28,739 matches
-
uneori decât forme alungite care dispăreau sub bandaje, și care de abia se mai mișcau. În mijlocul încăperii, patru cearșafuri albe, întinse de sus în jos formau un fel de alcov ușor, care putea fi mișcat. Aici se afla Clămence, în mijlocul soldaților care nu o vedeau, cum nici ea nu avea habar de prezența lor. Doamna de Flers a dat la o parte unul din cearșafuri și am văzut-o. Se odihnea, cu chipul tras, cu ochii închiși și cu mâinile așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
poate răpi asta, chiar dacă timpul mi-a furat chipul ei, pe care caut să-l regăsesc așa cum era cu adevărat, chiar dacă uneori, ca o recompensă, îmi este dat să-l zăresc în sclipirile vinului pe care îl beau. Toată noaptea, soldatul care se afla în stânga patului lui Clămence, ascuns vederii mele de cearșaful întins, a bâiguit o poveste fără cap și coadă. Câteodată o spunea încet, fredonând-o, alteori se ambala. Vocea îi rămânea însă mereu egală. Nu am prea înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai mult, mai ales când un mort sau doi începeau să putrezească. Unii nu-și mai vorbiră. Alții ajunseră să se urască. Bassepin începu negustoria cu monumente. Unul din primele pe care le furniză fu, de altfel, pentru noi: un soldat cu steagul în mâna stângă și cu pușca în dreapta, cu tot trupul aplecat înainte, cu un genunchi îndoit și, lângă el, un cocoș galic, imens și tare mândru, surprins în clipa în care cântă, ținându-se drept pe picioarele terminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un discurs cu voce tremurată, rostind cuvinte înălțătoare și dând ochii peste cap, apoi citi numele celor patruzeci și trei de bieți flăcăi din orășel care muriseră pentru patrie, lăsându-i după rostirea fiecărui nume destul timp lui Aimă Lachepot, soldatul de gardă, ca să bată în tobă. Mai multe femei plângeau, îmbrăcate în negru, iar câțiva copii încă mici le luau de mână încercând să le tragă spre magazinul lui Margot Gagneure, care vindea la doi pași tot felul de mărunțișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
așezat pe cel nou. Te simțeai bine acolo. Fotoliile erau așezate unul în fața celuilalt. În fața mea, așadar, cel pe care Destinat își petrecuse atâtea ore, citind sau gândindu-se la nimic. Toate cărțile aranjate de-a lungul pereților ca niște soldați ai unei armate de hârtie absorbeau zgomotele de afară. Nu se auzea nimic, nici vântul, nici freamătul Uzinei care se afla totuși aproape, nici cântecul păsărilor din parc. Pe fotoliul lui Destinat, era o carte deschisă, cu copertele în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce spune căpitanul: Domnișoară, Vă scriu pentru a vă da o veste foarte tristă: cu zece zile în urmă, în timpul unui asalt asupra liniilor inamice, caporalul Bastien Francœur a fost împușcat în cap de o rafală inamică. Salvat de ceilalți soldați, a fost adus în tranșee, unde un infirmier nu a putut face altceva decât să constate gravitatea extremă a rănilor sale. Din nefericire, caporalul Francœur a decedat în minutele care au urmat, fără a-și fi recăpătat cunoștința. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
infirmier nu a putut face altceva decât să constate gravitatea extremă a rănilor sale. Din nefericire, caporalul Francœur a decedat în minutele care au urmat, fără a-și fi recăpătat cunoștința. Pot să vă asigur că a murit ca un soldat adevărat. De luni de zile, de când era în subordinea mea, s-a comportat vitejește, oferindu-se adesea voluntar pentru misiunile cele mai periculoase. Era iubit de colegi și apreciat de șefii săi. Nu cunosc natura relației pe care o aveați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
înțelegem: el știa deja, sau urma să afle, pentru că luase carnețelul roșu al Lysiei. Dar de ce-l luase? Pentru a prelungi conversația de la cină, pentru a locui mai departe în zâmbetele și în cuvintele ei? Fără îndoială. Acum era mort soldatul, îndrăgostitul, cel pentru care ea lăsase totul, cel pentru care în fiecare duminică urca în vârful dealului, cel căruia-i scria zilnic, cel pentru care bătea inima ei. Dar el, la cine se gândise când moartea l-a lovit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
