6,537 matches
-
să se știe și să se învețe „unde ne îndreptăm», ci numai «să trăim în condiția celui care nu se îndreaptă nicăieri”. Un om care trăiește fără speranța într-un viitor ultim și cu convingerea că nu trebuie să dea socoteală nimănui în seara vieții sale, cade în fălcile tigrului cinismului. Astăzi devine din ce în ce mai vădită „criza” de valori și de credințe moderne prin întunecarea orizontului sensului: „este nașterea unei lumi cinice, fără speranțe, fără viitor și care pare să poarte în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
competiție cu energie nebunească și disipată. Cu coada ochiului am văzut nu o intrare și o ieșire suple, ci fîntîni arteziene care împroșcau ori de cîte ori lama vîslei reteza valurile. Îngrozit, am realizat, de asemenea, că uitasem să țin socoteala, și așa am început să număr cele douăzeci de bătăi puternice dintr-un punct oarecare, și am adăugat zece, apoi alte zece, ca un fel de autopedepsire care să se răsfrîngă asupra puterii noastre fără minte. Numai atunci am ridicat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am, priceput nu prea sunt să iau totul de la capăt, în plus de asta o mare lehamiseală mă apucă numai la gândul că trebuie să mă hărnicesc în ceva care nu-mi vine la îndemână. Stau și-mi fac toate socotelile cu putință, cumnatul trăiește de peste două decenii în vestul nemțesc, o să merg la dumnealui să fac ceva, să-i vărui casa cu trafaletul, să tai iarba cu mașina aceea mare cu burduf. O să aștept acolo pe o bancă, în parc
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
iunie 1990. Elaborarea unei asemenea politici de legitimare nu ținea seama că lumea intrase într-o schimbare majoră, că suveranitatea și independența nu mai erau nelimitate, că principiul neamestecului în treburile interne, care a permis regimurilor dictatoriale să nu dea socoteală nimănui, a apus, cel puțin în Europa. Prin urmare, la o săptămână după mitingul de lansare a Proclamației, conducerea Societății Timișoara a fost invitată, prin Claudiu Iordache, președintele de atunci al Frontului Salvării Naționale și un apropiat al Societății căreia
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ce au decurs de acolo, a fost, și va rămâne în istorie, puterea de atunci. Naționalismul în creștere (doar maghiar) era socotit de profesorul Măgureanu inevitabil și cauza lui era inexistența serviciului secret și aparița UDMR-ului. Probabil că în socotelile celor care au gestionat manipulările șovine și escaladarea lor până la confruntare, se avea în vedere obținerea a cel puțin două avantaje: legitimarea înființării serviciului secret cu atribuții de poliție politică și desființarea posibilă a formațiunii politice a ungurilor. Oricum ar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ascunse surprinderea. - Vezi realmente Victoria? Ezitarea fu atât de neînsemnată încât Gosseyn, mai apoi, se întrebă dacă nu și-o închipuise. - Perfect, zise celălalt cu fermitate. Asta era imposibil de acceptat, dat fiind că creierul secund nici nu intra la socoteală, în această evaluare. Po-sibilitatea unei foarte admisibile minciuni îl făcu din nou sarcastic pe Gosseyn: - Nici o neclaritate? - Niciuna. Avu loc o întrerupere datorată lui Leej, care se foia. Se așeză și zise cu glas limpede: - Asta este o minciună. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sau la coafor, dacă am chef. îmi pare rău, dar vreau bani. — Bineînțeles, și ți i-ai cîștigat cu prisosință. Cît îți datorez? — Cinci ore azi a cîte cincizeci de penny pe oră fac două lire și cincizeci. Punînd la socoteală ieri și alaltărieri și răsalaltărieri, în total zece lire, nu-i așa? Nu-s bun la aritmetică, dar probabil că ai dreptate, spuse autorul scoțînd niște monede de sub o pernă și dîndu-i-le. Asta-i tot ce am acum, aproape două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scăunelul lângă pat și am zăbovit acolo vreun ceas, până mi s-au zvântat hainele, bătrânelul n-a scos o vorbă, îl vedeam bine, zăcea pe spate cu ochii larg deschiși, senin și liniștit, ca unul care și-a încheiat socotelile. După un timp, mi-am dat seama că, în nemișcarea lui aparentă, făcea totuși un gest destul de ciudat : ținea pumnul mâinii drepte lipit de genunchiul drept și numai cu un deget, cu arătătorul, desena pe furiș un cerc neîntrerupt peste
