiei este sinuciderea", spune Camus; să-ți dai seama dacă viața merită sau nu să o trăiești înseamnă să știi să răspunzi la întrebarea fundamentală a filosofiei, conchide Sábato. Marile religii și filosofii condamnă sinuciderea, amintește Sábato, speranța trebuie să fie cea care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Singura problemă cu adevarat serioasă a filosofiei este sinuciderea", spune Camus; să-ți dai seama dacă viața merită sau nu să o trăiești înseamnă să știi să răspunzi la întrebarea fundamentală a filosofiei, conchide Sábato. Marile religii și filosofii condamnă sinuciderea, amintește Sábato, speranța trebuie să fie cea care să învingă, dintre toate sentimentele este poate cel mai misterios. Povară raționalității, prezența morții și a neantului, lipsa unei finalități a vieții, lipsa salvării, toate acestea ar fi imposibil de suportat dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
toate sentimentele este poate cel mai misterios. Povară raționalității, prezența morții și a neantului, lipsa unei finalități a vieții, lipsa salvării, toate acestea ar fi imposibil de suportat dacă n-am avea opțiunea de a termina oricând cu toate prin sinucidere. Forță de a o lua de la capăt în fiecare zi e dată de libertatea de a ne sinucide. Ideea de a putea face acest lucru, mulțimea mijloacelor, ușurință de a recurge la respectivul act da o oarecare superioritate și posibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dată de libertatea de a ne sinucide. Ideea de a putea face acest lucru, mulțimea mijloacelor, ușurință de a recurge la respectivul act da o oarecare superioritate și posibilitate de control a existenței; cel care nu s-a gândit la sinucidere măcar o dată dovedește după Cioran slăbiciune. Contradicția dintre rațional prin care este posibilă sinuciderea și instinctual care se împotrivește sinuciderii dezvolta o stare conflictuală internă: reflecția asupra vieții descoperă că instinctualitatea și normele morale ne-au condus viața, frânând inspirația
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mulțimea mijloacelor, ușurință de a recurge la respectivul act da o oarecare superioritate și posibilitate de control a existenței; cel care nu s-a gândit la sinucidere măcar o dată dovedește după Cioran slăbiciune. Contradicția dintre rațional prin care este posibilă sinuciderea și instinctual care se împotrivește sinuciderii dezvolta o stare conflictuală internă: reflecția asupra vieții descoperă că instinctualitatea și normele morale ne-au condus viața, frânând inspirația și libertatea de mișcare. Religia a interzis sinuciderea: era o formă de nesupunere în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la respectivul act da o oarecare superioritate și posibilitate de control a existenței; cel care nu s-a gândit la sinucidere măcar o dată dovedește după Cioran slăbiciune. Contradicția dintre rațional prin care este posibilă sinuciderea și instinctual care se împotrivește sinuciderii dezvolta o stare conflictuală internă: reflecția asupra vieții descoperă că instinctualitatea și normele morale ne-au condus viața, frânând inspirația și libertatea de mișcare. Religia a interzis sinuciderea: era o formă de nesupunere în fața zeilor, de depășire a limitelor mântuirii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dintre rațional prin care este posibilă sinuciderea și instinctual care se împotrivește sinuciderii dezvolta o stare conflictuală internă: reflecția asupra vieții descoperă că instinctualitatea și normele morale ne-au condus viața, frânând inspirația și libertatea de mișcare. Religia a interzis sinuciderea: era o formă de nesupunere în fața zeilor, de depășire a limitelor mântuirii; alte argumente valabile împotriva sinuciderii nu sunt sau nu s-au găsit încă din această perspectivă, spune Cioran. Sinuciderea este caracteristică numai omului, nici un animal nu o are
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
internă: reflecția asupra vieții descoperă că instinctualitatea și normele morale ne-au condus viața, frânând inspirația și libertatea de mișcare. Religia a interzis sinuciderea: era o formă de nesupunere în fața zeilor, de depășire a limitelor mântuirii; alte argumente valabile împotriva sinuciderii nu sunt sau nu s-au găsit încă din această perspectivă, spune Cioran. Sinuciderea este caracteristică numai omului, nici un animal nu o are, sinuciderea este caracteristică raționalității, depășind instinctele, refuzând eternitatea și supunerea oarbă. Există o voință de a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
frânând inspirația și libertatea de mișcare. Religia a interzis sinuciderea: era o formă de nesupunere în fața zeilor, de depășire a limitelor mântuirii; alte argumente valabile împotriva sinuciderii nu sunt sau nu s-au găsit încă din această perspectivă, spune Cioran. Sinuciderea este caracteristică numai omului, nici un animal nu o are, sinuciderea este caracteristică raționalității, depășind instinctele, refuzând eternitatea și supunerea oarbă. Există o voință de a trăi, dar și o voință de a muri, care trebuie să fie suficient de puternică
