3,694 matches
-
ainsi le premier à porter cette dignité. Tout le développement de l’État roumain pendant les dernières dix années est rattaché un nom du president Ceaușescu, et porte le sceau de sa puissante personalité créatrice, de son courage et de son dynamisme.“ (Brève histoire de la Roumanie, Éditions Méridiane, 1977) „Cu siguranță că vor apărea cercetări și studii noi, care vor îmbogăți realizările istoriografiei noastre în capitole majore cum sunt istoria politică, îndeosebi istoria Partidului Comunist Român, istoria militară, contribuția poporului român
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
înaltă idee despre demnitatea conducătorului.“ (Le Journal roumain des poètes, Belgia, 31 august 1972) „Le président Ceaușescu a raison de dire que nous avons un passé dont nous pouvons être fiers. Dans des circonstances très difficiles notre peuple a sauvegardé son entité nationale. En cette partie du monde il a été un facteur de progrès et de civilisation et il a apporté sa contribution à la marche en avant de l’humanité sur la route d’une existence meilleure. J’ai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
décision unanime d’appuyer la politique interne et externe des autorités suprêmes de notre État, les initiatives de collaboration et de paix, de désarmement et de protection de la vie sur notre planète, lancées incessament au nom du peuple roumain par son fils le plus digne, reconnu sur le plan mondial comme «héros de la paix».“ („La 50-e Conférence Théologique interconfessionnelle“, Romanian Orthodox Church News, noiembrie- decembrie 1987) TEODORESCU Virgil „Partidul oferă oricărui intelectual posibilitatea unei autorități de gândire care-i fixează și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
această literatură „cu copii“ sau „cu adolescenți“ a devenit una dintre direcțiile cele mai bătute ale prozei noastre. S-ar zice că avem deja o tradiție a modernității în acest sens, dacă ne gîndim la cîteva cărți foarte reușite (per soanele de față se exclud) apărute în ultimul timp : Exuviile Simonei Popescu, Muzici și faze de Ovidiu Verdeș - cea mai apropiată scriere de atmosfera Tinerețilorț -, chiar și, venind din alt spațiu, De ce fierbe copilul în mămăligă a Aglajei Veteranyi. Mult mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fatal, s-a întreținut tot timpul, vorbind despre politică, despre situație, despre actualitate... Ce alta pot face doi sau mai mulți oameni care călătoresc împreună, decât să converseze? (am putea noi spune, parafrazând versurile lui La Fontaine: "un lièvre en son gîte songeait, car que faire en un gîte, à moins que l'on ne songe?"). Bădărău era ceea ce se poate numi, în cea mai precisă accepțiune a cuvântului, o inteligență vie. El poseda, în cel mai înalt grad, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
jos. Ții minte oțetarii cu foi ca de salcâm, dar mari. S’au ruginit, bat în roșu de apus de soare și se frâng de mijloc. După masă, am fost la D-na Roșculeț, pe tite dame vulgaire, mais intelligente; son fils a été recalé dans la session de Juin, à Sf. Sava. E vorba să-l iau în pensiune, fără prea mulți bani, dar cu imense provizii. Tu ce spui? La masă, seara, singură, chiar și fără perspectiva fugarei apariții
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
60 kg. de roșii pentru bulion; le-am dus la d-na Lemonide, unde am luat iar o cafea minunată și unde am primit 10 Philip Morris aduse de Solange, venită pentru cinci zile; imediat și-a găsit chaussure à son pied: e în grupul a 4 domni însurați + Dron și aseară, conform obiceiului, mergea înlănțuită cu unul din ei. Mă zgârie când o văd. De la d-na Lemonide am venit sus; am luat masa la 8 fără un sfert și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să le ții desăvârșite. Mi-e teamă că te vei obosi prea mult. Și acum: ceia ce-mi scrii de Cinci mă bucură, mă amuză; ai scris așa de viu; am savurat scenele cu satisfacție, aproape să spun: A chacun son tour, mon fiston. Și totuși îl vreau, îl doresc fericit; aș vrea să aibă repede mijlocul de a fi liber, fără dependențe, și dacă sufere puțin, aceasta îl va maturiza, îl va face poate un bun tovarăș de viață. Draga