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Am închis ochii... Când i-am deschis, era întuneric. În beznă deslușeam ceva nedefinit și negru. O voce de femeie a șoptit : „Maestre, ai un foc ?...“. Apelativul m-a surprins neplăcut. Mi se părea că cineva vrea să glumească pe socoteala mea. Apoi mi-am spus că poate nu e folosit cu ironie. și alții, care n-au nimic comun cu pohezia, se strigă între ei : „Maestre“... Începusem să văd, lângă mine se afla căruciorul rulant al unei infirme a cărei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ascunse surprinderea. - Vezi realmente Victoria? Ezitarea fu atât de neînsemnată încât Gosseyn, mai apoi, se întrebă dacă nu și-o închipuise. - Perfect, zise celălalt cu fermitate. Asta era imposibil de acceptat, dat fiind că creierul secund nici nu intra la socoteală, în această evaluare. Po-sibilitatea unei foarte admisibile minciuni îl făcu din nou sarcastic pe Gosseyn: - Nici o neclaritate? - Niciuna. Avu loc o întrerupere datorată lui Leej, care se foia. Se așeză și zise cu glas limpede: - Asta este o minciună. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
demonstrație prin absurd a importanței simbolice a orașului: de la crearea sistemului comunal, la izbucnirea Revoluției din 1789, sfidarea capitalei de către puterea politică nu s-a dezmințit niciodată. Revoluția, apoi Teroarea, revoluțiile de la 1830, 1848 și Comuna, fără a pune la socoteală toate celelalte zile de revolte revoluționare, mișcarea insurecțională de extremă dreaptă din 6 februarie 1934, manifestațiile împotriva războiului din Algeria și a celui din Vietnam, luna mai 1968 și luna decembrie 1995: Parisul a cunoscut un număr impresionant de zbateri
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cum sună, deși nu cred că-i adevărat. Fiindcă eu am o grămadă de timp și nici un ban. Iar el, ticălosul, are din familie o grămadă de bani, iar timp n-are, cel puțin nu pentru mine, îl cheltuiește fără socoteală cu te miri cine. Poate asta o fi asemănarea, că amândouă se cheltuiesc cu sau fără rost. O clipă m-am gândit că poate ne încrucișăm cu el, pe Calea Victoriei, dar apoi am încercat să mi-l scot din ochii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui de acum, să buchisească gazeta răposatului Lahovary și, la drept vorbind, nici nu putea. Nea Cercel știa franțuzește, dar numai cât să se înțeleagă om cu om, când mai intră un străin pe poarta Universului, cu cititul era altă socoteală. Luă gazeta următoare și se nimeri să fie Lumea nouă. Se strâmbă și-o puse și pe asta la loc. Era una care avea idei socialiste, până acu’ doi ani se ocupa de ea vecinul Constantin Mille, iar acum îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar oglinda nu-l nemulțumi, cu chipul din ea, care-l privea altfel. Hristea și Maria Livezeanu se ciondăniră încontinuu prin ușa deschisă între camerele lor, în timp ce se pregăteau de seara festivă. Pentru ei Anul Nou era un prilej de socoteli vechi mereu reluate. Reușiră să și recapituleze toate acuzațiile unei vieți întregi, începând de la momentul în care se cunoscuseră și când Hristea avea ochi pentru oricine în afară de Maria, dar ea făcuse ce făcuse și pusese mâna pe junele amorez. Ajunseră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
incomensurabilă. Iar sub raport bănesc, ai plătit foarte puțin. Cayle îl amenință: - Am să te reclam la firma dumitale. Ofițerul dădu din umeri: - Formularele de plângere sunt la dispoziție în hol. Dar, pentru anchetă, va trebui să te deplasezi pe socoteala dumitale la biroul nostru de la Ferd. - Aha, înțeleg, făcu turbat Cayle. Va să zică asta îți vine în ajutor, nu? - N-am făcut eu regulamentul, sună răspunsul. Nu fac decât să mă supun lui. Tremurând tot, Cayle se întoarse în salonul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Pipăi cu mâna după șosete și apoi se gândi că acum ori mergea înainte, ori dispărea. Alesese sau nu să ajungă acolo, chiar nu mai conta, trebuia să învețe să respire un aer nou, sau măcar așa își făcuse el socotelile. Jos, sub el, începea să se simtă forfota unei case cu multe suflete. Erau glasul unui copil, într-o limbă necunoscută, râsul unei femei și, probabil, o muzică de la radio. Era umbletul lui Godun, care apăsa ca un taur pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sudoare și abia de aveau câte o motoretă. Își făcuse o faimă de mofturoasă și femeile o bârfeau. Taică-său dispăruse pe front și, după ce Fatemeh, bolnavă de inimă, murise în urma unui stop cardiac, nu mai avea cui să dea socoteală. Aproape că locuia la spital și o cunoștea toată lumea ca pe o fată bună la toate. Se credea prețuită și spera că prin asta Allah o va răsplăti cu un soț care să-i dea o soartă ușoară. Îi era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a pune mâna pe cineva: a prinde, a înhăța, a înșfăca pe cineva; a găsi pe cel de care ai nevoie; - a-i pune (cuiva) mâna în piept (sau în gât): a prinde a înșfăca (pe cineva); a cere cuiva socoteală; a(-l) trage la răspundere; - a pune (cuiva) mâna în cap: a avea noroc, a-i merge totul din plin; - a-i lua (cuiva) boala (sau durerea) cu mâna: a face să treacă boala (sau să înceteze durerea etc. cuiva