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
era o formă de nesupunere în fața zeilor, de depășire a limitelor mântuirii; alte argumente valabile împotriva sinuciderii nu sunt sau nu s-au găsit încă din această perspectivă, spune Cioran. Sinuciderea este caracteristică numai omului, nici un animal nu o are, sinuciderea este caracteristică raționalității, depășind instinctele, refuzând eternitatea și supunerea oarbă. Există o voință de a trăi, dar și o voință de a muri, care trebuie să fie suficient de puternică pentru a duce la actul real. "De ce nu mă sinucid
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atât de moarte, cât și de viață. Sunt un om care ar fi trebuit aruncat undeva, într-un cazan cu flăcări"82. Ispita, tentația este diferența dintre posibilitate și instinctualitate, dintre libertate și datorie morală, este libertatea dusă la limită. Sinuciderea devine o problemă de libertate, nu de morală: a ieși din scenă când piesă nu mai convinge. Cioran îi evocă pe înțelepții antici, care se sinucideau pentru a-și dovedi maturitatea, care creaseră o disciplină a sinuciderii pe care modernii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dusă la limită. Sinuciderea devine o problemă de libertate, nu de morală: a ieși din scenă când piesă nu mai convinge. Cioran îi evocă pe înțelepții antici, care se sinucideau pentru a-și dovedi maturitatea, care creaseră o disciplină a sinuciderii pe care modernii au pierdut-o. Sortiți unei agonii fără geniu, nu suntem nici autorii trăirilor noastre extreme și nici arbitrii despărțirilor noastre intru veșnicie, iar sfârșitul nu mai e sfârșitul nostru. Nu actul exterior al sinuciderii contează, ci libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o disciplină a sinuciderii pe care modernii au pierdut-o. Sortiți unei agonii fără geniu, nu suntem nici autorii trăirilor noastre extreme și nici arbitrii despărțirilor noastre intru veșnicie, iar sfârșitul nu mai e sfârșitul nostru. Nu actul exterior al sinuciderii contează, ci libertatea interioară care face sinuciderea posibilă. Diferența dintre a nu fugi de moarte și actul sinuciderii o face Isus, spune Cioran, care a suportat răstignirea deoarece știa că numai prin sacrificiul sau propriu pot triumfă ideile sale. Isus
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
au pierdut-o. Sortiți unei agonii fără geniu, nu suntem nici autorii trăirilor noastre extreme și nici arbitrii despărțirilor noastre intru veșnicie, iar sfârșitul nu mai e sfârșitul nostru. Nu actul exterior al sinuciderii contează, ci libertatea interioară care face sinuciderea posibilă. Diferența dintre a nu fugi de moarte și actul sinuciderii o face Isus, spune Cioran, care a suportat răstignirea deoarece știa că numai prin sacrificiul sau propriu pot triumfă ideile sale. Isus îi creează lui Cioran un sentiment ambiguu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
autorii trăirilor noastre extreme și nici arbitrii despărțirilor noastre intru veșnicie, iar sfârșitul nu mai e sfârșitul nostru. Nu actul exterior al sinuciderii contează, ci libertatea interioară care face sinuciderea posibilă. Diferența dintre a nu fugi de moarte și actul sinuciderii o face Isus, spune Cioran, care a suportat răstignirea deoarece știa că numai prin sacrificiul sau propriu pot triumfă ideile sale. Isus îi creează lui Cioran un sentiment ambiguu: "Detest în Isus tot ce e predică, morală, idee și credința
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mor, însă, în timp ce primul nu știe când moare, celălalt știe: unul nu moare decât o dată, celălalt moare câte puțin. "Moartea este sublimul la îndemâna oricui", spune Cioran în Eseuri. E clar că pentru Cioran "există o diferență fundamentală între moarte și sinucidere: în timp ce moartea ne este impusă și, în consecință, nu putem face nimic, ci doar să o acceptăm, sinuciderea este produs al propriei voințe. Pentru că nu o putem controla, nimeni nu ne poate garanta că ea nu poate veni în momentele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
puțin. "Moartea este sublimul la îndemâna oricui", spune Cioran în Eseuri. E clar că pentru Cioran "există o diferență fundamentală între moarte și sinucidere: în timp ce moartea ne este impusă și, în consecință, nu putem face nimic, ci doar să o acceptăm, sinuciderea este produs al propriei voințe. Pentru că nu o putem controla, nimeni nu ne poate garanta că ea nu poate veni în momentele cele mai fericite, în schimb, sinuciderea este opțiunea noastră, este asul din mânecă, jocul nostru secret, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și, în consecință, nu putem face nimic, ci doar să o acceptăm, sinuciderea este produs al propriei voințe. Pentru că nu o putem controla, nimeni nu ne poate garanta că ea nu poate veni în momentele cele mai fericite, în schimb, sinuciderea este opțiunea noastră, este asul din mânecă, jocul nostru secret, pe care il scoatem la iveală când hotăram că se termină partida"84. Astfel, spune Cioran, în timp ce moartea nu este obligatoriu simțită că o eliberare, sinuciderea întotdeauna eliberează. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]