poți să cânți acuma?, un demon se răsucește în el, un artist adevărat poate să joace totdeauna, poate să înfrunte publicul în orice moment, indiferent de febră, de boală, de suflet, de circumstanțe, își amintește de un film celebru, Salvați soldatul Ryan, filmul lui Spillberg, momentul în care tancul vine peste tot și toate, peste tânăr, iar acesta armează încă o dată, trage, și trage, și trage cu un biet pistol în oțelul tancului... datoria înainte de toate, pentru asta ai fost făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar o să treacă timpul mai repede dacă povestesc. — Eu nu vreau să treacă timpul mai repede. — Ei, nu vrei!!! Îți povestesc doar ca să fim împreună, de-aia sunt poveștile, adună oamenii la un loc. — Suntem împreună. — Ascultă. Cică, odată, un soldat s-a îndrăgostit de o prințesă frumoasă-frumoasă și a cerut-o de nevastă. O ceruseră de soție mulți, dar prințesa îi refuzase pe toți, de aceea, mult s-a mirat când l-a văzut pe soldat și a înțeles ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Ascultă. Cică, odată, un soldat s-a îndrăgostit de o prințesă frumoasă-frumoasă și a cerut-o de nevastă. O ceruseră de soție mulți, dar prințesa îi refuzase pe toți, de aceea, mult s-a mirat când l-a văzut pe soldat și a înțeles ce curaj are tânărul. Dacă mă vrei de nevastă, va trebui să stai o sută de zile sub fereastra iatacului meu, indiferent de vreme și de lume, de ce va spune ea. O să stau și o să te aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a înțeles ce curaj are tânărul. Dacă mă vrei de nevastă, va trebui să stai o sută de zile sub fereastra iatacului meu, indiferent de vreme și de lume, de ce va spune ea. O să stau și o să te aștept. Și soldatul s-a așezat pe o stâncă, sub fereastra prințesei. Ploua, era vânt, soare, el era acolo. Au trecut primele zece zile. Soldatul era acolo. După 30 de zile, buzele lui erau uscate, obrajii arși de vânt și trași, ochii îngustați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
meu, indiferent de vreme și de lume, de ce va spune ea. O să stau și o să te aștept. Și soldatul s-a așezat pe o stâncă, sub fereastra prințesei. Ploua, era vânt, soare, el era acolo. Au trecut primele zece zile. Soldatul era acolo. După 30 de zile, buzele lui erau uscate, obrajii arși de vânt și trași, ochii îngustați. Dar el era acolo. Timpul trecea și tânărul era acolo, sub fereastra prințesei, obosit, tras la față, cu ochii arși. Și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zile, buzele lui erau uscate, obrajii arși de vânt și trași, ochii îngustați. Dar el era acolo. Timpul trecea și tânărul era acolo, sub fereastra prințesei, obosit, tras la față, cu ochii arși. Și, în a nouăzeci și noua zi, soldatul s-a mai uitat o dată la fereastra frumoasei, a privit încă o dată în el, apoi, și-a luat armele și a plecat... Maestrul face o pauză absolut artistică. Cum e? — Nu-mi place povestea asta... Poate să fie de oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
considerau că cea mai grozavă frază din toată literatura se găsea În Actul III din Arséne Lupin. Ședeau În rândul Întâi, la matineele de miercuri și sâmbătă. Replica era următoarea: „Dacă nu poți fi un mare artist sau un mare soldat, cel mai bun lucru este să fii un mare criminal.“ Amory s-a Îndrăgostit din nou și a scris un poem. Iată-l: „Marylyn și Sallee sunt tipe bine Pentru mine. Marylyn e peste Sallee În dragostea mea de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Într-un agnostic incurabil. Bisericii Catolice i s-au ciuntit atât de des aripile În ultima vreme, Încât a jucat un rol absolut neglijabil și nu mai produce nici măcar scriitori buni. De Chesterton m-am săturat. Am descoperit un singur soldat care a traversat mult-trâmbițata criză spirituală, ca individul ăsta, Donald Hankey, și cel cunoscut de mine studia deja pentru a fi hirotonisit, așa că era pregătit pentru criză. Pe cuvânt dacă nu cred că totu-i o abureală, deși am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