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Sub poalele capotului deschise ca o umbrelă, se vedeau picioarele subțiri îmbrăcate în șosete albe. Căzu în fotoliu gâfâind. ― Dumnezeule! Nici nu credeam că băieții aceștia se vor lăsa atât de ușor convinși. Asta înseamnă un singur lucru, draga mea: Socotelile tale au fost exacte. Ai grijă doar ca succesul să nu te zăpăcească. Ar fi o greșeală de ne-ier-tat după ce ai pus la cale un plan atât de inteligent. Băgă în gură o bomboană de ciocolată: Știi care a fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le punem la punct ulterior. ― Aveți acordul meu. Și? Inginerul îl privi țintă. ― Îți atrag încă o dată atenția că în jocul ăsta nu încap șmecherii. În clipa în care ne trădezi, nu mai avem ce pierde. Dacă-ți faci cumva socoteală că plecând de aici te duci întins la Miliție în speranța că or să găsească ăia o formulă să ieși din încurcătură, poți fi sigur că vei asista la patru înmormîntări! Făcu un gest circular spre bătrâni. Alexandru înghiți în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se desprinde de scrin. Îl măsoară, îl pipăie... Poate apasă o dată bine... Grigore Popa se chirci. Își scoase mâinile de sub broboada groasă. Erau noduroase, cu degete crispate ca niște rădăcini, prea mari pentru trupul firav. ― Dar să mănânci borș pe socoteala mea ți-a plăcut? Ești prost, băiete! Și ticălos pe deasupra! ― Ascultă! ― I-ai băgat în cap că i-am dorit moartea lui Panaitescu sau că aș fi putut să-l ucid și-acum nu mai scăpăm de el! Oftă. Nu știu cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
numere, lucrul e cunoscut. La Canton, cu șaptezeci de ani în urmă, patruzeci de mii de șobolani muriseră de ciumă înainte ca epidemia să se atingă de locuitori. Dar, în 1871, nu exista mijlocul de a număra șobolanii. Se făcea socoteala aproximativ, în mare, cu evidentele marje de eroare. Totuși, dacă un șobolan e lung de treizeci de centimetri, patruzeci de mii de șobolani puși cap la cap ar face ... Dar doctorul își pierdea răbdarea. Se descuraja și asta nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
meseria. Aici ajunsese cu reflecțiile sale doctorul Rieux, când fu anunțat Joseph Grand. Funcționar la primărie și, cu toate că ocupațiile sale acolo erau foarte diverse, era folosit periodic la serviciul de statistică al stării civile. În felul acesta ajungea să facă socoteala deceselor. Și, cum era îndatoritor din fire, consimțise să-i aducă el însuși lui Rieux o copie a rezultatelor sale. Doctorul îl văzu pe Grand intrând împreună cu vecinul lui, Cottard. Funcționarul vântura o foaie de hârtie. \ Cifrele urcă, doctore, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
iubirea mai durează puțin, muncești. Muncești atât de mult încât uiți să mai iubești. Jeanne muncea și ea, de vreme ce șeful de birou nu-și ținuse promisiunile. Aci trebuia puțină imaginație ca să înțelegi ce voia Grand să spună. Mai punând la socoteală și oboseala, devenise nepăsător, din ce în ce mai tăcut și n-o susținuse pe tânăra lui soție în ideea că era iubită. Un bărbat care muncește, sărăcia, un viitor ale cărui orizonturi se întunecă încet, tăcerea serilor în jurul mesei... Într-un asemenea univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el prevăzuse nenorocirea care se întâmplă. Lui Tarrou, care recunoștea că-i auzise prezicerea, dar care îi reamintea ideea lui despre cutremur, bătrânul paznic îi răspundea: "Ah ! dacă ar fi un cutremur! Ne-ar zgâlțâi bine pe toți și gata socoteala. Numeri morții, viii, și s-a terminat povestea. Dar porcăria asta de boală ! Chiar și cei care n-o au, o poartă în inimă." Directorul nu era mai puțin copleșit. La început, călătorii, împiedicați să părăsească orașul, fuseseră reținuți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]