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aug[ust] - 1 sept[embrie], e formată tot 99% și aici la Igaf din Pal. E și Paleologu cu nevasta și copilul, toți trei aiuriți. Ieronim Șerbu cu Matilda, Sanda M[ovilă] cu Ad[erca], Tuski Caragiale, M-me Hulubei et son mari; această ultimă chenzină de vacanță ne-a mai adus figuri din alte vremi, de care nici nu-mi vine să cred că au putut exista. Și tu, iubita mea, nu ești aici. Seara [...] La ora 5, azi, am fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Petre Ș. Năsturel, „Une prétendue śuvre de Grégoire Tsamblak : «Le Martyre de Saint Jean le Nouveau»”, Actes du Premier Congrès international des études balkaniques et sud-est européennes (Sofia, 1966), Sofia, 1971, pp. 345-351. 806. Matei Cazacu, „Saint Jean le Nouveau, son martyre, ses reliques et leur translation à Suceava”, În L’empereur hagiographe. Culte des saints et monarchie byzantine et post-byzantine, texte reunite și prezentate de Petre Guran, New Europe College, București, 2001, pp. 137-158. 807. Al. Lascarov-Moldoveanu, Viața Sfântului Ioan
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
anacronism ca modalități intenționate de a ieși în afara lui. Paradoxul pe care-l generează filozoful italian poate fi enunțat și astfel : se poate numi contemporan doar cel care nu apar- ține (exclusive) timpului său. „Celui qui appartient vérita- blement à son temps, le vrai contemporain, est celui qui ne coïncide pas parfaitement avec lui ni n’adhère à ses prétentions, et se définit, en ce sens, comme inactuel ; mais précisément pour cette raison, précisément par cet écart et cet anachronisme, il
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
avec lui ni n’adhère à ses prétentions, et se définit, en ce sens, comme inactuel ; mais précisément pour cette raison, précisément par cet écart et cet anachronisme, il est plus apte que les autres à percevoir et à saisir son temps.” „Cel care, într-adevăr, aparține timpului său, adevăratul contemporan, este acela care nu coincide cu el insusi, nici nu aderă la pretențiile sale și se definește, în acest sens, ca inactual ; dar tocmai din acest motiv, tocmai prin acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
umanitarist- utopic ca accident de etapă, ca necesitate istorică etc.”. Cea de-a doua dimensiune a contemporaneității presu- pune fixarea privirii asupra timpului tău pentru a percepe nu luminile, ci obscuritatea : (...) le contemporain est celui qui fixe le regard sur son temps pour en percevoir non les lumières, mais l’obscurité. Tous les temps sont obscurs pour ceux qui en éprouvent la contemporanéité”. „(...) contemporan este cel care își scrutează epoca nu numai pentru a-i percepe strălucirea, ci și obscuritatea. Toate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Contemporanul, spune Agamben, nu se va lăsa orbit de luminile secolului său pentru a sesiza în ele „sumbra lor intimitate” ăleur sombre intimitéĂ. Astfel : „Con- temporain est celui qui reçoit en plein visage le faisceau de ténèbres qui provient de son temps”. „Contemporan este cel care primește în plină figură fasciculul de întuneric al epocii sale.” (trad. mea, A.M.) În primul caz, opera lui Caragiale oferă mereu acest subtil ecart, ea pare în ciuda costumației belle époque mereu actuală, te scoate în afara
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a-i privi obscuritatea. Într-o primă instanță, a fi contemporan presupune sustragerea din tumultul epocii, ieșirea din timpul tău, invocarea unui defazaj, a unei exteriorități care să permită contemplarea acestui timp. „La contemporanéité est donc une singulière relation avec son propre temps, auquel on adhère tout en prenant ses distances ; elle est très précisément la relation au temps qui adhère à lui par le déphasage et l’anachronisme.” „Prin urmare, contemporaneitatea presupune o relație spe- cială cu propria ta epocă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
doar pretextul. Mai tre- buie spus ca Michel Lacroix apropie această estetică a eroicului de resorturile care configurează o estetică particu- lară a acțiunii politice, în cazul analizat de autor, estetica fascistă : „En laissant libre cours à l’expression et son émotion esthétique, dans toute sa fureur, en tentant aussi de faire partager à son lecteur cet intense sentiment, il verse la plupart du temps dans ce lyrisme échevelé, fait de syncopes, d’exclamations, des vocatifs et d’énumérations que nous
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de resorturile care configurează o estetică particu- lară a acțiunii politice, în cazul analizat de autor, estetica fascistă : „En laissant libre cours à l’expression et son émotion esthétique, dans toute sa fureur, en tentant aussi de faire partager à son lecteur cet intense sentiment, il verse la plupart du temps dans ce lyrisme échevelé, fait de syncopes, d’exclamations, des vocatifs et d’énumérations que nous avons nommé lyrisme fasciste. Ce n’est pas un lyrisme sur le mode mineur