găsi material pentru un capitol nou din Eroul ca om de vază. - Continuă. Astăzi sunt un bun ascultător. - Azi oamenii se străduiesc atât de tare - Înduioșător de tare - să creadă În lideri. Dar cum apare un reformator, un politician, un soldat, un scriitor sau un filosof popular - bunăoară un Roosevelt, un Tolstoi, un Wood, un Shaw, un Nietzsche -, contracurentele criticii Îi vin de hac. Dumnezeule, În zilele noastre nici o persoană nu rezistă Într-o poziție eminentă! E calea cea mai sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dacă el avusese ochi căprui ori albaștri și a sperat cu pasiune că mormântul său va avea și el Înfățișarea a ceva făurit cu mulți, mulți ani În urmă. I se părea straniu că, dintr-un rând de morminte ale soldaților Uniunii, doar două sau trei Îl Îndemnau să se gândească la iubiri moarte și la iubiți morți, când și ele erau asemenea celelalte până la mușchiul Îngălbenit ce le năpădea. Mult după miezul nopții, turnurile și turlele din Princeton au devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
D.H. Lawrence. Sir Oliver Joseph Lodge (1851-1940), fizician și scriitor englez, autor al unor lucrări ca Life and Matter, Atoms and Rays, Ether and Reality. Poet englez mort În floarea tinereții În primul război mondial, autor al celebrului poem patriotic Soldatul. John Henry Newman (19801 - 1890), cardinal și scriitor religios englez, apologet al catolicismului. Aluzie la poemul optimist al lui Robert Browning Pippa Passes. Aaron Burr (1756-1836), vicepreședinte al S. U. A. Între 1801 și 1805. Henry Lee (1756-1818), poreclit „Light Horse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
voia jocului de-a-v-ați-ascunselea, bată-l norocul să-l bată. Când au murit, când au plecat cu toții, când s-au stins ca un foc peste care cade nemiloasa ploaie? Când? PAGINĂ NOUĂ OAMENI ȘI FAPTE OBIȘNUITE Zambilă Ioniță a fost un soldat care a căzut pe undeva, iar patria recunoscătoare i-a pus numele pe tabla unei străzi amărâte de mahala, devenită peste vară ditamai cartierul, cu bunele și relele sale. Strada necăjită a căpătat aer de bulevard, casele s-au transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
care omenirea le experimentează cu succes, văd, de milenii, spre stupoarea arheologilor care descoperă că civilizații fabuloase s-au prăbușit pentru că n-au izbutit să treacă peste mărunte chestiuni care puteau fi, de altfel, rezolvate uneori cu o mână de soldați. Seamănă teribil cu ceea ce s-a petrecut la noi după ’89. Lumea noastră este aproape identică celei descrise de Ishiguro, probabil că și finalitatea va fi aceeași, deși poporul nostru pare să nu mai aibă vocația respectului față de muncă, dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
orașului, îi privesc cu interes și se gândesc la vremurile când, printre străini și dușmani, mai erau încă cineva, în timp ce astăzi nu mai sunt nimic. Pocnesc din lesă, dar cățeii nici că se sinchisesc. Nimeni nu mai ascultă de foștii soldați și nici ei nu mai au cui să se supună întru totul. Din păcate autoritatea s‑a dus pe apa sâmbetei. Hans înfulecă mai multe tartine cu margarină și‑și studiază o buclă de păr în vechea oglindă de bărbierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mi-am redus aria de activitate, cred. În felul acesta mi-am regăsit liniștea interioară. Din perioada aceea am Început să iau lecții de flamenco, am călătorit de mai multe ori la Sevillia și Barcelona. Psihic, mă simțeam ca un soldat În rezervă, Însă nu am Încetat să sper că voi găsi cândva un sadic care să corespundă dorințelor mele. Ei bine, atunci l-am cunoscut pe el. Keiko Kataoka Își bău apa din pahar cu o Încetineală aproape incredibilă. Gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
datei de 15 august. Erau imagini În alb și negru, de proastă calitate, preluate din arhiva știrilor din anul 1945. Imaginile prezentau sinuciderile În masă din Saipan, starea deplorabilă a Hiroshimei după bombardament, atacurile sinucigașe ale piloților kamikaze, trupele de soldați care mărșăluiau prin frig și prin noroi. Imaginile erau Însoțite de vocea unui comentator, graseiată, ușor pe nas, care mă Înspăimânta așa de tare Încât aproape că făceam pe mine. Acum Înțeleg ce anume mă teroriza atât de mult: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mine o armă. — Dar dacă sunt mai mulți? — Rahat, Bruno, chiar nu e nevoie să-l desenezi pe dracu’ pe perete. Îmi dau și eu seama de riscuri, dar asta e afacerea în care suntem băgați. Ziariștii primesc buletine informative, soldații primesc misiuni, iar detectivii primesc scrisori anonime. Dacă aș fi vrut să am corespondență cu sigilii de ceară, m-aș fi făcut un afurisit de avocat. Bruno dădu din cap, trase un pic de peticul de pe ochi și apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]