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca familiaritate cu sine și autoscopie. Hemoragia verbală provine din această anxietate rezultată din imposibilitatea de a regăsi un for interior, din pierderea a ceea ce Ortega y Gasset numește „(...) la capacité de se recueillir, de s’absorber avec sérénité dans son incorruptible for intérieur.” „(...) capacitatea de a te reculege, de a te retrage cu seninătate în incoruptibilul tău for interior.” (trad. mea, A.M.) Înainte de intervenția lui Lache, între interlocutori dom- nește o armonie deplină ne încredințează naratorul. „Lacuna” despre care vorbește
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
într- un nou joc al deformării. „Loin de marcher plus ou moins mala droi- tement vers la realité, on voit que le peintre est allé contre elle. Il s’est propose, avec determination, de la déformer ăs. n.Ă, de briser son apparence humaine, de la déshu- maniser.” „Nu numai că pictorul nu s-a orientat mai mult sau mai puțin stângaci către realitate, ci a mers împotriva ei. El și-a propus, cu hotărâre, s-o deformeze ăs.n.Ă, să-i
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de la instituții la rapiță ! „Si, bénéficiant de la liberté d’expression qui a cours dans l’espace publique démocratique, on adopte une attitude de dénigrement généralisé, la critique devient un jeu gra- tuit qui ne produit rien, sauf la subvertion de son propre point de départ. ă...Ă Sans sa contrepartie positive, le dis- cours critique tourne dans le vide. Le scepticisme généralisé et la dérision systématique n’ont que l’apparence de la sagesse ; en détournant l’esprit des Lumières, ils créent
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ă...Ă Sans sa contrepartie positive, le dis- cours critique tourne dans le vide. Le scepticisme généralisé et la dérision systématique n’ont que l’apparence de la sagesse ; en détournant l’esprit des Lumières, ils créent un solide obstacle à son action.” „Dacă, bucurându-se de libertatea de exprimare care caracterizează spațiul public democratic, se adoptă o atitudine de denigrare generalizată, critica devine un joc gratuit care nu produce nimic în afară de subminarea propriului punct de plecare. (...) Fără con- traponderea sa pozitivă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
umbri” (Luca, 1, 35), ea s-a mântuit înaintea mântuirii și a Mântuitorului pe care, în chip miraculos, îl va naște: „... elle a bénéficié à l’avance des mérites de la Redemption à laquelle elle a participé de si près, par son consentement” (Robert Laffont, 1991, p. 1366). Prin nașterea Răscumpărătorului, Noua Evă răscumpără păcatul primei Eve și a tuturor Evelor, față de care Iisus manifestă, în Evanghelii, o anumită „slăbiciune”. Îndreptățită de altfel prin faptul că, pe drumul mântuirii, datorită Fecioarei Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
binevoitoare”, decât după. Nisipul și jungla Ca Hamlet meditând cu craniul lui Yorick în mână, Paul Valéry ridică de pe plajă o cochilie și îi contemplă uimit structura geometrică, efect, parcă, al unei torsiuni helicoidale impuse unei forme conice. „Comme un son pur, ou un système mélodique de sons purs, au milieu des bruits, ainsi un cristal, une fleur, une coquille se détachent du désordre ordinaire de l’ensemble des choses sensibles” (cf. L’homme et la coquille, în Oeuvres, I, Pléiade
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
plicticosul. Dar accentele s-au mutat. Sartre nu mai avea tort avec autorité, ci în chip autoritar. Nuanța îl defavorizează. Aron a avut dreptate, și nu fără grație. Iată că în cele din urmă Aron a avut les rieurs de son côté, iar Sartre, în aceeași vreme, pe lângă demonetizare și ieșirea din vogă a avut parte de un foarte trist sfârșit de viață (pe care de altminteri Simone de Beauvoir l-a consemnat pentru public și posteritate cu grija de a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
După ce, în 1948, s-a decretat reforma învățământului, în toamnă am trecut, din clasa a doua de liceu, într-a șaptea gimnazială, locul limbii franceze fiind luat de rusă. Nu ni se părea greu de pronunțat această limbă dar, de la sonurile graseiate ale profesorului Stino la barbarele silabe „vșu”, „vși”, „zașto”, trecerea a fost cel puțin neobișnuită. Abia isprăvisem cu „da zdravstvuiet” și „minia zavut”, când namila care ne învăța rusește a dispărut. În locul ei, în clasă, a intrat o basarabeancă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]